Haralambie Vochițoiu este un om cu mult umor, chiar dacă involuntar.
Este desigur parlamentar – o valoare, aflat momentan în partidul generalului Valoare, Gabriel Oprea și, ca orice membru UNPR, extrem de grijuliu, dacă este lăsat în pace, cu el însuși.
Astfel omul sesizând faptul regretabil că, în cazul în care ar rămâne fără colegiu la alegerile următoare, ar trebui să se apuce să își caute de lucru, a hotărât să depună semnătura, alături de alții ca el, pe un proiect de lege care să permită oricărui parlamentar care trage necâștigător la loteria alegerilor să devină de drept și fără concurs funcționar public. Domnul Haralambie vizând un post de ambasador, după cum, inspirat, și exprimă : ” „Deci atenţie, eu parlamentar, facultăţi, doctorate, Institutul de Diplomaţie Român absolvit, reţineţi, eu acum, dacă nu trece legea asta, eu nu pot fi ambasador. Ceea ce sunt foarte supărat pe treaba asta.”
Ceea ce, să fiu corect, este de plâns. Ceea ce și eu aș fi supărat să am atâta valoare și nici o ambasadă. Ceea ce nu este corect, desigur.
Atitudinea domnului Haralambie și a colegilor nu este de mirare, parlamentarul român tipic având, ca și tenia, niște ventuze și cârlige anexate scolexului prin care se agață de pereții nutritivi ai bugetelor de tot felul care tapetează mațul politichiei române, chiar în momentele în care aceasta se chinuie, prin screamătul alegerilor, să elimine măcar o parte a viermilor.
Se pare că peristaltismul publicului la tentativa de înfingere a ventuzelor a găsit, miraculos, în străfundul sufletului de parlamentar prins cu mâța în sac un sentiment bizar și nemaîntâlnit, ușor disforic, asemănător cu cel asociat momentelor din copilăria timpurie în care se uda patul. Un fel de rușine, vagă, urmată de dorința de a-și arăta uscăciunea.
Așa că omul (și pentru asta trebuie aplaudat) și-a retras semnătura de pe proiectul de lege și a mulțumit cu această ocazie celor din jur care, prin reacția lor vehementă și, la urma urmei, binevenită, i-au arătat că a greșit. Ceea ce nu l-a supărat, mai ales că la facultățile și doctoratele lui probabil că or să facă ambasadele coadă la reședința lui. Măcar de n-ar câștiga ca fraierul alegerile.
La urma urmei cine știe ce năzbâtii ar mai fi făcut și ar mai face dacă nu ar fi presa uneori la post?
Dacă și alții i-ar urma exemplul, de la Tănase, Papp și alți pseudofotbaliști expuși zi de zi la o anumită morozitate a publicului, până la politicienii conjurați zi de zi să numai fure, ce țară am avea și noi!