Sistemul de sanatate a fost lovit cumplit in toate palierele sale de competenta celor ce aplica dictatul in sanatatea romaneasca. Dupa coasa aducatoare de desfiintari si comasari de spitale a venit randul ca toti cei care ating medicamentele, de la producatori,distribuitori si pana la pacienti sa fie considerati dusmani ai poporului producatori de arierate.

Romania are cea mai mica rata de compensare a medicamentelor din UE de doar 59% in timp ce media europeana este de 81% iar in Polonia media compensarii ajunge la 67,5%,in Cehia 78,6% iar in Spania aflata in criza ajunge la 93,4%. In schimb dureaza de pana trei ori mai mult ( 1200 de zile) pentru ca un medicament sa intre pe lista de compensate (recordul din UE fiind detinut de Belgia cu 403 zile).

Un pilon important atins de aripa aducatoare de desfiintari si comasari este reprezentat de farmacii. Acestea se confrunta de aproape un an cu cea mai grava criza din sistem.
Arieratele platilor efectuate de casa de asigurari la retetele compensate, au depasit cu mult jumatatea de an. In aceste conditii se deruleaza un scenariu deloc inbucurator. In primul rand pentru a incerca sa supravietuiasca farmaciile incearca sa vanda medicamente scumpe pentru a recupera din pierderi. Aceasta loveste in producatorii interni de medicamente, acestea fiind in genere semnificativ mai ieftine decat cele din import. Scaderea cererii interne ii obliga sa exporte. Adica asistam la un adevarat paradox: deoarece nu avem bani importam medicamente scumpe si exportam medicamente ieftine.

In alta ordine de idei cresterea nepermis de mult a intervalului de decont a compensatelor duce la inchiderea farmaciilor mici. Adica se continua presiunea pe micii intreprinzatori inceputa inca din 2009 prin introducerea taxei forfetare si impozitului minim. Farmacistii care si-au deschis pe cont propriu o astfel de afacere sunt fortati in masura din ce in ce mai mare sa isi vanda licentele. Aceasta nu poate fi decat in favoarea marilor lanturi farmaceutice capabile sa supravietuiasca intarzierilor mari de plata. Putem spune ca avem in aceiasi masura o sanatate bolnava la fel ca si un sistem economic bolnava care in mod normal ar trebui sa se bazeze pe micul investitor si nu sa il sugrume.

Reglementarile menite sa faca economii prin limitarea bugetului la medicamente si neachiatarea arieratelor vor insemna condamnarea la moarte a milioane de pacienti prin restrictionarea accesului la medicamente tradusa in fapt prin lipsa tratamentului pentru multiple afectiuni. Astfel, din situatia in care pacientii deja isi cumpara de cele mai multe ori tratamentele, care se mai si gasesc greu, mai ales in localitatile mai mici, acum se vor trezi in situatia de a nu le mai gasi deloc intrucat acestea nu vor mai exista in farmaciile pline de datorii dar vor lua drumul exportului.

Mai avem si alte paradoxuri. Incepand de pe 1 august se va implementa conform Ordonantei de Urgenta din 68/29.06.2011 hotarea de guvern ce nu permite cresterea numarului de pacienti tratati decat daca aceste costuri vor fi suportate de catre terti, aceasta insemnand ca cei aproape 3000 de pacienti neoplazici inregistrati anual vor putea doar spera ca vor ajunge sa aiba un loc pe listele Programului National, dupa ce un alt pacient va parasi lista si asta in timp ce se cheltuiesc zeci de milioane de euro prin anexe secrete pe cladiri numite institute de oncologie pentru care nici macar nu exista personalul medical necesar.

Problema ar putea fi rezolvata in mare masura prin aprobarea proiectului meu legislativ de reducere a TVA la medicamente la 5%, masura care ar veni si in sprijinul farmacistilor dar si al pacientilor.

Pot doar spera ca gandirea strict contabilicesca de mic contopist sa nu-i impiedice pe guvernanti sa adopte o astfel de masura