Cetățean de onoare
Un lucru mai puţin cunoscut este faptul că domnul Liviu Dragnea nu este numai un ţăran ajuns din Teleorman ci şi cetăţean de onoare al oraşului Negreşti Oaş, distincţie pe care prin 2014 autorităţile locale ale urbei nu s-au mai putut abţine în a i-o conferi.
Nu ştiu exact ce înseamnă asta, dacă este doar o categorie printre altele („cetăţean de fală”, „mândria oraşului” sau „că ca el mai rar”) dar noul nostru politician cu cazier este, se pare, eligibil pentru vreo statuie, mai mult sau mai puţin ecvestră, în frumoasa aşezare de la vinclul patriei.
Nu am înţeles ce anume a făcut exact omul pentru Oaş, dacă l-a reprezentat cu cinste la vreun regional de table, dacă a plantat pruni, hamei şi viţă de vie, sau dacă pur şi simplu este atât de simpatic încât sufletul simţitor al locuitorilor regiunii nu a mai putut face abstracţie de asta, dar diploma respectivă a fost emisă.
Este adevărat că de principiu politicianul pesedist tipic nu ar putea deveni de fapt cetăţean de onoare decât în localităţi extrem de îndepărtate de baronatele propriii, aşa că, din pespectiva aceasta nu m-ar mira ca şi Mazăre să fie cetăţean de onoare prin vreo comună de dansatori de lângă Rio sau Vanghelie prin cine ştie ce târguşor de cititori de almanahe aflat la peste 500 km de sectorul 5.
Una din caracteristicile definitorii ale cetăţenilor de onoare obişnuiţi a fost, până de curând, absenţa cazierului, existând o anumită prejudecată în unele cercuri de pseudointelectuali privind legătura fragilă dintre onorabilitate şi puşcărie; îmi place însă să cred că astfel de preocupări chiţibuşare transcend viziunea oaşanului tipic căruia i s-a aprobat vreo asfaltare.
După cum de altfel transcend cu siguranţă gândurile conducerii superioare a PSD care nu consideră că, pentru părerea a cinci oameni, fie ei judecători, merită să destabilizeze cogeamitea partidul patriotic, naţional şi aflat în campanie.
Aşa că, profitând şi de faptul că anii de puşcărie sunt oricum cu suspendare, domnul Liviu Dragnea va continua să cârmuiască corabia socialdemocrată prin alegerile care se apropie fie şi numai pentru că numai el şi apropiaţii lui ştiu, după cum a recunoscut de altfel şi DNA, să înmulţească şi să direcţioneze voturile electorilor, cu sau fără homeostazia păstrată.
La noi nu este ca la alţii unde, dacă se dovedeşte că vreo verişoară a nevestei premierului a angajat vreo emigrantă să îi spele geamurile fără a plăti cuvenitele impozite pe salariul acesteia, se lasă cu demisie.
La noi de fapt să măsluieşti nişte alegeri, să deturnezi nişte bani sau să mai bărbiereşti nişte fonduri arată doar vitejie, simţ de orientare şi o capabilitate de care partidul are nevoie.
Aşa că se merge înainte, ca şi cum Înalta Curte de Casaţie tocmai l-a distins pe om, făcându-l de fapt cetăţean de onoare, cu suspendare, la Poarta Albă.