A plagiat Kovesi sau nu ?

Încerc să mă lămuresc despre scandalul de plagiatură în care este implicată doamna Kovesi și, deși mă consider o persoană cu o inteligență peste medie, nu reușesc.

Pe de o parte văd citate, puse unul lângă altul, din teza de doctorat și din fel de fel de articole scrise de alții și sunt într-adevăr identice. Anoste, dar identice.

Pe de altă parte femeia susține că aceste fraze nu reprezintă nimic altceva decât o umplutură și o introducere în problemă, savoarea și originalitatea tezei ei rezultând din contribuția și cercetarea proprie, din restul până la 444 de pagini ale lucrării. Și că în fond există în capitolul dedicat bibliografiei toate aceste surse.

Este adevărat că, cel puțin din propriile mele orduri îndurate pe când lucram la teza de doctorat, una din chestiile lancinante pe care trebuie să le fac, deși nu voiam, era și acela de a insera permanent trimiteri precise pentru orice afirmație pe care o introduceam în text și care nu era a mea.

Un comitet de etică a exonerat-o în 2012 pe doamna șefă de la DNA dar, să fim cinstiți, respectivul organism exonera pe toată lumea. Până și Ponta era, în opinia lor, un doctor și un om de știință.

Un grup de profesori universitari membri ai unui ONG clujean reafirmă existența plagiaturii și a citatelor fără ghilimele, deși nici în cazul lor nu îmi este clar dacă au demonstrat intenția de a însuși concluziile altora sau pur și simplu a comis o eroare tehnică și a arătat o lene de a cita corect, care nu au putut trece de niște persoane exigente.

Un politician se autodenunță că, atunci când a avut sarcina de a stabili caracterul original sau nu al tezei de doctorat a procuroarei, a falsificat, alături de colegi raportul. Că asta mai fac politicienii când țara le-o cere.

Alți politicieni susțin că s-a muncit în spasme la acest raport și că susnumitul politician nu avea nici o treabă cu concluzia, extrem de elaborată după câteva luni de cercetare a problemei.

Conducătorul tezei de doctorat afirmă că acuzatorii procuroarei au comis ridicolul de a acuza-o pe aceasta de a fi folosit, fără citare, propriile articolele semnate cu numele de fată.

În fine, ca să demonstreze că există totuși ceva putred în tabăra acuzatorilor, însuși ex-președintele Băsescu (o persoană un pic cam prea activă politic în perioada asta, cel puțin după gustul meu) se alătură acestei tabere, întâmplător la câteva zile după acuzarea și anchetarea lui Blaga, Udrea și a celorlalți complici din mandatele sale de tristă amintire.

Cine ar putea identifica adevărul din toate acestea?

Mie îmi place de Laura Kovesi pentru ritmul plăcut și aparent apartinic în care populează a treia cameră a legislativului nostru, pârnaia, cu oameni politici.

Cu toate acestea nu vreau să fiu târât doar din simpatie pentru ea în tabăra susținerii necondiționate a inocenței sale în ceea ce privește teza de doctorat, cel puțin nu până nu se stabilește clar adevărul.

Dar ce este adevărul în acest context românesc în care instituțiile nu își fac treaba, toată lumea țipă și acuză și nimeni nu ascultă argumentele celuilalt?

A citi eu personal 444 de pagini de limbaj de lemn avocățesc despre cât de rea este criminalitatea organizată, necum să discern aportul luminos al doamnei Kovesi la problemă îmi este și nesuferit și imposibil așa că nu am altă posibilitate decât să aștept ca altcineva, mai deștept și mai răbdător ca mine să o facă.

Pentru că răspunsul la întrebarea: Kovesi a plagiat? Sau a fost doar neglijentă? este din păcate extrem de important în păstrarea credibilității acesteia și prin ea a instituției  DNA.

Numai demisia ar putea, în cazul unui răspuns pozitiv la prima întrebare, salva acest unic pol de putere care în epoca noastră mai se opune ciocoismului, potlogăriilor și abuzurilor puterii.