La un pahar de vin roşu
Zilele trecute am fost invitat de un grup foarte dinamic și bine organizat de studenți de la Farmacie din Iaşi să le prezint câte ceva despre tratamentul durerii în bolile respiratorii. Deși nu avea legătură cu subiectul prezentării, una din întrebările din sală a fost despre „cum este să practici medicina în Marea Britanie?” Prezentarea mea a coincis, din întâmplare, și cu un târg de joburi în străinătate pentru medici, unde diverse firme de recrutare promiteau „marea cu sarea” și numai „miere”, la toți cei care doreau sa-i asculte. Poate de aici un interes suplimentar de a întreba, din partea studenților.
Întrebarea mi-a fost pusă probabil și pentru că în sală se aflau Prorectorul cu probleme de educație și directorul direcției sanitare, iar cel care a întrebat se aștepta să le spun și lor cât de bine este în Anglia, cât de rău este în România, și eventual ce cred eu că ar trebui să se schimbe imediat pentru ca lucrurile să fie mai bune în România.
Evident că sunt diferențe între sistemul medical britanic și cel românesc. Iar unele sunt majore, sunt fundamentale, și țin de tradiția celor două țări, cu bune și cu rele. Dar cred că este greșit să-ți imaginezi că dacă ai probleme într-un sistem, sau dacă ești nefericit la locul de muncă undeva acasă, atunci Anglia, sau un job oriunde în Marea Britanie iți va schimba imediat situația.
De exemplu, în „Daily Mail” de astăzi, 24 aprilie se poate citi următorul titlu: „Stresul îi împinge pe doctorii și pe dentiștii britanici spre alcoolism și alte adicții”. „Mii de doctori și de dentiști din Marea Britanie reprezintă un risc pentru pacienții lor deoarece sunt dependenți de alcool”, citează articolul un raport oficial al guvernului britanic. „Numeroși alți doctori consumă droguri și sunt deprimați până la punctul de a se sinucide”, continuă articolul în stilul tabloid, specific pentru „Daily Mail”.
Dacă în sistemul britanic este numai „miere”, atunci cum și de ce se întâmplă aceste lucruri?
Raportul guvernamental, numit „Pacienții invizibili”, menționează aglomerația din spitalele englezești și normele impuse de guvern pe care medicii trebuie să le îndeplinească (de exemplu, să vadă un număr mare de pacienți într-un timp foarte scurt) ca fiind elementele cele mai stresante, care-i împing pe medicii din Anglia spre alcoolism şi depresie. Cifrele nu sunt mici. Aproximativ 15% dintre stomatologi (circa 5.000) și 7% dintre doctori (15.000) au o problema de adicție în Marea Britanie.
Majoritatea doctorilor englezi care sunt alcoolici, ori nu recunosc că au o problemă, ori le este frică să solicite ajutor specific, datorită riscului de a fi stigmatizați și de a-și pierde postul. Exista studii care au demonstrat că medicii care sunt dependenți de alcool, sau deprimați, au șanse mai mari de a face greșeli de diagnostic și de a prescrie greșit medicația. Drept urmare, în Londra există o clinică specială pentru medicii cu astfel de probleme, unde aceștia pot fi ajutați în confidențialitate, „no questions asked”. În plus, sindicatul medicilor britanici (British Medical Association) are o linie telefonică specială unde orice doctor poate fi sfătuit și ajutat de personal specializat.
Medici cu depresii și probleme de alcoolism există și în alte țări, nu numai în Marea Britanie. Însă, spre deosebire de alte țări pe care le cunosc, sistemul medical britanic măcar exprimă un interes pentru recunoașterea și ajutarea acestor pacienţi.
În orice sistem medical din lume sunt avantaje și dezavantaje, iar dezavantajele nu sunt întotdeauna prezentate de cei care fac publicitate la sistemul medical respectiv. Spre deosebire de englezi, unii medici români mai au o speranță. Speră că emigrând vor scăpa de stres, de problemele de la servici, de cele de acasă și poate chiar vor câștiga foarte mulți bani. Unii chiar obțin aceste lucruri, dar reușesc doar cei la care speranța e susținută de cunoașterea în detaliu a realității.
Când le-am spus studenților că şi medicii britanici au probleme nu știam că „Daily Mail” va avea un articol pe aceasta temă. Sunt însă și lucruri bune în sistemul medical britanic, numeroase avantaje pentru medici, de la care administratorii sistemului medical românesc chiar ar trebui urgent să învețe. Dar despre toate acestea, poate altă data. Acum vreau doar să mă întind puțin în scaunul avionului care mă duce la Dubai, și... să termin paharul de vin roșu pe care-l am în față.
