Care sunt cauzele cancerului esofagian?
Cauza cancerului esofagian nu este cunoscută, dar ţinând cont de variaţiile mari de prevalenţă, probabil că factorii de mediu şi alimentari joacă un rol important.
Factori de risc pentru cancerul esofagian sunt:
- consumul de alcool, fumatul;
- boala de reflux gastro-esofagian, esofagul Barrett;
- hernia hiatală voluminoasă;
- obezitatea;
- statusul socio-economic precar;
- dietă săracă în legume, fructe, vitamine (B, C), Mg, Zn, proteine;
- afecţiuni esofagiene: acalazia cardiei, stenozele esofagiene, sindrom Plummer Vinson;
- cancerele în sfera ORL;
- radioterapia pentru cancer de sân cresc de 10 x riscul de cancer esofagian.
Care este tabloul clinic în cancerul esofagian?
În stadiile incipiente, cancerul esofagian este ASIMPTOMATIC, motiv pentru care diagnosticul este pus adesea tardiv. În stadiile avansate, principalul simptom este disfagia (dificultăți la înghițire) care apare în general când tumora a ocupat peste 50% din lumenul esofagian. Disfagia este continuă, progresivă, iniţial pentru solide apoi şi pentru lichide iar în stadiile avansate pacientul nu-şi poate înghiţi nici saliva. Durerea toracică apare în stadii avansate şi este severă, este determinată de invazia extraesofagiană. Imposibilitatea alimentării determină scăderea ponderală importantă cu apetit diminuat până la anorexie totală.
În formele ulcerate, poate să apară hemoragia digestivă superioară manifestată cel mai frecvent sub forma de hematemeză „în zaţ de cafea” sau mai rar, hematemeză importantă, cu sânge roşu, asociată cu melenă. Ca urmare a hemoragiei digestive sau ca urmare a sângerării cronice, adeseori se constată sindromul anemic cu paloare tegumentară, astenie, vertij, etc.
În stadiile avansate, când obstrucţia este cvasicompletă apar regurgitaţiile, halena fetidă, sughiţul şi atunci când tumora invadează structurile învecinate, apar tusea, dispneea, disfonia. În stadiul metastatic, simptomatologia se completează cu simptome datorate acestora: dureri osoase, dispnee, hepatalgii, etc.
În stadiile incipiente examenul clinic obiectiv este normal. Când sunt prezente metastazele se poate constata hepatomegalia fermă, dureroasă, adenopatii periferice, etc.
Ce investigații paraclinice se utilizează pentru diagnosticarea unui cancer esofagian?
Principala explorare în suspiciunea de cancer esofagian este endoscopia digestivă superioară cu biopsie. Aspectul endoscopic depinde de stadiul evolutiv şi de tipul anatomo-patologic (vegetante, infiltrative, ulcerate şi mixte ulcero-vegetante). În funcţie de momentul diagnosticului, cancerul esofagian poate fi precoce sau avansat. Cel mai adesea, cancerul esofagian precoce este depistat atunci când se face o explorare endoscopică de screening la loturi populaţionale cu risc. În rest majoritatea sunt avansate la momentul endoscopiei iniţiale.
În cancerul precoce, aspectul endoscopic este cel al unei eroziuni mucoase cu contur neregulat sau o denivelare discretă a mucoasei cu indice de culoare modificat. Numai biopsierea zonelor suspecte poate stabili diagnosticul. Examenul anatomo-patologic relevă tipul de cancer esofagian: carcinom scuamos sau adenocarcinom.
Aspect endoscopic (virtual) al cancerului esofagian (sursa foto: stock.adobe.com)
Examenul radiologic se realizează atunci când existâ contraindicaţii la explorarea endoscopică sau când se doreşte obţinerea unor detalii mai ales funcţionale, se face cu contrast baritat şi poate obiectiva: imagine lacunară în cancerul vegetant; stenoză neregulată, asimetrică în forma infiltrativă; nişă de aspect malign în forma ulcerată.
Stadializarea cancerului esofagian după clasificarea TNM presupune aprecierea invaziei locale (T), prezenţa adenopatiilor (N) şi a metastazelor (M) şi este utilă în stabilirea conduitei terapeutice. Ecoendoscopia apreciază invazia locală (în profunzimea peretelui esofagian şi extraesofagian). CT (computer-tomograful) este obligatoriu datorită faptului că poate identifica extensia extraesofagiană, adenopatiile, metastazele.
Care este tratamentul cancerului esofagian?
În cazurile incipiente, se poate efectua tratament endoscopic cu viză curativă, iar în formele avansate, tratamentul de elecţie este cel chirurgical şi constă în esofagiectomie în limite oncologice cu esofagoplastie (refacerea esofagului cu un fragment colonic sau gastric). Pentru carcinomul scuamos (care este radiosensibil) se practică radioterapia eventual combinată cu chimioterapie (derivați de Platină, 5-Fluorouracil), dar rezultatele sunt nesatisfăcătoare dacă nu se intervine chirurgical.
În cazurile stenozante cu disfagie severă care nu pot fi abordate chirurgical se practică protezarea endoscopică în scop paliativ sau recanalizarea lumenului esofagian cu laser cu scopul asigurării unei alimentaţii corespunzătoare şi ameliorarea calităţii vieţii. Dacă nici aceste metode nu sunt operante se recurge la gastrostomie pentru alimentare dar cu prejudicii serioase generate de dificultăţile de îngrijire legate de gastrostomă. Pentru a afla alte date referitoare la cancerul esofagian puteți urmări știri despre sănătate de pe site-urile specializate în domeniu.
Care sunt complicațiile și evoluția cancerului esofagian?
Evoluţia cancerului esofagian este rapidă prin metastazare ganglionară regională şi la distanţă (pulmon, ficat, os, stomac, rinichi etc.) cu apariţia a numeroase complicaţii: fistulă eso-traheală, eso-bronşică, paralizia nervului recurent, obstrucţia venei cave superioare, pneumonia de aspiraţie, perforaţia esofagului cu mediastinită secundară, hemoragia digestivă superioară cu anemie secundară, infecţii diverse şi caşexie.
Prognosticul este extrem de sumbru, aproximativ 75% dintre bolnavii cu cancer avansat decedează în primul an de la stabilirea diagnosticului. În contrast, prognosticul cancerului esofagian precoce este excelent, supravieţuirea la 5 ani depăşind 85% din cazuri.