Moțăiala celor doisprezece se întrerupse atunci când regele abordă în fine subiectul cel mai interesant de pe ordinea de zi.
Marea lor majoritate ar fi renunțat cu plăcere la ascultarea porțiunii de doctrină, de evidențiere a realizărilor și de reamintire a principiilor pe baza cărora Arthur își propunea progresul Angliei prin transformarea într-o monarhie feudală absolutistă modernă, dar erau extrem de interesați de analiza tehnică a etapei proaspăt încheiate precum și de programul de a doua zi.
- Deci, continuă regele, după cum știți după derbyul de săptămâna trecută la buzdugan s-a stabilit campionul. Felicitări Galahad pentru hattrick și, dacă aveți drum, felicitați-l și pe Gaheris, dacă s-a trezit
- Am fost eu pe la el, interveni Kay, și cred că este bine. Deja a început să clipească cu stângul și măicuța spune să de două zile nu se mai pișă cu sânge. Este posibil totuși să rateze meciurile de mâine.
- Mereu a fost moale, constată și Lancelot, deși nici coiful lui made in China nu a fost o afacere bună; de altfel acuma, din cate am vazut, din el a rămas doar o tigaie în care prăjește nevastă-sa cârnați
- Mă rog, am presupus și eu că se retrage din campionat când l-am văzut ieri tolănit în arenă și dând din picioare, sublinie Arthur evidența. Presupun că la proba de buzdugan s-a cam încheiat competiția, că văd că lui Galahad îi ajunge și un egal, deși nu a pierdut vreun meci de când i-a crescut părul la puță. Acuma, la paloș, din câte mi-a zis Merlin, or să reintre Geraint și Bors; primului învățatul i-a reconstruit urechile și al doilea s-a obișnuit cu senzația de mâncărime asociată prezenței unui singur testicol, așa că vor juca mâine. Dar desigur că titlul se joacă între Lancelot și fi-su, Galahad
- Nu mai tot repeta că e fi-meu, protestă Lancelot. Asta este o minciună a mă-sii și a câtorva martori care, după cum știi, au murit între timp
- Mama era o sfântă, jigodie, explodă Galahad, și o să îți arăt asta mâine când te-oi tranșa ca pe-o franzelă la un bufet suedez
- Da, așa suna și anunțul ei ”Sfântă cu apucături de diavoliță, caut episcop al sexului generos; 3 galbeni liturghia”, replică cu răutate și Lancelot.
- Potoliți-vă băieți, tună Arthur la cei doi care săriseră în picioare cu săbiile în mână. Mâine e meciul nu azi. Așaaa. Acuma la tras cu arcul presupun că s-a cam terminat, felicitări Tristan, așa că de fapt rămân în prim plan meciurile de lance. Calificații, după studierea probelor video sunt Percival, fra-su, Lamorak, nepotu-meu Gawain (bravo țâcă), Gaheris (care pare că s-a retras până iese din comă), Tristan și capii de serie, Lancelot, Galahad și cu mine. Acuma sunt două variante, fie îl bagam și pe Kay, fie devansăm meciul de paloș a lui Lancelot cu fi-su ...
- Avortonul ăla nu e fi-meu, urlă Lancelot
- Curvarul ăla bătrân nu e taică meu, strigă și Galahad
- ... în speranța că se simplifică tabloul principal, fie jucăm mai întâi eliminatorii în două grupe, apoi semifinale și finală
Cei doisprezece începură să vorbească simultan, ca într-un Fanatik Show feudal când, tăcut până atunci, bătrânul Merlin îi opri pe toți cu un gest
- Onorată adunare, mă tem că există lucruri mai presante pentru mâine, de natură a amâna o perioadă jocurile...
O liniște adâncă cuprinse adunarea, ca de fiecare dată când bătrânul mag își făcea auzit cuvântul
- Există trei probleme mult mai presante care trebuiesc rezolvate cât mai degrabă, continuă bătrânul înțelept.
