Vizita lui Gerula la Roma

 

- Ți-am zis fă că ăsta vrea să ne omoare ! observă Gerula cu ochii pironiți la aburii ce se ridicau din ciudatul heleșteu care ocupa camera de miazăzi a vilei cuscrilor săi.

La rândul ei contrariată Dara se așezase pe băncuță și gustând din prăjiturele găsite acolo își exprimă la rândul ei dezgustul

- Căcaturile astea sunt cam amare.

- Ai fi zis că după 10 zile de drum, după tot traficul de pe Via Appia, după ce ne-au căutat ăia și în cur la vamă,  după ce ne-a amendat că nu l-am tras pe Bucifal pe dreapta (de parcă aveam noi de unde să știm care e coloană oficială și care sunt doar niște fătălăi cu girofarul pus la mișto pe cvadrigă), după ce am căutat o oră loc de parcare pentru gloabă, și ăla cu plată, în loc să ne dea și ei o bărdacă și să ne lase să îl vedem pe Aurel uite că ne bagă în camera de tortură să ne sufoce ...

- Sau măcar  o chiftea să ne fi pus în față în loc de toate temenele alea, cu ”bucuria adusă de zeii din cer” și ”recunoștința eternă de a fi venit să îi vizităm”, de parcă să nu fi fost nepoțelul, ne-am fi apropiat la mai puțin de 1000 de mile de ei.

- Ți-am zis fă că romanii sunt chitroși și că mai mult de două fire de sparanghel și juma de potârniche ornată de vreun chef de căcat de-al lor nu o să mănânci pe aici.... Da când ți-am zis să ne luăm și noi la drum vreo doi viezurei mai grași, niște pastramă de mânz sau măcar niște cutii de pateu de barză, tu nu și nu, că nu e nevoie, că tare mai ești deșteaptă când dai drumul la melița aia...

- Ho, boală, că ți-or da să îți umpli foalele alea neliniștite ca niște broscoi cu hemoroizi... Uite ia și tu din șerbetul asta, mai zise ea întinzându-i un vas cu o cremă cu iz de trandafiri.

Conversația celor doi fu întrerută de intervența graseiată a unui numid care își făcuse pe nesimțite apariția în cameră

- Bună ziua înalți oaspeți. Je suis Gaston, galul, băieșul principal, expert en parfumerie și pentru vizita dumneavoastră la Roma, votre majordome.

Cei doi rămaseră o clipă uluiți de apariție.

- Ce gal, frate, că ești mai negru decât o ciozvârtă de miel uitată pe grătar

- Dacă nu te-ai hlizi ca prostul nici nu te-aș vedea în bezna asta mai observă și Dara care, ca și Gerula, nu mai văzuse până atunci vreun negru.

- Am mai întâlnit această misconcepție și până acum, ripostă Gaston. Puțină lume însă știe că de fapt galul adevărat, pur sânge, cel care ține în spate armatele unor Vercingetorix sau Asterix este de fapt negru ca piperul proaspăt măcinat și la fel de usturător din punct de vedere spiritual ca acesta.

- Păi acu vreo 20 de ani am văzut o echipă din Galia, că au avut meci la noi la Sarmisegetuza cu mirmilonii din localitate și pe seară, când i-au pus în saci, nu am văzut nici un numid.

- Este o mafie teribilă în sportul nostru, observă cu tristețe Gaston; toate naționalele noastre sunt invadate de emigranți din ăștia spălăciți... Unde o să ajungem nu mi-e clar.

Dar destul despre mine; poate luminații oaspeți doresc să îmi spună cum merge baia? Gata cu caldariumul, trecem la frigidarium să vă răcoriți sau poate luminăția sa, domnul, dorește să se revigoreze în sudatorium?

- Care baie, omule, mârâi Gerula? Că la noi în Dacia baie se face doar la covată și numai în anii fără ploaie.

- Și ați avut un deceniu extrem de secetos după cum constat, observă și Gaston. La noi însă o covată nu ar ajunge pentru toate nevoile de purificare, de spa și de relaxare ale omului modern.

