O zi internaţională de studiu în sănătatea mintală
[caption id="attachment_584" align="alignnone" width="448"]
Dr. Jean-Luc ROELANDT (CCOMS Lille; France)[/caption]
La sediul Ministerului afacerilor sociale, sănătăţii şi drepturilor femeilor din Paris pe 17 martie a avut loc conferinţa ,, Sănătatea mintală în Franţa şi în lume; perspective şi inovaţii’’. S-a desfăşurat sub înaltul patronaj al ministrului Afacerilor sociale şi al sănătăţii, Marisol Touraine. La debut a luat cuvântul Ségolène Neuville de profesie medic, secretar de stat însărcinat cu problemele persoanelor cu handicap şi cu lupta contra excluziunii sociale. În discursul acesteia s-a făcut vorbire despre experienţa Franţei în domeniul luptei contra maladiei mintale şi pentru apropierea îngrijirilor medicale de rezidenţa pacienţilor.
Vorbitoarea a trecut în revistă etapele parcurse începând cu sectorul psihiatric, promovat de Bonafé, legile din 15 martie 1960, 25 iulie 1985, cea a drepturilor persoanelor spitalizate din 1990 şi din 5 iulie 2011. În afara reuşitelor pe plan medico-social, al psihiatriei democratice şi al principiului de solidaritate socială, aceasta a subliniat unele deficienţe existente în sistemul psihiatric francez. În primul rând că acesta este încă centrat pe modelul instituţional, are un număr de paturi de spital mult prea mare comparativ cu alte state dezvoltate şi o demografie medico-socială inegală şi inechitabilă între centrele urbane şi rurale şi ca şi între diferitele departamente. A arătat faptul că guvernul francez caută soluţii de ameliorare.
Printre cele propuse ca fiind bune practici de urmat secretarul de stat a elogiat activitatea (CCOMS) Centrului de cercetări al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii cu sediul în oraşul Lille, condus de peste 40 de ani cu pricepere şi devotament de către psihiatrul Jean-Luc Roelandt. Empowermentul tradus în franceză prin autonomizare, este considerat a fi placa turnantă; o soluţie de democraţie psihiatrică şi de concetăţenie. Accentul se pune nu pe instituţie ci pe persoană şi mediul său de viaţă. Mijloacele sunt dezinstituţionalizarea, echipele mobile, centrele de criză din spitalele generale, centrele comunitare de sănătate mintală, munca în echipă, activitatea în reţea a tuturor actorilor sociali, implicarea utilizatorilor în sănătatea mintală: familii, foşti şi actuali pacienţi, apropiaţii lor, binevoitorii şi sponsorii.
Cu modestia sa binecunoscută psihiatrul Jean-Luc Roelandt a salutat prezenţa în sală a Dr. Sjekhar Saxena, directorul Departamentului de sănătate mintală al Planului de acţiune în sănătatea mintală 2013-2020 al OMS, Geneva şi a deputatului Denys Robiliard, invitându-i să ia cuvântul. În scurta sa prezentare în limba engleză, Dr. Sjekhar Saxena a evidenţiat importanţa cercetărilor efectuate de-a lungul timpului de către centrul OMS din Lille pentru progresul în sănătatea mintală a populaţiei de pe întreg globul şi a subliniat priorităţile departamentului pe care el îl conduce la Geneva. Definitivarea CIM 11 noua clasificare OMS; pentru validarea căreia pentru limba franceză sunt înregistraţi peste 500 de cercetători, ca şi implicarea utilizatorilor de servicii de sănătate mintală, pentru prima dată în elaborarea acestei clasificări.
Deputatul socialist Denys Robiliard a evidenţiat faptul că pe teritoriul Franţei există mari disparităţi în ceeace priveşte modul de abordare al îngrijirilor în sănătatea mintală. În unele localităţi consiliile locale, cele care cunosc cel mai bine situaţia sunt active şi în parteneriat permanent cu medicii, familiile pacienţilor şi ceilalţi actori sociali, în timp ce în altele întreaga activitate este încă îndreptată către spitalele de psihiatrie. Cu toate că legislaţia franceză privitoare la drepturile pacienţilor, la aplicarea în anumite situaţii a spitalizărilor sub constrângere şi fără consimţământ s-au îmbunătăţit, legea singură nu este suficientă, a arătat deputatul. Toţi actorii sociali trebuie să înţeleagă că sănătatea mintală este un bun al tuturor cetăţenilor şi că pentru ca acesta să se materializeze faptic este nevoie de o continuă îmbunătăţire a activităţilor comune în reţea.
