Țara lui ”zice” și a lui ”are”

 

Problema țării acesteia, mai ales la alegeri, este aceea că este, a fost și va rămâne țara lui ”zice” și nu țara lui ”face”.

Și că nici unul, dar nici unul dintre cei care în trecut au zis, dar nu au făcut, nu a plătit vreun preț, fie el juridic, politic sau măcar vreo flegmă între ochi de la vreun alegător cu memorie bună.

Noi suntem un popor mai special. La noi contează foarte mult ce ai, nu ceea ce ești.

Dacă ar conta cu adevărat cine ești, partide ca PSD, condus de un condamnat definitiv și ”onorat” de un criminal bătrân încă necondamnat, nu ar avea nici o șansă la alegeri. Și oameni care și-au dat măsura firii, a caracterului și a cinstei, ca Udrea, Băsescu, Blaga, Tăriceanu și mulți, mulți alții ar fi de mult trimiși să candideze și să consilieze doar asociații de locatari.

Dar la noi contează doar ce ai. Și ce poți obține palpabil.

Oamenii sunt mereu dispensabili și înlocuibili, fierătaniile nu.

Ai dat lovele la partid, merge, ești candidat.

Nu ai dat nimic, ai doar proiecte, gânduri și așa zisă competență girată de titluri obținute – muie. Du-te dracu de unde ai venit că, atâta vreme cât doctoratele merg și plagiate avem și noi competenți și valori.

La urma urmei dacă nici Oprea nu era valoare, cine mai are valoare în țară?

Tot ce poate face un politician ales, de fapt, este să muncească cu orele, să fie cinstit și să își dea demisia atunci când compromisurile pe care trebuie să le facă îl îndepărtează prea mult de ceea ce a promis.

Politicianul nu trebuie să dea nimic, trebuie doar să facă posibil ca cei care merită să primească.

Nu trebuie să promită lucruri bune, trebuie doar să contribuie la obținerea lor.

Pot tolera politicieni incapabili, chiar politicieni un pic mai parșivi.

Dar nu este admis să fie politicieni necinstiți. Prinși la furat. Condamnați. Compromiși. Plagiatori. Mincinoși. Care au tot promis de ani și zeci de ani și nu au îndeplinit nimic, niciodată.

Anul în care aceștia vor dispărea cu totul va fi probabil primul an postbrucanian la noi.

Câtă vreme vom vota pe alde Oprescu, Vanghelie, Videanu, Băsescu, Dragnea, Severin, Ștefan, Voiculescu, Ponta, Mazăre, Plumb, Negoiță, Oprea sau pe cei care le-au luat locul, fără a fi pe moment prinși, oameni care și-au probat necinstea și se cramponează de politică cu cinism doar ca să se căpătuiască, ne merităm soarta. Și bugetele mici la sănătate și educație. Și pensiile mici și salariile mici și cei 3 km de autostradă pe cincinal și e-urile din mâncare și incendiile din Colectiv și totul.

Cum este posibil ca un partid, PSD, să conducă în sondaje și să câștige, probabil, alegerile condus de un pușcăriaș (care doar din clemența judecătorilor, care i-au dat cu suspendare, nu împarte patul cu vreun violator și nu mănâncă arpacaș ci, culmea, ne învață pe noi cum se face și cum este social democrația) pe mine mă depășește.

Și pentru că nu e vina jigodiilor că încearcă să ne îmbrobodească; se pare că dobitocii suntem noi, ca popor de electori.