Baronul și indienii

 

Un mic scandal de ieri pe astăzi provocat de una din stafiile politice ale zilelor noastre, domnul Adrian Năstase, care, dorind să exprime (destul de nebulos în opinia mea) ideea că listele de electori români din diaspora pentru alegerile din toamnă sunt suspect de golașe, a folosit termenul de ”indieni” în desemnarea puliștilor care votează, de obicei contra PSD, pe acolo.

Arareori mi-a fost omul atât de simpatic; pur și simplu acum că nu prea mai are la ce candida a lepădat în fine masca unor ”iubiți alegători”, ”stimați concetățeni” sau ”dragi români” și, de la înălțimea ciocoistică a lui, a spus pe nume, ca la orice consfătuire între socialdemocrați cu viloaie, alegătorului pulist. Bravo lui, mai rar auzi politicianul zicând-o pe aia dreaptă decât pe soț mormăind PINurile în somn.

Oameni mai puțin încântați de exercițiul de sinceritate baronească s-au simțit agresați de termen, de parcă și-au imaginat vreodată că între ei politicienii ne-ar zice ”iubiții noștri alegători”.

Urmare a acestei reacții nedrepte la adresa unui termen, zic eu chiar blând pentru un om care are pe lângă incredibila erudiție și experiența câtorva luni de bulău, domnul Adrian Năstase a intervenit ferm și a aplanat conflictul arătând că, de fapt, indienii sunt doar niște neghiobi incapabili a înțelege una din metaforele clasice ale oamenilor cu liceu, cea cu ”indienii” și ”generalii”.

Mă bucur că domnul formerly known as ”Bombonel” (actualmente un respectabil fost pușcăriaș cu cioc) revine în forță pe arena publică taman când pierdusem, datorită anostității șeptelului actual, inspirația de a mai scrie despre aceasta și promit că, cel puțin până o înfunda pușcăria din nou, să scriu mai multe despre eliberatul condiționat din think tankul PSD.