A urmat profesorul Gabriel Ivbijaro, preşedintele federaţiei mondiale a Sănătăţii Mintale ( WFMH) care a dat cuvântul la doi importanţi actori reformatori în sănătatea mintală europeană. Bernard Jacob, şef şi coordonator al proiectului federal al reformei în sănătatea mintală din Belgia a prezentat pe scurt progresele înregistrate în ţara sa. Subliniind de la început faptul că Belgia este o federaţie statală cu trei limbi, trei culturi şi trei mentalităţi colective, la Bruxelles lucrurile nu se văd la fel ca la Paris. Au trebuit făcute negocieri şi adaptări astfel încât lucrurile să poată fi în comun acceptate.
Răspunzând uşor maliţios unei mai vechi întrebări a lui Jean-Luc Roelandt, Bernard Jacob a afirmat că în ultimii doi ani în Belgia peste 100 de paturi de spital de psihiatrie s-au închis. Modelul belgian cuprinde câteva măsuri ce fac parte din planul de acţiune al OMS. Dezinstituţionalizarea blândă care să ţină cont de situaţia zonală şi locală. Alocarea de compartimente de 10-12 paturi de psihiatrie în spitalele generale. Diminuarea spitalizărilor la un minimum posibil cu preluarea imediată a cazurilor în sistemul ambulator pe care se pune în prezent accentul. Asocierea medicilor generalişti în activitatea de depistare precoce a cazurilor de debut al maladiilor mintale şi de comportament pentru prevenţia cronicizării, a agravării şi a dezinserţiei sociale. Asocierea psihologilor clinicieni cu medicii generalişti astfel încât consilierile şi psihoterapiile să aibe alături de îngrijirile medicale şi de asistenţă socială un rol în prevenţia secundară şi terţiară. Realocarea bugetelor paturilor de spital închise către centrele comunitare şi echipele mobile. Organizarea echipelor mobile pe două paliere: echipele mobile de criză şi cele pentru pacienţii cronici aflaţi la domiciliu, sau în apartamente terapeutice. Motivarea cu aceeaşi salarizare a personalului realocat în centrele comunitare din spitalele unde s-au închis paturi.
A urmat intervenţia prin intermediul conexiunii video Skype a doctorului Roberto Mezzina. Director al CCOMS din Trieste. Un vechi prieten al României. Continuator al reformei italiene psihiatria democratică începută de Franco Bassaglia la Gorizzia şi apoi la Trieste, Mezzina a prezentat pe scurt modelul italian de dezinstituţionalizare care refuză cultura vechilor forme azilare cauzatoare de hospitalism şi are ca ţintă integrarea pacienţilor în comunităţi terapeutice, bazate pe activităţile de reinserţie din cooperativele sociale special concepute, sectorizarea îngrijirilor pentru a facilita accesul rapid la cele mai bune îngrijiri, alături de promovarea constantă a drepturilor omului. În locul paturilor din marile spitale de psihiatrie modelul italian deţine mici unităţi cu paturi în spitalele generale (15 paturi), centre de zi, unităţi locative în comunitate la care sunt asociate ONG-uri. Comparativ cu anii 80’rata suicidului a scăzut de la 8, 5 la sub 5 la 100.000 de locuitori. Povara familiilor care au un membru cu probleme mentale a scăzut prin organizarea centrelor de criză, activitatea în echipe terapeutice multidisciplinare, alocarea prin negociere de bugete pentru servicii comunitare, organizarea de asociaţii ale familiilor şi pacienţilor.
După amiază, partea a doua a conferinţei a fost una a împărtăşirii experienţei trăite de foşti pacienţi care în prezent susţin concret conceptul de empowerment prin activitatea lor ce a devenit o profesie remunerată. Un duplex deosebit de inspirat a fost realizat prin intervenţia simultană la microfon a lui Philippe Maugiron mediator în sănătate mintală la CH St. Anne Paris şi a Guylaine Cloutier formatoare în mediatori de sănătate mintală în cadrul organizaţiei de luptă contra stigmatizării şi pentru reabilitare psiho-socială din Québec, Canada. Ei au descris asemănările şi deosebirile cu privire la organizarea acestei activităţi în Franţa şi Canada francofonă, arătând faptul că a fi un fost bolnav mintal, un fost stigmatizat social, un dependent de substanţe, care a experimentat trăirile psihotice şi excluderea poate fi un atu important în înţelegerea celor care sunt în prezent în situaţii similare.