- Zi, maestre
- Prima, care ține de politică externă, se referă la Irlanda. După cum știți ne-am luat cu altele și nu am mai jefuit pe acolo de vreo doi ani, timp suficient să apară, pe ici pe colo, câte-o virgină. Nu putem lăsa lucrurile să se dezvolte în direcția aceasta, atâta vreme cât femeile noastre au dinți de cal, pistrui de gărgăriță și totuși sunt toate la fel de virgine ca găinile dintr-un coteț cu cocoș hiperactiv. În plus pare că ei au dezvoltat o poțiune magică, care, băută în cantități suficiente, transformă orice femeie, oricât ar fi de urâtă, într-o zeiță a farmecului și frumuseții. În mod evident avem nevoie de butoaie din această poțiune numai pentru Anglia, ce să mai vorbim de Scoția. Aș propune ca un detașament condus de Tristan să meargă acolo, la regele lor, Mark, și să rezolve problema
- Păi de ce tocmai Tristan, că și noi violăm bine, săriră cu gura ceilalți
- Păi voi aveți o altă treabă. Am aflat că dincolo de marea nesfârșită se află o țară, Frankia, renumită pentru vinuri și femei cu siluetă și libidou, capabile să te violeze ele pe tine, dar mai ales în care s-ar afla o bărdacă magică, Sfântul Potir. Legenda spune că posesorul acestui potir va avea fericire veșnică, având în vedere că acesta se umple, noapte de noapte, cu o licoare neprețuită, Chateau Lafite.
- Păi mai bine acolo decât să căutăm virgine printre roșcovanele alea, strigă entuziamat Kay
- Mă cac în ea de poțiune de frumusețe, observă cu finețe și Galahad, eu vreau pe Riviera, după licoare
- Păi voi doi, Bedivere, Percival, Lamorak, Gareth, Bors și Geraint zic să mergeți acolo.
- Și eu? protestă enervat Lancelot... Ăștia pleacă să bea și să fută și eu rămân în Camelot să caut puburi care nu se închid la 5 și eventual vreo femeie epilată, ceea ce este cu mult mai greu, după cum știi, decât să găsești Sfântul Potir?
- Fiind cel mai capabil și mai de încredere dintre cavalerii regelui treaba ta este cu mult mai importantă, continuă Merlin. Împreună cu majestatea sa va trebui să vedeți ce nu este în regulă cu Guinevre.
O liniște atentă cuprinse din nou adunarea
- Vedeți voi, ați constatat și voi, am analizat și eu comportamentul reginei de după măritiș. Din fata dulce și plăcută de dinainte nu a mai rămas se pare nimic. Doar toane, capriciuri, nemulțumire cronică și crize de spasmofilie. Când se pune pe vorbit ni se albesc urechile, ne țiuie și ne vine să sărim în apă înzeuați. Nici măcar după nopțile în care majestatea sa o mângâie cu escaliburul nu pare să își revină și toate acestea depășesc se pare puterile mele magice care, altfel, sunt considerabile. Așa că eu, Arthur și Lancelot urmează să găsim leacul la cea mai mare probă din viața unui cavaler, bosumflarea femeii.
Privirile pline de compasiune ale celorlalți spuneau totul și nici unul nu îi invidia pe cei trei la pornirea în riscanta lor aventură.
- Păi ai măcar vreo idee ce am putea face? întrebă intrigat Lancelot
- Am descifrat recent un vechi text sanscrit, care vorbește despre un loc plin de magie, numit punctul G. Pare că acesta poate fi găsit cu mai multă ușurință de un bărbat tânăr și neînfricat, așa că m-am gândit la tine Sir Lancelot.
- Trăiesc ca să servesc coroana, zise cavalerul, dar să știi că pe undeva sunt neliniștit.
Tristan acceptase, înainte de bătălie, propunerea regelui Mark de a se întâlni, într-o ultimă tentativă de a evita curgerea sângelui.
Străbaterea ținuturilor înverzite ale Irlandei fusese mai degrabă dezamăgitoare. Singura substanță cât de cât folositoare era ceva numit bere, o băutură de culoare închisă care se găsea la tot pasul, dar era extrem de greu de jefuit, câtă vreme nu existase până acum nici un irlandez care să nu o ofere de bunăvoie. De fapt singurele pierderi din oaste fuseseră cea a lui Edwin, bătut de un irlandez roșcovan pentru că refuzase să bea cu acesta și a lui Andrew care, provocat la un duel cu un altul pierduse, intrând în comă la a 22a halbă, în ciuda faptului că irlandezul se dregea, după fiecare pint, cu câte un păhărel de wisky.
