În presa noastră a apărut zilele acestea relatarea că domnișoara Caroline Garcia, jucătoare de tenis, ar fi insultat-o grav pe domnișoara Irina Begu, de asemenea jucătoare de tenis numind-o ”țigancă de rahat” (sau mai știu eu cum s-ar traduce ”conasse gitane”).
Luând de bun incidentul m-am amuzat un pic de el și de obsesia unora din francezi de a tot folosi termenul de țigani când este vorba de români deși eu nu sunt convins de faptul că, din perspectivă galică, termenul de țigan este atât de încărcat de conotații negative cum este la noi.
Am constatat, din momentul în care am scris despre asta până acum, mai multe fapte.
În primul rând nu se știe cu exactitate dacă incidentul chiar a avut loc, relatările vorbind despre o așa zisă înregistrare făcută de microfoanele de fond ale terenului, fără a exista o stenogramă pe baza căreia să pot eu, sau altcineva de la noi, să verifice informația. Inclusiv posibilitatea ca jucătoarea să fi spus altceva (”casse mon gite” de ex).
Pentru mine și articolașele mele faptul acesta nu este foarte relevant, scrierile mele având liber la imaginație, pe principiul ”si non e vero e ben trovato”, poate și pentru că nu trec lunar la vreo casierie de jurnal sau de agenție de știri ca să ridic indemnizația.
Pentru cei care au publicat știrea la ziar, ar trebui să fie o problemă deontologică.
Eu cred că, de fapt, replica a fost dată, fie și numai pentru că astfel de relatări nu apar din cer senin.
În al doilea rând nu se știe exact dacă, folosind termenul de ”conasse gitane” domnișoara Garcia, care nu este deloc o spălăcită, nu s-o fi referit la ea însăși într-un mod analog în care jucătorul de bridge mai murmură, atunci când trece un rezultat prost în fișă, ”bou sunt”.
În al treilea rând mie mi se pare important de reținut faptul că jucătoarea nu s-a dus la fileu, cu un megafon, să îi strige Irinei toate acestea ci doar a mormăit in peto și spre prietenii ei vorbele pe care le-o fi murmurat. Un gând la nervi asemănător cu posibile alte replici de tipul ”Cine trebuia să facă marcaj la cioroi?” după vreun gol al lui Baloteli sau ”Porc mai ești” cum îi mai spun eu adversarului la yams când dă cu zarul ca țăranul.
Un gând exprimat in peto ar trebui să fie liber și nu incriminabil și o lume în care am ajunge să fim condamnați pentru cuvintele scăpate în somn sau în spațiul nostru privat nu ar fi o lume mai bună. Ca atare eu aș fi dezamăgit dacp domnișoara Garcia ar fi pedepsită de federația internațională de tenis.
În al patrulea rând jucătoarea a folosit sau nu o expresie necuvenită, dar doctoratul și l-au dat tot compatrioții noștri care au simțit nevoia să invadeze pagina de facebook a femeii, numai și numai ca să arate cât de puțină țigănie zace în noi, ca popor.
Poanta scrierii mele de ieri fusese de fapt aceea că, măcar într-o situație de viață, un român s-a aflat din punct de vedere moral deasupra unui francez, ceea ce nu ni se întâmpla des.
Prestația virtuală a compatrioților mei a rezolvat însă aceasta.
Mie personal termenul de ”conasse” m-a deranjat, nu cel de ”țigan”.
Obsesia unor francezi de a-i tot trage în sus și în jos cu ”țiganii” mi se pare de fapt o dovadă de incultură din partea acestora și nu am luat-o niciodată personal. Eu nu m-aș simți jignit să mă numească cineva ”țigan” și nici nu cred de fapt că în societatea noastră există așa o prăpastie de mentalitate și de prestație între român și țigan cât să ne arogăm în permanență ideea că suntem mult mai buni decât ei.
De fapt, dacă este să fim corecți și analitici, unele trăsături țigănești se regăsesc și în structura noastră națională, și vice versa, așa că, o parte din noi este la fel de țigănească (pe cât o parte din fibra națională franțuzească este magrebiană).
Rasism nu înseamnă faptul că, generalizând stupid, unii numesc ”țigani” pe români cât faptul că românii se simt ofensați de asta.
Viața mi-a arătat că jignirile, insultele și ofensele reușesc să enerveze doar când au ascunse în ele un dram de realitate și nimeresc într-o zonă de nesiguranță a insultatului.
În ultimul rând, este o prostie să ne formalizăm și să ne implicăm pentru câteva cuvinte spuse de o femeie la mânie, acum când specia umană se apropie de sărbătorirea a peste un cuatralion de ani de căsnicie însumați de-a lungul evoluției speciei umane.
Dacă am contribuit la toată această isterie cu textul meu de ieri, îmi pare rău, din perspectiva mea eu am găsit incidentul un pic haios și prin nimic ofensiv.
Cât despre țigăneală, țigani și țigănie pare OK; de ieri până azi, nu am ascultat nici manele, nu am căutat fier vechi și nici nu mi s-a părut că, pe ici pe colo, pielea mi s-ar fi înnegrit.