Mediatorii sunt un exemplu de reuşită terapeutică şi personală făcând ca această activitate remunerată să îşi găsească justificarea socială şi aplicarea oriunde există pacienţi psihiatrici care nu au conştiinţa bolii, se opun reinserţiei, tratamentelor şi ajutorului. Mediatorii sunt utili oriunde. Pot activa în centre medico-sociale, pe lângă cei fără domiciliu care trăiesc pe stradă, în grupurile de consumatori de droguri sau alcool, la bolnavii excluşi care trăiesc în condiţii de precaritate.
Un ultim discurs al unui reprezentant al reuşitei în empowerment a fost cel al englezului David Crepaz-Keay care activează în London Mental health foundation. Nu s-a ferit de la debut să povestească care au fost trăirile sale ca bolnav, cum auzea voci imperative, cum şi-a pierdut serviciul şi familia ajungând în stradă, ce diagnostic greu a trebuit să accepte şi cum a trebuit să lupte cu simptomele şi cu adicţia supraadăugată. Un bipolar uşor logoreic, plin de umor, cu un discurs logic excelent. El a pledat pentru unificarea experienţelor grupurilor de foşti pacienţi, astfel încât alături de sistemul medical şi social mediatorii în sănătate mintală să contribuie la destigmatizarea şi reabilitarea celor afectaţi de tulburări mintale.
O zi reuşită de împărtăşire de experienţe care a demonstrat pentru a câta oară, cât de important este să comunici în sănătatea mintală şi cum pot fi utile diferitele modele imaginate în diferite colţuri ale lumii din Argentina până în Canada, în Europa, sau în Africa. Este nevoie de imaginaţie, dorinţă, tenacitate, ştiinţa de a face şi utilizarea la maximum a mijloacelor disponibile.
Dr. Jean-Luc ROELANDT (CCOMS Lille; France)[/caption]La sediul Ministerului afacerilor sociale, sănătăţii şi drepturilor femeilor din Paris pe 17 martie a avut loc conferinţa ,, Sănătatea mintală în Franţa şi în lume; perspective şi inovaţii’’. S-a desfăşurat sub înaltul patronaj al ministrului Afacerilor sociale şi al sănătăţii, Marisol Touraine. La debut a luat cuvântul Ségolène Neuville de profesie medic, secretar de stat însărcinat cu problemele persoanelor cu handicap şi cu lupta contra excluziunii sociale. În discursul acesteia s-a făcut vorbire despre experienţa Franţei în domeniul luptei contra maladiei mintale şi pentru apropierea îngrijirilor medicale de rezidenţa pacienţilor.
Vorbitoarea a trecut în revistă etapele parcurse începând cu sectorul psihiatric, promovat de Bonafé, legile din 15 martie 1960, 25 iulie 1985, cea a drepturilor persoanelor spitalizate din 1990 şi din 5 iulie 2011. În afara reuşitelor pe plan medico-social, al psihiatriei democratice şi al principiului de solidaritate socială, aceasta a subliniat unele deficienţe existente în sistemul psihiatric francez. În primul rând că acesta este încă centrat pe modelul instituţional, are un număr de paturi de spital mult prea mare comparativ cu alte state dezvoltate şi o demografie medico-socială inegală şi inechitabilă între centrele urbane şi rurale şi ca şi între diferitele departamente. A arătat faptul că guvernul francez caută soluţii de ameliorare.
Printre cele propuse ca fiind bune practici de urmat secretarul de stat a elogiat activitatea (CCOMS) Centrului de cercetări al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii cu sediul în oraşul Lille, condus de peste 40 de ani cu pricepere şi devotament de către psihiatrul Jean-Luc Roelandt. Empowermentul tradus în franceză prin autonomizare, este considerat a fi placa turnantă; o soluţie de democraţie psihiatrică şi de concetăţenie. Accentul se pune nu pe instituţie ci pe persoană şi mediul său de viaţă. Mijloacele sunt dezinstituţionalizarea, echipele mobile, centrele de criză din spitalele generale, centrele comunitare de sănătate mintală, munca în echipă, activitatea în reţea a tuturor actorilor sociali, implicarea utilizatorilor în sănătatea mintală: familii, foşti şi actuali pacienţi, apropiaţii lor, binevoitorii şi sponsorii.
