Guverne bune și politicieni răi

 

Mie sintagma de ”guvern bun” (sau cea de ”premier bun”) nu mi se pare utilizabilă la noi.

Un guvern bun ar trebui de fapt să facă o groază de lucruri cu rază medie sau lungă de acțiune, adesea cu prețul pierderii popularității și să găsească justa măsură între comandamentele economiei și nevoile sociale cât să permită traiul actual pe fondul speranței ulterioare în mai bine, bașca certitudinea respectării libertăților fundamentale ale cetățenilor .

Un guvern bun ar trebui să ne reașeze pe o direcție coerentă și promițătoare și, din acest punct de vedere, în 26 de ani, nu am avut guverne bune niciodată.

Este adevărat că ocazional am avut guverne care nu au fost chiar atât de rele.

Un astfel de guvern este, în opinia mea, și guvernul Cioloș.

În judecarea publică a performanțelor guvernamentale circumstanțele economice internaționale sunt de mare importanță, guvernarea în perioade faste lăsând o impresie mai bună, chiar dacă nemeritat față de alte guvernări petrecute pe fond de recesiune.

Ca urmare a acestui fapt sunt adesea menționate guvernări ca ale lui Tăriceanu sau Adrian Năstase ca fiind faste și benefice când, de fapt, acestea au fost, în contextul favorabil în care au avut norocul să se desfășoare, mult suboptimale.

În contextul evaluării performanțelor guvernului actual, ieri în parlamentul României s-a făcut din nou auzit răsunător mugetul politicienilor, învrăjbiți în discutarea performanțelor și lipsei de performanțe ale actualului guvern.

Ca de obicei când stimabilii discută nu există nici o nuanță de gri și nici vreun apetit ieșit din comun de a înțelege, de a aduce idei originale sau, doamne ferrește de a ajunge vreodată la un consens, fie el pe vreo chestie minimală. Tot ce au făcut, fac și vor face oponenții politici este rău și condamnabil, tot ce au făcut, fac și vor face ei este superlativ și mult mai bun.

Asta când țării, în opinia mea, țării i-ar trebui concordie, o viziune coerentă comună pe termen lung și o analiză rece, punctuală și inteligentă, în locul unei bălăcăreli structurale.

Dar mă rog, așa e serviciul lor.

De exemplu așa este serviciul domnului Dragnea care este încă, se pare, bășicat de faptul că, pe fondul creșterii economice accentuate actuale, partidul domniei sale se înfruptă destul de puțin. Mai ales că, nu este așa, acea creștere economică de care vorbim a fost strict efectul guvernărilor PSD, adică a acelor guvernări împotriva cărora anul trecut au ieșit zeci de mii de oameni în stradă. În plus, taman el, Liviu Dragnea, are o problemă cu lipsa de sinceritate.

Este adevărat însă că un pic de dreptate avea și mustăciosul pentru că, în loc să vină cu declarații, invective și categorisiri, premierul a venit cu cifre. Cu căcaturi de cifre, adică exact genul de exprimare care omoară discuțiile politice din parlament. Cifre blestemate care trebuiesc analizate, înțelese și discutate.

Cum să faci politică în acest mod?

Dacian Cioloș este cu siguranță un politician de tip nou.

Nu am absolut de loc bănuiala că taman el și taman în anii noștri binecuvântați ar fi politicianul mesianic care ne va scoate din rahat, fie și numai pentru faptul că, din câte știu, clonarea este interzisă la oameni.

Dar omul este, măcar la nivel de discurs, de gesturi și de seriozitate diferit de personajele acelui Muppets Show mediatizat care este Parlamentul României.