Principala bogăție naturală a Irlandei nu se dovedise atât de bogată pe cât Merlin lăsase a se înțelege. Majoritatea femeilor întâlnite erau atât de asemănătoare cu cele din Anglia natală că părea o glumă proastă să te apuci să le mai cauți de virginitate.
Hotărât să nu mai verse inutil nici măcar o picătură din sângele vitejilor săi Tristan acceptase să se întâlnească cu Mark în sala tronului, o încăpere destul de întunecoasă și informală în care curtenii sporovăiau și cântau cu câte o halbă de bere neagră în mână sau aruncau cu săgețele în ținte de pe pereți în ceea ce părea a fi un joc stupid. De la înălțimea barului majestatea sa încerca să negocieze.
- Frate, nu știu cine ți-a zis să vii la noi și de ce, nici ce bogății te aștepți să găsești. La noi crește ce-i drept multă iarbă și, ca urmare a acestui fapt, majoritatea supușilor mei au o dietă vegetariană, extrem de sănătoasă ce-i drept. Dacă nu s-ar îmbolnăvi misterios de ficat pe la 45 de ani am fi probabil cel mai longeviv popor de pe tot Pământul ăsta mare, dintre Scoția și Canal.
- Păi în primul rând aș dori să știu unde țineți muierile voastre mai de soi, că ce am văzut pe drum până aici ar arunca și persoane lipsite de evlavie în brațele unei existențe monahale. Așa colecție de strâmbe nu am mai văzut de când s-a ținut expoziția de macrameuri de luna trecută în Camelot.
- Ce vorbești omule? Toate femeile noastre sunt frumoase. Uite, de exemplu la fi-mea. Isoldaaaa !
Din întunericul din spatele barului apăru un nas, urmat după o perioadă scurtă, totuși distinctă, de restul chipului. Dându-și pe spate printr-un gest cochet părul de culoarea paielor unei mături în curs de casare, fata zâmbi amabil expunându-și dinții al căror contur aducea cu profilul Dublinului privit pe înserat, incisivii de jos fiind catedrala. Priveliștea rochiei sale înflorate alungă imediat orice alt dubiu privind aparteneța persoanei la sexul feminin.
- Nu aș dori să par nepoliticos, majestate și nici să dau verdicte definitive până să aflu comorile, cu siguranță mai importante, din firea domnișoarei, dar aș risca, într-un puseu de asertivitate pe care nu mi-l pot stăpâni, să exprim gândul că totuși, din perspective clasicistă, impersionistă, realisă sau neoralistă femeia nu este totuși în top 1 milion frumusețe. În regiune, desigur. Sigur, dacă vorbim de cubiști ... continuă Tristan să își exprime erudiția în domeniul artelor plastice
- Taci fiule și bea halba asta a iubirii, îl întrerupse Mark scoțând o stacană de mărimea unei găletușe mai mici, plină de bere
Trei ore mai târziu, cu Isolda în brațe, Tristan resimțea cu tărie efectul covârșitor al poțiunii magice. De la a treilea hălboi dinții Isoldei păruseră a se alinia și a-și pierde din culoarea de chihlimbar care îl frapase în primul moment iar după a cincea putea să jure că nasul, în ciuda aspectului de eche uzată ascundea totuși în zglobiiciunea lui elemente indubitabile de cârnoșenie. De-abia după a zecea bere însă sufletul său se simțea cu totul și cu totul înrobit de frumusețea și farmecul ieșite din comun ale prințesei. Prea plinul inimii lui nu mai putea fi oprit și, în acordurile menestrelului, cu halba în mână, Tristan începu a-și mărturisi, împleticit, pasiunea și iubirea veșnică.
Cei opt dăduseră de urma potirului.
Francezii întâlniți până acum se dovediseră extrem de rezistenți la tortură și, indiferent câte degete le tăiase Galahad, nu își descleștaseră buzele în trădarea vreunui indiciu privind amplasamentul exact al Sfântului Potir. În fapt erau niște oameni curajoși și, probabil, extrem de credincioși din moment ce singurele cuvinte pe care le scoteau în momentul torturii erau o ciudată invocare a unei zeități păgâne, necunoscute, ”Je ne comprend pas”.