Întrebarea mi-a fost pusă probabil și pentru că în sală se aflau Prorectorul cu probleme de educație și directorul direcției sanitare, iar cel care a întrebat se aștepta să le spun și lor cât de bine este în Anglia, cât de rău este în România, și eventual ce cred eu că ar trebui să se schimbe imediat pentru ca lucrurile să fie mai bune în România.
Evident că sunt diferențe între sistemul medical britanic și cel românesc. Iar unele sunt majore, sunt fundamentale, și țin de tradiția celor două țări, cu bune și cu rele. Dar cred că este greșit să-ți imaginezi că dacă ai probleme într-un sistem, sau dacă ești nefericit la locul de muncă undeva acasă, atunci Anglia, sau un job oriunde în Marea Britanie iți va schimba imediat situația.
De exemplu, în „Daily Mail” de astăzi, 24 aprilie se poate citi următorul titlu: „Stresul îi împinge pe doctorii și pe dentiștii britanici spre alcoolism și alte adicții”. „Mii de doctori și de dentiști din Marea Britanie reprezintă un risc pentru pacienții lor deoarece sunt dependenți de alcool”, citează articolul un raport oficial al guvernului britanic. „Numeroși alți doctori consumă droguri și sunt deprimați până la punctul de a se sinucide”, continuă articolul în stilul tabloid, specific pentru „Daily Mail”.
Dacă în sistemul britanic este numai „miere”, atunci cum și de ce se întâmplă aceste lucruri?
Raportul guvernamental, numit „Pacienții invizibili”, menționează aglomerația din spitalele englezești și normele impuse de guvern pe care medicii trebuie să le îndeplinească (de exemplu, să vadă un număr mare de pacienți într-un timp foarte scurt) ca fiind elementele cele mai stresante, care-i împing pe medicii din Anglia spre alcoolism şi depresie. Cifrele nu sunt mici. Aproximativ 15% dintre stomatologi (circa 5.000) și 7% dintre doctori (15.000) au o problema de adicție în Marea Britanie.
Majoritatea doctorilor englezi care sunt alcoolici, ori nu recunosc că au o problemă, ori le este frică să solicite ajutor specific, datorită riscului de a fi stigmatizați și de a-și pierde postul. Exista studii care au demonstrat că medicii care sunt dependenți de alcool, sau deprimați, au șanse mai mari de a face greșeli de diagnostic și de a prescrie greșit medicația. Drept urmare, în Londra există o clinică specială pentru medicii cu astfel de probleme, unde aceștia pot fi ajutați în confidențialitate, „no questions asked”. În plus, sindicatul medicilor britanici (British Medical Association) are o linie telefonică specială unde orice doctor poate fi sfătuit și ajutat de personal specializat.
Medici cu depresii și probleme de alcoolism există și în alte țări, nu numai în Marea Britanie. Însă, spre deosebire de alte țări pe care le cunosc, sistemul medical britanic măcar exprimă un interes pentru recunoașterea și ajutarea acestor pacienţi.
În orice sistem medical din lume sunt avantaje și dezavantaje, iar dezavantajele nu sunt întotdeauna prezentate de cei care fac publicitate la sistemul medical respectiv. Spre deosebire de englezi, unii medici români mai au o speranță. Speră că emigrând vor scăpa de stres, de problemele de la servici, de cele de acasă și poate chiar vor câștiga foarte mulți bani. Unii chiar obțin aceste lucruri, dar reușesc doar cei la care speranța e susținută de cunoașterea în detaliu a realității.
Când le-am spus studenților că şi medicii britanici au probleme nu știam că „Daily Mail” va avea un articol pe aceasta temă. Sunt însă și lucruri bune în sistemul medical britanic, numeroase avantaje pentru medici, de la care administratorii sistemului medical românesc chiar ar trebui urgent să învețe. Dar despre toate acestea, poate altă data. Acum vreau doar să mă întind puțin în scaunul avionului care mă duce la Dubai, și... să termin paharul de vin roșu pe care-l am în față.
24 May 2010 la 4:59 PM
Buna ziua !
imi place blogul dvs …si eu sunt medic am venit dupa sotul meu in uk si acum ma pregatesc sa ma inscriu in GMC….si sunt un pic ingindurata oare ca ma va astepta ca medic in uk?e greu la inceput ??daca nu ai experienta necesara te pot recruta ? defapt am o mie de intrebari si nu stiu pe cine sa intreb pentru ca multi nu sunt sinceri…darr sunt optimista si sper sa ajung sa va cunosc intr o zi.
cu respect,dr mihaela coman