Un păsăroi cu simț imobiliar a pus crenguță pe crenguță în nucul meu în ceea ce pare a fi un nou proiect imobiliar în Tunari.
Deşi aş fi preferat să fiu consultat in prealabil am decis să las faptul fără urmări, fie şi numai pentru a nu fi eu motivul eşecului programului Primul Cuib.
Momentan înaripatul este probabil la agățat, în căutarea unei domnițe pe care să o treacă, în aripile lui viguroase, pragul cuibului.
Sigur că la aşa un proiect imobiliar minimul care s-ar cere păsăricii ar fi, pe lânga o obârşie acceptabilă şi un aspect cochet, să fie în călduri (sau măcar să mimeze asta într-un mod convingător).
O să stau cu ochii pe cuibul tânărului holtei ca să nu îl prind cu vrăbii bagaboante, porumbițe interesate sau rândunici aventuriere, nucul meu fiind un arbore respectabil şi nu reazăm de bordel păsăresc, ca alții.
La acest spionaj prietenesc, caracteristic relațiilor de buna vecinătate în spatiul rural românesc sunt se pare sprijinit şi de Rudolf, motanul alb cu botul negru, poftă de mâncare şi chef de zburutăcit persane de oraş din vecini, la rândul lui interesat, probabil din aceleaşi motive ca mine, de stabilimentul din nucul meu.
Aştept strămutarea altor specii de vietăți pe teritoriul Republicii Cucu, orice animal fiind binevenit câtă vreme nu contestă locul meu, în vârful piramidei trofice a ținutului.