Fusese un noroc să îl întâlnească pe Mobutu. La fel de măsliniu și de creț ca majoritatea celorlalți francezi întâlniți pe drum, acesta se dovedise capabil de converație, stăpânind, în plus față de toți ceilalți de până acum, și o variantă graseiată a limbii engleze. După nici 10 șuturi în cur ciripea ca o pasăre și, deși nu auzise în mod explicit de Sfântul Potir părea destul de familiarizat de existența, valențele magice și cel mai bun loc în care se poate găsi Chateau Lafitte.
Era pe seară când cei opt bătură la ușa deasupra căreia scria cu litere de o șchioapă ”Le sacre calice”. Îmbrăcat într-o redingotă aurie un personaj destul de antipatic, cu siguranță un magician cu puteri nebănuite, îi scufundă pentru o clipă în dușul unei priviri de gheață
- L’autre entree pour les traiteurs, scăpă omul cu dezgust o înjurătură printr dinți
- Frate, nu ne mai lua cu păsăreasca asta cu care vă desfundați nasurile când sunteți între voi, interveni Percival, că mi-e că dacă nu ne înțelegem o să trecem repede la limbajul trupului, și nu vrei asta...
Cu dezgust, Gaston hotărî că, în conjunctura creată, ar putea, o perioadă, să vorbească în engleză. Spera numai ca părintele lui confesor să îl ierte de acest păcat de moarte pentru francezul adevărat
- Cu ce pot fi de ajutor domnilor, desigur în afară de indicarea locului unde să găsiți un croitor fără albeață ?
- Noi suntem cavaleri englezi, aflați în căutarea Sfântului Potir, mârâi Kay
- Și ni s-a spus că pe aici ar fi, preciză Percival
- Ne intereseaza Chateau Lafitte, licoarea magică. Cha-teau La-fitte, mai silabisi, pentru a fi înțeles mai bine și Lamorak
- A, păi de ce nu ați spus așa, se încălzi într-un surâs Gaston. Ați ajuns bine. Dacă domnii doresc să intre, tocmai s-a eliberat o masă
Interiorul acestui loc sacru semăna destul de mult cu un restaurant din Camelot, desigur mai puțin prin absența câinilor și ciolanelor aruncate pe jos. Era totuși mult mai bine luminat și, din motive necunoscute, peste mese erau întinse cearceafuri.
- Dacă domnii doresc să se așeze. Imediat o să vin să le iau comanda
Nedumeriți cei 8 intrară în salon. O masă îi aștepta, dar era destul de greu să se așeze, fiind dreptungiulară. După o clipă în care fiecare din cei opt așteptă să i se cedeze locul în capul mesei, bătaia începu, fiind necesare vreo cinci minute până ce, ștergându-se de sânge, acceptară că locul acela i se cuvenea mai degrabă lui Galahad.
Atras de zarvă Gaston reveni cu lista de bucate și cu cea de vinuri, aproape nevăzut de cei opt cavaleri care studiau, cântăreau sau doar de scărpinau cu furculițele.
- Ce sunt tâmpeniile astea? întrebă Geraint, arătând spre cele două broșurele din mâinile ospătarului
- Listele de bucate, ce altceva. Și lista de vinuri
- Adu-ne nene o fleică, hamburger, catchup, muștar și câteva bărdace din Lafitte ăla pentru care am bătut atâta drum. O bere pentru ăla, că nu îi place vinul
- Și pregătește Sfântul Potir, pentru când plecăm
- Domnilor, aici vă aflați în cea mai rafinată catedrală a gastronomiei franceze. Noi nu servim fleică decât condamnaților de drept comun și dacă îi spun de hamburgeri lui Monsieur Le Chef, îmi dă cu rața crocantă în cap. Catchupul a fost scos în afara legii de pe vremea lui Caesar și bere se mai bea doar prin Alsacia.
- Mă rog, adu-ne atunci ce aveți mai bun, că ne e atât de foame că mi-e că o să te punem pe tine la proțap dacă mai te foiești
- Păi atunci o să vă aduc pate de fois gras aux figues, creme d’Asperge a la Charlemaine, Poitrine de pigeon a la italiene și Canard aux oranges. Totul stropit cu Chateau Lafitte din anul 350. Buchetul acestui vin …
În fața corului de proteste ale englezilor, Gaston renunță să mai laude vinul și dispăru prin farmec cu comanda.