- Dar nu este adevărat ce ne zic înțelepții noștri despre apă în general și despre apa caldă în particular?  nu numai că sleiește spiritul, înmoaie vigoarea naturală a bărbatului dar mai și deschide porii și sacrifică atâtea ființe aducătoare de noroc din bărbile și pletele noastre ?

Gaston însă nu mai dădea atenție celor spuse și, cu gura căscată, se oprise cu privirea pironită la mica trusă așezată pe băncuță

- Bondieu... da ce s-a întâmplat aici? Cine a mușcat din bucata mea de esență de roze și cine a tras o dușcă din Chanelorix nr. 5 și a mai lăsat și flaconul desfăcut?

- Chiar voiam să îți spun, pufni Dara. Bucătarii voștri sunt de rahat.

 

 

De-abia după ce Gerula termină de tăiat cu falxul și de înfulecat al doilea miel gazda, senatorul Marcus Pomipus, începu să se teamă că este posibil ca bucatele pregătite cu migală și atenție de Omer, cheful gal, ar putea să nu fie suficiente în fața apetitului estic al oaspeților daci chiar dacă, judecând după finețea cu care se ștergea de fața de masă, cuscra sa începuse, poate, să se sature.

- Mai avem și plăcintă, tată, interveni Marcelus doritor parcă a mai tăia din elanul socrului său

- Bagă, bagă, reuși acesta să îngaime cu dificultatea de exprimare pe care o gură plină cu mâncarea altuia o mai are asupra getului aflat în vizită

- Și unde este micul jder? Întrebă pentru a zecea oară Dara

- Micul Aurelius a fost la seminarul de elină și, imediat ce își va fi aranjat părul, va coborî să vă dea binețe, explică, plin de mândrie Marcelus

- Da ce, s-a îmbolnăvit de ceva la păr, se interesă Dara; că a fost un unchi de pe partea lu bețivul ăsta care a început la un moment dar să piardă din plete

- Ți-am mai explicat fă că nenea Troboteu nu a fost bolnav, da i-au vărsat o dată pe când încerca să intre într-o cetate prin Panonia niște nesimțiți o oală de ulei încins pe cușmă.

- Nu, mamă, interveni și Mihna, da aici la oraș toată lumea are grijă de frizură și este o obligație a patricienilor de neam cum sunt tata socru, Marcelus și copilul de a-și aranja frizura la stilist și nu cu falxul, cum face tata acasă.

- Să știi cuscrule interveni și Marcus că pe lângă frumusețea și sex appealul caracteristică neamului nostru de cuceritori, o astfel de frizură cultivată din pruncie mai este și extrem de folositoare în câmpul de bătălie unde, susțin psihologii imperiali, îi vine mult mai greu arcașului mediu să ia la țintă o freză impunând respect și admirație decât i-ar fi să înfingă două trei săgeți în vreo chică nespălată ițită de sub cușmă... după cum probabil ați aflat și voi dacii.

- O fi cum zici tu, nu te contrazic Marcelinho, dar nu crezi că în caz de înfrângere tocmai acest sex appeal cultivat de voi ar putea trezi la o parte mai puțin heterosexuală a învingătorilor o anumită pornire spre, să zicem, zburutăcire?

- Slavă zeilor atunci pentru faptul că, de câteva sute de ani, cohortele noastre legendare au izbutit să se ferească de acest inevitabil impediment și au reușit, după cum au aflat o parte dintre voi, să mute această îngrijorare la cururile inamicului.

- Tata socru nu pare a crede că vigoarea și excelența noastră militară se împacă cu cochetăria, rafinamentul și îngrijirea caracteristică nouă meridionalilor interveni și Marcelus

- Frate, m-ați înebunit cu vlaga noastră militară. Dar ați uitat că la Tapae și a doua oară era să vă facem muci dacă nu intervenea Angelos Iordănescheus să ne bage pe toți în apărare, că cică dacă rezistăm până la lăsarea serii avem șanse mari să vă prindem pe contraatac a doua zi? În plus dotarea armatei noastre era de toată jena, de la falxurile contractate de Hrebenciucos care se ciobeau de la prima țeastă de legionar, la arcurile cu coarda expirată importate de Vangelos și la platoșa din zale refuzate la export ale lui Videanumeu.

