Am votat împotriva legii de finanţare a partidelor politice. Este doar praf în ochii presei şi a cetăţenilor, pentru a nu vedea modalităţile ilicite de finanţare. Legea nu rezolvă frauda dar impune finanţarea partidelor de la bugetul de stat. E aceeaşi Mărie cu altă pălarie şi deschide calea unor situaţii greu de evaluat. Şi până acum aveam o lege similară dar nu am văzut pe nimeni la puşcărie pentru sumele colosale cheltuite prin campaniile electorale şi nici măcar o singură amendă pentru depăşirea cheltuielilor, deşi am fost sufocaţi de câte trei sau patru bannere pe fiecare colţ de intersecţie, dublate eventual de câte un mash pe blocul din apropiere.

Singura cale de a opri finanţarea la negru, ce naşte Microsoft-uri şi EADS-uri, e interzicerea publicităţii stradale şi responsabilzarea fiecărui candidat, prin conturi individuale şi declararea personală a sumelor cheltuite, sub răspundere penală.

Nu în ultimul rând, nu mi se pare corect ca într-o ţară în care lipsesc medicamentele, spitalele, salvarile şi abecedarele, partidele să fie finanţate de la bugetul de stat, adică tot din buzunarele noastre.

De aceea am propus un proiect de lege prin care se interzice utilzarea în campaniile electorale a oricărui material de publicitate stradala, de la afişele mari cât faţada unui bloc până la bannere şi panouri publicitare, ce costă adesea milioane de euro. Personal, am demonstrat că se poate face campanie de succes mizând pe oameni şi nu pe bani. Cei care vor să ne convingă că ne pot reprezenta, să facă bine să vină printre oameni şi să demonstreze în dezbaterile publice că au proiectele, creierul şi inima necesare pentru a ne aduce prosperitatea.