Motorul de căutare

Un domn a făcut țării acesteia un bine și a elaborat un motor de căutare a cărui scop este demascarea medicilor care în 2015 au luat sponsorizări de la firmele de medicamente, sponsorizări al căror scop este unul singur, respectiv otrăvirea acestui popor frumos cu așa zisele medicamente de firmă, prescrise prin corupție, în detrimentul mult mai eficientelor ceaiuri de plante, frecții de tonificare și versete biblice.

Din fericire la un popor atât de nuanțat și discriminativ cum este al nostru asocierea numelor de medici cu diferite sume nu poate genera confuzii regretabile și nici condamnarea morală a priori a unor oameni care, până una alta, nu au fost dovediți vinovați de ceva.

Pe de altă parte arderea preventivă a vrăjitoarelor nu poate fi rea, dacă se dorește evitarea magiei negre. Și după cum știm cu toții Evul Mediu a fost, din acest punct de vedere, o perioadă destul de sigură.

Adevărul gol goluț este că orice medic care lucrează la stat are bani destui ca să meargă la congrese, să își ia cărți, să se aboneze la reviste, să plătească asigurările, nemaivorbind de semnăturile electronice, echipamentele, instrumentele, parafa, cotizațiile de tot felul și toate celelalte  sume pe care stăpânirea i le mai pretinde când și când, mai ales dacă numitul medic nu este obsedat de mâncare, chirie, benzină, rate și celelalte.

Cum să îi înțelegi în context pe nesătuii care acceptă sponsorizări?

Eu personal m-am făcut de râs, numele meu neapărând în statistică. De altfel nici în socotelile mele de acasă nu apărea vreo sumă primită de la farmaciști, dacă fac abstracție desigur de cei 30 de bani pe care nu i-am avut, pe la începutul anului, când mi-am luat niște Paracetamol.

Nu pot băga desigur mâna în foc că toată această acțiune de sponsorizare este în esența ei curată și că nu există, vezi cazul celor 77 de oncologi plimbați al un congres imagionar în India, exagerări, ba chiar necinste.

După cum sunt convins că există și unii medici corupți, probabil ascunși mașinilor de căutare.

Dar nu sunt atât de convins că este un fenomen atât de general pe cât pare să creadă publicul, sub influența campaniei actuale mass media. Fie și numai pentru că majoritatea medicilor pe care îi cunosc (și peste 50% din cunoștințele mele sunt medici de diferite vârste) au o viață de bieți slujbași aflați în zona de jos a clasei medii și nu trăiesc vreun vis american sau vreun vis românesc de șmecher cu yachturi, vile și excursii anuale în Java.

A presupune că dorința și posibilitatea unor medici de a-și obține sponsorizări pentru propria lor dezvoltare profesională, sau pentru cea a subalternilor săi (singurele sponsorizări de care m-am bucurat în viață fiind cele obținute acum niște ani de profesorul meu, pentru deplasarea și cazarea noastră, a rezidenților, la câte un congres) este inerent coruptă, incriminabilă și afișabilă pe zidul cetății mi se pare, în ciuda posturii mele de codaș la sponsorizări, o exagerare.

Genul de exagerare prin care publicul este îndemnat să își manifeste nemulțumirea pentru un sistem de sănătate extrem de bolnav linșând medicii și nu pe cei care de 26 de ani se asigură de subfinanțarea cronică, involuția implacabilă și îndepărtarea constantă a acestuia de cetățean.

Mult mai util ar fi fost pentru binele nostru, al tuturor, un motor de căutare care să lege numele politicienilor noștri de firmele de asfaltare, fabricile de borduri, misiții de materiale (fie ele chiar medicamente și instrumentar medical) ca și a unei baze de date legându-i pe aceștia de palatele, jeepanele, conturile off shore, bijuteriile, tablourile și afacerile lor și ale rudelor.

Dar cine se ia în balcani de compania de căi ferate dacă acarul Păun pare, la o privire superficială, beat?