Cu modestia sa binecunoscută psihiatrul Jean-Luc Roelandt a salutat prezenţa în sală a Dr. Sjekhar Saxena, directorul Departamentului de sănătate mintală al Planului de acţiune în sănătatea mintală 2013-2020 al OMS, Geneva şi a deputatului Denys Robiliard, invitându-i să ia cuvântul. În scurta sa prezentare în limba engleză, Dr. Sjekhar Saxena a evidenţiat importanţa cercetărilor efectuate de-a lungul timpului de către centrul OMS din Lille pentru progresul în sănătatea mintală a populaţiei de pe întreg globul şi a subliniat priorităţile departamentului pe care el îl conduce la Geneva. Definitivarea CIM 11 noua clasificare OMS; pentru validarea căreia pentru limba franceză sunt înregistraţi peste 500 de cercetători, ca şi implicarea utilizatorilor de servicii de sănătate mintală, pentru prima dată în elaborarea acestei clasificări.
Deputatul socialist Denys Robiliard a evidenţiat faptul că pe teritoriul Franţei există mari disparităţi în ceeace priveşte modul de abordare al îngrijirilor în sănătatea mintală. În unele localităţi consiliile locale, cele care cunosc cel mai bine situaţia sunt active şi în parteneriat permanent cu medicii, familiile pacienţilor şi ceilalţi actori sociali, în timp ce în altele întreaga activitate este încă îndreptată către spitalele de psihiatrie. Cu toate că legislaţia franceză privitoare la drepturile pacienţilor, la aplicarea în anumite situaţii a spitalizărilor sub constrângere şi fără consimţământ s-au îmbunătăţit, legea singură nu este suficientă, a arătat deputatul. Toţi actorii sociali trebuie să înţeleagă că sănătatea mintală este un bun al tuturor cetăţenilor şi că pentru ca acesta să se materializeze faptic este nevoie de o continuă îmbunătăţire a activităţilor comune în reţea.
A urmat profesorul Gabriel Ivbijaro, preşedintele federaţiei mondiale a Sănătăţii Mintale ( WFMH) care a dat cuvântul la doi importanţi actori reformatori în sănătatea mintală europeană. Bernard Jacob, şef şi coordonator al proiectului federal al reformei în sănătatea mintală din Belgia a prezentat pe scurt progresele înregistrate în ţara sa. Subliniind de la început faptul că Belgia este o federaţie statală cu trei limbi, trei culturi şi trei mentalităţi colective, la Bruxelles lucrurile nu se văd la fel ca la Paris. Au trebuit făcute negocieri şi adaptări astfel încât lucrurile să poată fi în comun acceptate.
Răspunzând uşor maliţios unei mai vechi întrebări a lui Jean-Luc Roelandt, Bernard Jacob a afirmat că în ultimii doi ani în Belgia peste 100 de paturi de spital de psihiatrie s-au închis. Modelul belgian cuprinde câteva măsuri ce fac parte din planul de acţiune al OMS. Dezinstituţionalizarea blândă care să ţină cont de situaţia zonală şi locală. Alocarea de compartimente de 10-12 paturi de psihiatrie în spitalele generale. Diminuarea spitalizărilor la un minimum posibil cu preluarea imediată a cazurilor în sistemul ambulator pe care se pune în prezent accentul. Asocierea medicilor generalişti în activitatea de depistare precoce a cazurilor de debut al maladiilor mintale şi de comportament pentru prevenţia cronicizării, a agravării şi a dezinserţiei sociale. Asocierea psihologilor clinicieni cu medicii generalişti astfel încât consilierile şi psihoterapiile să aibe alături de îngrijirile medicale şi de asistenţă socială un rol în prevenţia secundară şi terţiară. Realocarea bugetelor paturilor de spital închise către centrele comunitare şi echipele mobile. Organizarea echipelor mobile pe două paliere: echipele mobile de criză şi cele pentru pacienţii cronici aflaţi la domiciliu, sau în apartamente terapeutice. Motivarea cu aceeaşi salarizare a personalului realocat în centrele comunitare din spitalele unde s-au închis paturi.
