Constantin Cucu

Bătălie între două voințe de oțel la Cluj, respectiv între un elev pletos, care refuză să se tundă doar pentru că regulamentul liceului cere asta şi oberstrumpführerului instituției care refuză să-i permită lățosului accesul, pe principiul cunoscut "cel mai deştept cedează primul".

Remarc din nou concentrarea dascălilor pe chestiuni care cu adevărat contează, aerul de libertate şi relaxare care bântuie prin şcoala românească şi imensa capacitate didactică a unora de a cere adolescenților să-şi facă părul cum li se spune, nu cum vor ei.

Presupun că la noi o mare parte din profesori se consideră în război cu elevii lor şi, a la guerre comme a la guerre, mai scalpezi din cei prinşi.

Altfel nu pot pricepe cum poate fi benefic să exmatriculezi un elev, adică să îl tai de la sursa inestimabilei tale înțelepciuni, doar pentru că şi-a lăsat chica mai mare ca să-i acopere acneea şi incertitudinile de adolescent.

De parcă chestia asta nu ar fi dintotdeauna, peste tot, ci ar fi de fapt o sectă nouă, a pletoşilor, la Cluj şi dom' director speranța umanității în lupta cu ea.

 

Aflu la jurnalul de dimineață de la unul din cei mai sinceri și mai corecți oameni din România, domnul Liviu Dragnea, faptul că aparenta criză guvernamentală, rezultând în declarații furioase, ședință de 6 ore și fierbere pe toate canalele de televiziuni nu a avut nimic serios la bază.

A fost vorba doar de o eroare de comunicare.

Înțelegem astfel toți faptul că vorbim despre niște oameni de o puritate care ar fi impresionat-o și pe maica Tereza, înaripați permanent de dragostea (poate un pic prea fizică, dar dragoste în esența ei) pentru români, care se trezesc în fiecare dimineață ca să le mai facă un bine dar care au și ei o vulnerabilitate: nu pot comunica.

Ca urmare scandalurile nu se datorează niciodată unor elemente concrete, gen că s-au aciuit prin guvern persoane a căror activitate s-a intersectat suficient cu legile țării cât să fie declanșată urmărirea penală, ci incapacității diferiților interlocutori de a vorbi aceeași limbă, respectiv teleormăneana.

Presupun că și dacă l-ar găsi nevasta cu chiloții în vine și cu amanta capră, Liviu al nostru ar implica tot faptul că în fapt totul este o imensă comunicare deficitară pornită de la incapacitatea de dialog a soției.

Ascultând declarațiile diferiților sacrosanți la ieșirea de la ședința extraordinară a Cupolei de aseară am constatat că, parțial, domnul Dragnea are dreptate. Oamenii continuă să comunice alandala.

Astfel premierul vorbește că demisii de onoare ale celor două doamne ministru cu dosar la procuratură (prepenale, cum s-ar zice) ar fi fost prezentat de fapt de la primele foșgăieli publice ale afacerii Belina dar refuzate inițial, chiar dacă ulterior Năsosul, după cum știm toți, s-a sucit și a creat scandal ca să le demită.

De partea ailaltă mama lui Bozo, Rovana Plumb, nu relatează nimic nici despre demisie, nici despre onoare, cel puțin nu în acele prime momente la care face referire Tudose, ci doar punctează înaltul sacrificiu pe care îl face pentru partid depunându-și, după atâta scandal și fierbere politică o scremută, parțială și probabil temporară renunțare la privilegii, cu riscul ca fi-su să treacă următoarea jumătate de an fără pițipoancă și fără limuzină nouă.

Cealaltă inestimabilă a guvernului, recuperatoarea de castane încinse a liderului maximal, doamna Shaideh este la rândul ei obișnuită cu demisiile de onoare precum imamul cu tocătura de porc, numai și numai scandalul făcut de Năsos determinând-o să și-o prezinte și nu mai știu eu ce puseu intim de conștiință indus de implicarea, devenită subiect de dosar penal, în transferarea propietății statului, prin decizii meșteșugite, la băieții deștepți de la Teldrum, respectiv Tataia.

