Restricţionarea accesului familiei la foaia de observaţie a pacientului nu are un temei legal. Transparența, cu limitele impuse de lege, trebuie să devină prioritară. Legea drepturilor pacienţilor şi tratatele internaţionale la care România a aderat consfinţesc dreptul pacientului la confidenţialitatea datelor privind sănătatea dar cei care invocă dreptul la confidenţialitate pentru a restricţiona accesul familiei şi a altor persoane la informaţiile din foaia de observaţie nu vor să citească legile în totalitate. Pacientul are şi dreptul de a desemna o altă persoană să aibă acces la datele privind sănătatea sa, inclusiv la Foaia de observaţie.

Concret, art.9 din legea 46/2003 precizează că pacientul are dreptul de a cere in mod expres sa nu fie informat si de a alege o alta persoană care sa fie informată în locul său iar art.10 adaugă şi rudele şi prietenii pacientului la cei ce pot fi informati despre evolutia investigaţiilor, diagnosticului si tratamentului, evident cu acordul pacientului.

Legea 46/200 3 permite, la art.11, o a doua opinie din partea unui medic, însă, practic, îţi este interzis să ai acces la foaia de observaţie, care conţine informaţiile pe care ai putea să le prezinţi altui specialist.

Desi legea permite, absenţa unor norme de aplicare face ca singura modalitate legală prin care se poate pemite accesul la informaţiile din foaia de observaţie să fie cea de a chema un notar la capul bolnavului care să certifice că aceasta este dorinţa pacientului, modalitate greu de aplicat şi costisitoare.

Situatia devine şi mai complicata in cazul pacientilor decedaţi intrucât legea 46/2003 asigură protecţia instituţiilor şi cadrelor medicale faţă de orice acuzatie de malpraxis din partea familiei. Prevalându-se de articolul 21 si 22 din legea 46/2003 instituţiile medicale refuză să ofere soţiei sau soţului supravietuitor sau rudelor de gradul întai informaţii privind starea pacientului la prezentare si pe durata spitalizarii, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul fără consimţământul expres al acestuia.

Prin demersul meu legislativ se rezolvă practic această problemă, pacientul putând desemna printr-un acord consemnat în foaia de observaţie, o persoană care să aibă acces deplin, atât în timpul vieţii cât şi după decesul pacientului, la informaţiile cu caracter confidenţial din foaia de observaţie.

Având în vedere aceste argumente poate vor adopta acest demers legislativ ce oferă transparenţă actului medical şi care nu necesită niciun fel de alocări bugetare suplimentare.