A urmat intervenţia prin intermediul conexiunii video Skype a doctorului Roberto Mezzina. Director al CCOMS din Trieste. Un vechi prieten al României. Continuator al reformei italiene psihiatria democratică începută de Franco Bassaglia la Gorizzia şi apoi la Trieste, Mezzina a prezentat pe scurt modelul italian de dezinstituţionalizare care refuză cultura vechilor forme azilare cauzatoare de hospitalism şi are ca ţintă integrarea pacienţilor în comunităţi terapeutice, bazate pe activităţile de reinserţie din cooperativele sociale special concepute, sectorizarea îngrijirilor pentru a facilita accesul rapid la cele mai bune îngrijiri, alături de promovarea constantă a drepturilor omului. În locul paturilor din marile spitale de psihiatrie modelul italian deţine mici unităţi cu paturi în spitalele generale (15 paturi), centre de zi, unităţi locative în comunitate la care sunt asociate ONG-uri. Comparativ cu anii 80’rata suicidului a scăzut de la 8, 5 la sub 5 la 100.000 de locuitori. Povara familiilor care au un membru cu probleme mentale a scăzut prin organizarea centrelor de criză, activitatea în echipe terapeutice multidisciplinare, alocarea prin negociere de bugete pentru servicii comunitare, organizarea de asociaţii ale familiilor şi pacienţilor.
După amiază, partea a doua a conferinţei a fost una a împărtăşirii experienţei trăite de foşti pacienţi care în prezent susţin concret conceptul de empowerment prin activitatea lor ce a devenit o profesie remunerată. Un duplex deosebit de inspirat a fost realizat prin intervenţia simultană la microfon a lui Philippe Maugiron mediator în sănătate mintală la CH St. Anne Paris şi a Guylaine Cloutier formatoare în mediatori de sănătate mintală în cadrul organizaţiei de luptă contra stigmatizării şi pentru reabilitare psiho-socială din Québec, Canada. Ei au descris asemănările şi deosebirile cu privire la organizarea acestei activităţi în Franţa şi Canada francofonă, arătând faptul că a fi un fost bolnav mintal, un fost stigmatizat social, un dependent de substanţe, care a experimentat trăirile psihotice şi excluderea poate fi un atu important în înţelegerea celor care sunt în prezent în situaţii similare.
Mediatorii sunt un exemplu de reuşită terapeutică şi personală făcând ca această activitate remunerată să îşi găsească justificarea socială şi aplicarea oriunde există pacienţi psihiatrici care nu au conştiinţa bolii, se opun reinserţiei, tratamentelor şi ajutorului. Mediatorii sunt utili oriunde. Pot activa în centre medico-sociale, pe lângă cei fără domiciliu care trăiesc pe stradă, în grupurile de consumatori de droguri sau alcool, la bolnavii excluşi care trăiesc în condiţii de precaritate.
Un ultim discurs al unui reprezentant al reuşitei în empowerment a fost cel al englezului David Crepaz-Keay care activează în London Mental health foundation. Nu s-a ferit de la debut să povestească care au fost trăirile sale ca bolnav, cum auzea voci imperative, cum şi-a pierdut serviciul şi familia ajungând în stradă, ce diagnostic greu a trebuit să accepte şi cum a trebuit să lupte cu simptomele şi cu adicţia supraadăugată. Un bipolar uşor logoreic, plin de umor, cu un discurs logic excelent. El a pledat pentru unificarea experienţelor grupurilor de foşti pacienţi, astfel încât alături de sistemul medical şi social mediatorii în sănătate mintală să contribuie la destigmatizarea şi reabilitarea celor afectaţi de tulburări mintale.
O zi reuşită de împărtăşire de experienţe care a demonstrat pentru a câta oară, cât de important este să comunici în sănătatea mintală şi cum pot fi utile diferitele modele imaginate în diferite colţuri ale lumii din Argentina până în Canada, în Europa, sau în Africa. Este nevoie de imaginaţie, dorinţă, tenacitate, ştiinţa de a face şi utilizarea la maximum a mijloacelor disponibile.