Cu alte cuvinte deși, fără îndoială, comunicarea s-a ameliorat simțitor, ca de fiecare dată când PSD mai pune de un CPEX, faptele comunicate de protagoniști nu se prea potrivesc.

În context să mire pe cineva faptul că cel de-al treilea ministru, singurul remaniat de fapt pentru că era leneș și prost, este în fapt tot un geniu autist, aureolat, conform opiniei lui Dragnea, de fel de fel de realizări ministeriale prost comunicate și interpretate primitiv până și de premier ca ”nici un rezultat”?

Important însă este altceva, respectiv faptul că oamenii au ajuns la un acord, că programul de guvernare va continua, cel puțin până la emigrarea ultimului român de aici și că, în esența lui aburindă, ciolanul a rămas pe tipsia tuturor acestor oameni, plus Tăriceanu.

Hip, hip, Ura.

Pare că ne pregătim să savurăm un nou paradox românesc, respectiv acela că a fost nevoie ca un partid să câștige, pentru prima oară de 20 de ani încoace, cu autoritate alegerile, ca să avem și noi parte de instabilitate guvernamentală.

Când se câștigau alegerile cu câte 28% rezultau guverne stâncoase, greu de răsturnat de opoziție.

Acum când PSD și ALDE (un partid care poate fi acuzat de multe, dar nu și de faptul că ar mina aranjamentul care le asigură accesul la ciolan) au împreună procente fără număr, se pare că guvernele rezultate sunt absolut progerice, dându-și obștescul sfărșit cu frecvența cu care fată mâțele: o dată la câteva luni.

Din motivele pe care le știm cu toți: miniștri prea proști să treacă până și evaluările propriului partid, sondaje defavorabile (chiar cele comandate de propriul partid), legile țării (care nu se potrivesc cu activitățile ministeriale ale reprezentanțior guvernului) și, evident, o lipsă de respect față de Naș care, în țări mai civilizate, s-ar lăsa cu aruncatul vinovatului la pești.

Acuma eu nu mă plâng; dacă tot mi-a fost sortit să trăiesc 4 ani de pesedism, măcar să fie haioși.

Moment de mândrie justificată ieri când, în ie populară, cu crucea la gât și încinsă cu banderola de primăriță, doamna Firea a dezgolit pentru public tichia de mărgăritar care lipsea Bucureștiului, respectiv un grup statuar al prințului Rainier al Monaco, plus niște actori de circ.

Un moment solemn, marcat ca atare prin tot felul de giumbușlucuri realizate de artiștii circului de stat.

Nu o să mă aliniez părerii țărănești a concetățenilor mei care pretind că din banii respectivi se puteau face multe lucruri mai bune, în fapt orice, și nici la tendința xenofobă de a considera că a pune statuia unui venetic (chiar dacă mare iubitor de români, un om care cu siguranță știa că România are capitala la București, nu la Budapesta), a lezat dreptul vreunui român merituos de a-i fi dezvelită și lui statuia, alături de alți clovni, în târg.

Îmi ajunge sentimentul personal că, probabil, în Monaco nu o să ajungă niciodată să fie căcați de porumbei Băsescu, Iliescu sau ceilalți prinți pe care i-a tot scornit în ultimii ani neamul nostru.

De fapt ceremonia a fost de fapt luminată de recunoașterea publică a semnificației existenței doamnei Firea pentru circul nostru național; arareori s-au potrivit cuvintele, la o manifestare publică, mai bine.

Citesc pe Hotnews o declarație, cu iz de Nobel pentru economie, a domnului Vajujan Vosganian, fost liberal, actualmente altceva, care dă pe față una din afacerile cele mai murdare și mai păguboase pe care concetățenii săi nearmeni o fac: autoconsumul.

Astfel, nepăsători la nevoile clasei politice de a impozita tot ce trage aer în patria ei, marele specialist aldist incriminează păcătoasa tendință a pulălăilor de a crește găini, de a cultiva roșii, de a face magiun, suc de roșii, zacuscă și țuică din produsele gospodăriei lor, fără a a vea bunul simț de a plăti pentru toată această activitate vreo taxă, impozit, cotizație sau contribuție la mai marii lor de la fisc și guvern.

