Buna dimineata!
Nici nu stiu cum sa incep acest mesaj caci sunt foarte multe lucruri de spus.
Mai intai vreau sa va marturisesc ca am fost placut surprinsa de faptul ca mi-ati raspuns.
Am citit cu mare atentie mesajul dv. si cred ca voi lua in calcul problemele persoanelor cu handicap ca fiind "munitia" de care ati avea nevoie pentru a ne sustine pe noi ca si parinti si pe ei, cei ce au nevoie de mare ajutor si sunt uitati.
In primul rand v-as sugera daca aveti timpul necesar sa faceti o vizita la sectia de recuperare de la Spitalul Sf. Maria, la parter in partea stanga, acolo unde se pretinde ca ar fi. Arata jalnic - parca intri in subsol. Cum poti merge cu un copil cu probleme sa faci recuperare cand arata jalnic, cu un linoleum de pe timpul lui Ceausescu, cu niste tevi pe sus care te infioara si intuneric de parca acolo s-ar face economie?
Am uitat sa va spun ca, fiul meu este supradotat psihic pentru varsta lui (3 ani jumatate) ceea ce imi da curajul sa lupt pentru recuperarea lui locomotorie. Din aceasta cauza am inceput cu modul in care arata sectia e recuperare. Refuza efectiv sa intram acolo. Se incordeaza si devine foarte agitat caci este un loc sinistru - nu-i place.
La spitalul de recuperare nu primesc copii asa de mici deci, cine are nevoie de recuperare face in particular si plateste 30 de lei sedinta asa cum am facut si noi pana acum cateva luni cand inca mai puteam sa ne permitem.
Povestea fiului meu este destul de trista insa sunt fericita ca este un copil norocos. Am ajuns la timp acolo unde a fost nevoie si am inceput recuperarea, asta datorita faptului ca am citit si m-am documentat singura pe internet caci , medic conferentiar si sef de clinica din Iasi unde l-am avut in evidenta mi-a spus la 11 luni cand copilul inca nu statea in fundulet ca este prea dolofan si ca o sa stea si in fund numai ca trebuie sa am rabdare nicidecum nu m-a orientat spre un medic neurolog sau sa-mi sugereze sa frecventez sectia de recuperare - asa cum este ea - era prea mic fiul meu atunci sa realizeze modul cum arata sectia de recuperare.
Drumul pana la Oradea este cumplit, imi este rau in ambulanta. M-am deplasat in cea mai mare parte cu ambulanta cu toate ca as fi vrut sa merg cu trenul insa nu am cum sa ma descurc cu bagajul. In trenurile noastre nu poti sa incapi cu un scaun rulant pe culoar caci este prea ingust si daca strang scaunul nu am unde sa-l pun pentru ca in compartiment nu este loc asa ca singura varianta de deplasare ramane tot ambulanta.
Ce sa va mai spun de mijloacele de transport public din Iasi? Ca nu incap cu fotoliul rulant in ele si ca am legitimatie libera de calatorie? Se deconteaza bani grei pentru aceste legitimatii de la bugetul local insa sunt benefice pentru persoanele care se deplaseaza singure pentru cei cu carucioare ....stau si plang in statie sa vina un mijloc de transport in care sa poata urca.Am facut solicitare scrisa la RATP in care am solicitat pe liniile 2 si 5 sa fie puse tranvaie in care sa incapa caruciorul . Spre surprinderea mea au tinut cont de cele solicitate si chiar m-au ajutat. Fiul meu frecventeaza Centrul Sf. Andrei si de aceea am solicitat pentru liniile 2 si 5.
Am procurat fotoliu rulant pentru fiul meu si a costat 2.200 lei iar CAS a decontat doar 1.200. Diferenta a trebuit achitata, ortezele pe care trebuie sa le poarte noaptea costa 700 lei iar diferenta de plata este de 400, ghetele ortopedice sunt 300 , diferenta de plata este de 100, cadru de mers pe care l-am comandat de o luna , avem si acolo de dat diferenta inca nu stim cat - nu am gasit nici de acesta in tara asa cum nu am gasit nici carucior.
Sunt mult prea multe cheltuieli care trebuiesc facute pentru a avea rezultate bune cu un copil cu dizabilitati iar dreptul unui asemenea copil se rezuma la o alocatie de 84 lei, buget complementar de 91 de lei si o indemnizatie de 450 lei. Cu ce sa mai poti trai?
Am avut programare la Cluj pe data de 28 iunie pentru evaluare neurologica si nu am putut sa merg cu fiul meu din cauza banilor. Am solicitat sprijin financiar la 3 unitati cu renume din Iasi si nu ne-a ajutat nici una. Este criza si nu au de unde sa ne ajute.
Din curiozitate , sa solicitati de la Statia de salvare Iasi o situatie a deplasarilor ( din anul 2010 spre exemplu) care se fac cu copii la recuperare la Oradea, Techirghiol ,Dezna sa vedeti cati parinti sunt cu copii care au probleme in Iasi si se plang ca nu au unde sa faca recuperare asa cum trebuie si cu ce probleme se confrunta .Banii care se cheltuiesc cu deplasarile nu se pot investi intr-o sectie de recuperare?
O ambulanta pentru un pacient face 2 drumuri : unul la dus si unul dupa 21 de zile - la externare.
Vreau sa va spun ca Sanatoriul 1 Mai din Oradea este "plin" de pacienti din Iasi. Am cunoscut multi parinti acolo intamplator. Merge ambulanta si cu cate 3 copii insotiti de parinti la un drum. De ce? Pentru ca in Iasi nu ai unde sa faci recuperare cu copilul. Aparatele sunt ruginite. Mie imi era frica sa nu se curenteze copilul meu cand il punea la magneto-flux.
Nu stiu ce religie sunteti dar, la ortodocsi bisericile din Iasi nu sunt dotate cu pante pentru persoane cu handicap locomotor. S-a mai pus aceasta probleme din cate stiu eu si de ASCHFR insa nu au obtinut nici o lege care sa oblige amplasarea pantelor pentru persoanele cu handicap locomotor in locasurile de cult.De ce? Pentru ca nu intereseaza pe nimeni iar parintii acestor copii isi vad de recuperarile copiilor lor pentru ca si asa nu sunt luati in seama.
Ar mai fi multe de spus insa s-a trezit cel mic si nu mai pot continua mesajul.
Va urez o zi buna si ....BAFTA la tot ce v-ati propus!
Cu stima, Marcela Budeanu