O oră mai târziu cei opt se uitau, cu nervozitate crescândă, la platourile imense pe care se distingeau cu dificultate, înconjurate de câteva frunze, niște bucățele de prăjeală de dimensiunile unei vrăbii la sfârșitul iernii. În context urarea ”Bon apetit” riscată de Gaston părea atât de ironică încât primul impuls al cavalerilor fusese să încerce în mod repetat armele găsite pe masa, acele tridente micuțe numite furculițe, pe curul lui. Mai înțelept decât toți, Percival îi opri, fie și numai pentru a afla detalii privind Sfântul Potir.
După masa, cu mațele încă chiorăind, Galahad îi făcu semn să se apropie
- Uite, noi trebuie să plecăm… începu el
- Îndată vine și nota
- Zi-ne deci… Nota? Ce notă?
- Păi consumația dumneavoastră.
- Fie, adu-ne nota, dar apoi vreau să vorbim despre Sfântul Potir.
- Poftiți, răspunse Gaston, întinzându-i hârtia parfumată
Au durat câteva zeci de ani reconstrucția zonei. Legendele locale vorbesc despre demonii veniți de peste mări în căutarea Sfântului Graal, care au jefuit podgoria locală, dar care, mai ales, au insultat grav pe Chef Lebeau, precursorul gastronomiei franțuzești de calitate, inserându-i o parte din capodoperele culinare în cur, ceea ce a condus la un război de 100 de ani și multe alte confruntări de mai mica amploare.
Conversația cu regina fusese plăcută, dar, când cavalerul se interesă dacă ar putea afla unele indicații privind amplasamentul exact al punctului G, aceasta păru a-și pierde cumpătul.
De-abia în momentul în care Guinevre îl legă de marginile frumos ornamentate ale patului însă, Lancelot începuse să înțeleagă natura misterioasei afecțiuni a reginei și zonele în care urma a-l duce călătoria.
Cu mâinile febrile cu care opiomanul culege macul, femeia încerca cu nerăbdare să elibereze, de sub platoșa de ceremonie, medicamentul de care fusese de atâta vreme privată, năpustindu-se asupra telegarului care începuse să se cabreze cu voracitatea unui jockeu experimentat întârziat la marele derby.
- Uite în fine paloș adevărat, nu pleoșteala aia de Escalibur, cugetă ea cu voce tare în timp ce se înfrupta.
Se făcu seară când, la rugămințile din ce în ce mai stinse ale cavalerului, Guinevre slăbi legăturile suficient cât acesta să tâșnească din pat, ieșind ca o vijelie din odaie și oprindu-se doar în Țara Sfântă, unde în chiar acea perioadă era, la promoție, o Cruciadă.
- Văd că ești foarte liniștită azi, draga mea, constată, la cină Arthur.
- Discuția cu sir Lancelot a fost deosebită. Omul acela este un foarte fin cunoscător și înțelege femeia mult mai profund și mai repetat decât alții, replica Guinevere
- Dar ce anume v-a spus, majestate? Întrebă curios Merlin
- Nu este vorba atât de mult de ce a spus, zise cu sinceritate femeia. Să spun drept am impresia că mai mult a ascultat.
- Dar ce se întâmplă totuși cu el? De ce nu-i cu noi? întrebă nedumerit regale
- O fi obosit, că a căutat împreună cu mine și a găsit punctul G
- Punctul G ? L-a și găsit? întrebă nedumerită majestatea sa… Ce cavaler !
- Nu cred că e vorba numai de asta … L-am auzit mormăind ceva de usturime, 1000 de arabi și două continente, dar părea agitat și nu l-am întrebat mai multe, recunoscu Merlin.
- Arthur ! țipă Guinevre. Fă ceva! Nu-l putem pierde. Omul e un tămăduitor, fie și numai pentru că este primul om capabil să se apropie cât de cât de punctul G !
Ascultător, deși nu înțelegea exact, cu nevoile iubitei, Arthur se conformă.
Spre disperarea curții însă sir Lancelot nu mai putu fi de găsit și se pare că în peregrinările sale s-au oprit mereu în afara unei raze de cerc de 1000 de leghe de Camelot, fapt cu atât mai regretabil cu cât, în câteva zile simptomele reginei au reapărut.
Nu a mai putut fi consolată vreodată, nici de atenția și mângâierile devotate ale soțului, nici de magia puternică a vrăjitorului deși uneori, când acesta își rătăcea bagheta prin odaia ei, femeia părea pentru o perioadă ceva mai sănătoasă.