Blog Mircea Drăgan

Cărţi poştale vechi cu imagini ale membrilor Casei Regale a României şi Casei Regale Germane. Ele au fost ascunse ȋntr-un cufăr vechi ȋn podul casei de părinţii mamei mele, monarhişti prin educaţie. Citeşte mai departe »

Rezumat

Obiectivul studiului: Demonstrarea necesităţii utilizării conceptului de psihiatrie centrată pe persoană şi nu pe cea a instituţiilor cu paturi.

Material şi metodă: Utilizarea literaturii de specialitate mai ales cea elaborată de OMS şi a experienţei personale.

Rezultate: Conform OMS stigma este principala barieră în calea unei bune reuşite sociale. Este produsă de manifestări neadecvate la nivel individual, de grup şi instituţional ce împiedică buna inserare în societate a persoanelor suferind de afecţiuni psihiatrice. În articol se enunţă şi se dezbat unele cauze ce conduc la stigmatizare în societatea românească contemporană: alocarea de resurse insuficiente şi risipa acestora, birocraţia, îngrădirea accesului la îngrijiri medicale şi sociale de calitate, neacordarea de drepturi cetăţeneşti, unele deficienţe ale funcţionării sistemului prihiatric, lipsa structurilor de îngrijire de tip comunitar, rolul negativ pe care presa îl joacă uneori.

Concluzii: Discriminarea persoanelor cu tulburări mintale continuă să fie o realitate socială dureroasă.Se propun unele soluţii. Cele mai importante fiind dezinstituţionalizarea şi empowermentul.

Cuvinte cheie: empowerment, stigma, legislaţie în sănătatea mintală. Citeşte mai departe »

Comemorăm în aceste zile o sută de ani de când România a intrat în Marele Război pentru întregirea ţării. Ideal naţional pentru care s-au jertfit zeci de mii de români. Cu puţină vreme în urmă mă străduiam să fac curat în casa părăsită de sufletele unor rude apropiate. Printre hârtii într-un sertar vechi, o cutie de carton prăfuită, legată cu sfoară. A fost la un pas să ajungă la pubelă. Curiozitatea m-a împins să o deschid. Nu mică mi-a fost surpriza atunci când m-am aflat în faţa unor adevărate dovezi ale eroismului militar şi medical. O surpriză cu atât mai mare cu cât artefactele istorice proveneau din spitalul unde lucrez de peste 20 de ani. Spitalul Schuller din Ploieşti. Aşezământ deschis prin contribuţia unor donatori la sfârşitul secolului XIX.

În cutie 15 cartoane de dimensiuni puţin mai mari unei cărţi de vizită. Pe multe este inscripţionat numele Spitalului 144 Ploieşi, Schuller. Mai mult ca sigur militarizat în acea perioadă. Fiecărui carton îi este ataşat legat cu sfoară un glonte, o schijă, o bucată de şrapnea. Obiecte letale extrase din corpurile unor eroi aduşi de pe câmpul de luptă. Pe fiecare piesă cu o riguare demnă de o consemnare istorică, stă scris numele soldatului, companiei, batalionului, regimentului, uneori şi a localităţii din care soldatul provenea. M-am adresat mai multor instituţii ale statului încercând să aflu cine a fost mobilizat în spital, cine au fost medicii, cine l-a condus. Din care teatru de operaţii militare proveneau răniţii. Regretabil este că m-am izbit de un zid de nepăsare. Nimeni nu ştie nimic şi nu doreşte să afle nimic. Citeşte mai departe »

[caption id="attachment_584" align="alignnone" width="448"] Dr. Jean-Luc ROELANDT (CCOMS Lille; France)[/caption]

La sediul Ministerului afacerilor sociale, sănătăţii şi drepturilor femeilor din Paris pe 17 martie a avut loc conferinţa ,, Sănătatea mintală în Franţa şi în lume; perspective şi inovaţii’’. S-a desfăşurat sub înaltul patronaj al ministrului Afacerilor sociale şi al sănătăţii, Marisol Touraine. La debut a luat cuvântul Ségolène Neuville de profesie medic, secretar de stat însărcinat cu problemele persoanelor cu handicap şi cu lupta contra excluziunii sociale. În discursul acesteia s-a făcut vorbire despre experienţa Franţei în domeniul luptei contra maladiei mintale şi pentru apropierea îngrijirilor medicale de rezidenţa pacienţilor. Citeşte mai departe »

La 27 martie a.c., un avion Germanwings cu 150 de persoane la bord s-a zdrobit în Alpii Francezi. Andreas Lubitz, copilotul în vârstă de 27 de ani, a premeditat acţiunea. A îndreptat în picaj avionul spre stânci. A rămas impasibil la strigătele pasagerilor îngroziţi şi la loviturile disperate în uşă ale pilotului. În tot acest interval de groază colectivă el nu a avut nicio emoţie. Respiraţia lui s-a menţinut calmă până în ultima secundă. Cum a fost posibil?

Încă din copilărie, Lubitz a dorit să devină pilot de linie. A practicat în adolescenţă sporturi extreme. Vecinii l-au descris ca fiind politicos şi rezervat. Nu s-a descoperit să fi avut legături cu grupări radicale, teroriste, secte sau să fi consumat droguri. Stagiul său de pregătire ca pilot a fost întrerupt pentru cauze medicale psihiatrice timp de 18 luni. Diagnosticul din acea perioadă este şi în prezent clasificat ca secret medical. Asupra acestui subiect trei asociaţii profesionale de psihiatrie, psihosomatică, neurologie şi psihoterapie din Germania au dat o declaraţie comună, destul de puţin convingătoare. Citeşte mai departe »