- Plimbare a fost domle aia, nu campanie, ricană Marcelus. Am vorbit cu legionarii la întoarcerea acasă și mi-au zis că singurele momente de cumpănă pe care le-au avut în acei ani frumoși au fost legate strict de căutarea vreunei virgine prin locurile voastre ...

Ca de obicei când bărbații discutau despre politică femeile cleveteau și ele despre ale lor

- Și cum mai merge treaba cu Marcelus, Myhna. Pe când un frățior, doi pentru Aurelius?

- În primul rând să știi că noi acasă nu îi zicem Aurelus ci Aurel. Este mult mai frumos și sună mai dacoroman. În al doilea rând aici femeile sunt mai emancipate, se mai gândesc și la carieră și nu numai cum să îi mestece tocănița și să sleiască pitonul la animal. I-am și spus lui Marcelus că dacă nu mai bea până târziu, nu uită de aniversări și mă mai înțelege și el când și când, nu m-ar mira ca, dacă nu am migrenă, lunile viitoare să aibă parte de veveriță.

- Păi el nu se supără? Că în tinerețe când se întorcea ăla de la jaf nu apucam nici măcar să îl întreb unde a pierdut ochiul că sărea pe mine de umbla veverița schiopătând o lună..

- Da? N-aș fi zis că tata a fost vreodată atât de pasional.

- Era și el tânăr. Era suficient să îl lași o zi singur că a doua zi nici nu știai ce e mai tare în ițari, falxul sau viezurele. Acuma s-a mai muiat, lasă uneori să treacă și două zile fără să mă fugărească.

- Marcelus nu este așa. Este adevărat că ei le au cu termele și, dacă îl refuz mai dă o raită pe acolo și ...

Discuțiile încetară brusc. Fălos în toga sa cu tiv de purpură, sclipind de mândria pe care numai o freză bine întreținută o poate conferi unui băiat, tânărul Aurel se adresă în ceea ce cunoscătorilor le păru o elină cu un ușor accent, înalților oaspeți:

- Bine ați venit !

În liniștea plină de espectativă ce s-a lăsat numai Gerula își regăsi prezența de spirit și murmură destul de distinct

- Nu numai că e urât ca trei măgari, dar mai e și bâlbâit.

 

 

- Ce părere ai Dara, mai venim pe aici? întrebă Gerula acum că, după o conversație în urma căreia îl dureau deja mâinile, chelnerul înțelesese să le aducă berile cerute

- Cred că secole la rând nu o să mai vină nimeni din neamul nostru pe aici.

- Și l-au stricat pe ăla micu, ai văzut și tu asta.

- Chiar așa; lecții de dans, clase de elină, masterat în retorică, versuri, cred că se răsucesc strămoșii în mormânt.

- ”Vreau să mă fac edil”, ”Vreau să ajung senator”, ”mă apuc de stihuri”...  numai așa m-a ținut de îmi venea să îmi smulg barba. Și auzi că el nu vrea să facă barbarisme, de parcă amintiri de tipul trosnetul osului de got sub buzdugan, sau chicotitul vreunei scite ajunse din urmă pot fi înlocuite vreodată de ceva...

- Așa este bărbate și doar știi cât de rar îți dau eu ție dreptate.

- Dar capacul l-a pus ieri când am ieșit cu el în forum; că nu, că el nu crapă semințe, că nu că el nu își pune șosete în sandale, că nu e frumos să stai cu buricul afară. M-a căpiat

- Om adevărat din ăsta nu iese, observă cu tristețe și Dara.

Cei doi continuară să soarbă din bere în tăcere.

Dintr-o dată privirea Darei se fixă undeva în zare.

- Gerula!

- Da, dragă.

- Gerula de ce m-ai mințit tu pe mine?

- Când te-am mințit, fă?

- Gerula, nu ai zis tu că nu ai mai fost pe aici niciodată?

- Nu am mai fost, fă, ce-ți veni?

Dar adevărul are picioare scurte și, cu degetul îndreptat spre columnă, Dara șuieră sarcastic:

- Și ăla de acolo cine e? Tata ?