Practic fiecare bețiv cu ochii bulbucați la alambic în aceste zile este, în viziunea liberalo-lachisto-contributivă a marelui geniu, un evazionist sadea, ca și mafioții care scot din cuibarele din fundul curții, fără să taie chitanță, ouă netaxate pentru așa zise omlete, în fapt orgii evazioniste de natură a slăbi bunul drum al țării spre cele mai înalte culmi ale aldismului modern.

Acum că s-a identificat cauza stagnării noastre, sub curul găinilor și în teascurile improvizate din curți, mă aștept ca actuala putere să nu stea cu mâinile în sâni și să ia măsuri fiscale mai severe, inclusiv asupra serviciilor sexuale netaxate care mai au loc noaptea sub plapumile românilor.

Constat că și într-o democrație avansată precum cea a Spaniei, atunci când este vorba de un referendum organizat pentru obiective cu care puterea politică nu poate fi de acord, se bate.

Nu sunt familiarizat cu politica catalană și cu istoria locului cât să pot să stabilesc dacă, în fapt, catalanii sunt o națiune mândră și oprimată sau doar niște spanioli cu ifose. Și, urmare a intervenției democratice a poliției spaniole nici nu vom putea afla cu adevărat cum se privesc ei înșiși: catalani sau spanioli mai spălați.

Un alt neam de oameni care au organzat referendum zilele acestea sunt kurzii; acolo democrația nefiind atât de avansată nu s-a bătut, dar, la fel ca în Catalonia, pentru doar 90+% ”da” în favoarea secesiunii și independenței nu se poate accepta ideea, cel puțin nu de către SUA.

Mă gândesc cum ar merge genul acestea de referendumuri la noi, dacă secuilor sau ungurilor de prin anumite zone, în care sunt mai concentrați, le-ar veni această idee. Într-o țară în care și folosirea plăcuțelor bilingve la căcăstoare i se pare un grav prejudiciu național.

De ținutul de la nord de Milcov ce să mai zic? acolo băștinașii sunt în proporții alarmant de mari de stirpe moldovenească și în plus obișnuiți cu bătaia.

Ce să facă în context guvernele responsabile ale lumii în fața acestei vânzoleli decât să bată, bată și iar bată?

Vești excelente, venind din toate părțile peste români, ca grindina peste lucernă.

Astfel ROBOR, indicele pe baza căruia se calculează dobânda la creditele în lei, crește. Am ascultat explicațiile, în talmeșbalmeșă ale unui expert bancar și am reținut că este vorba de o intrare în normalitate generată de lichidități (?!). Altfel explicația este firească, fiecare creștere de dobândă este, pentru bancheri, o reintrare în normalitatea pentru care aceștia trăiesc.

Superacciza la carburant, acea taxă fără de care nu am avea chiar cea mai scumpă bezină din Europa, urmează a fi introdusă, în ciuda scepticismului și votului negativ dat de proprii parlamantari PSD în comisia senatorială. Faptul în sine a trezit reacția viguroasă a lui Big Daddy care nu acceptă genul acesta de defecțiuni parlamentare când este vorba de lucruri bune pentru români. Și are dreptate geniul politicoeconomic din Teleorman, pentru că tot nu mai contează - prețul benzinei fiind oricum crescut, preventiv, de comercianți din momentul în care s-a anunțat, de vreo lună, intenția de supraacizare.

Continuă procesul de așezare salarială de tip pesedistoaldist, cu creșterea acestora pe hârtie și în statistici, dar scăderea la nivel de portofele, prin bărbierire de sporuri, reducere de drepturi, creșteri de program,mărire de contribuții ale angajatului și celelalte șmecherii care nu sunt scrise cu litere la fel de mari în Programul de Guvernare, atât de multiinvocat până acum câteva luni.

În rest lucrurile decurg bine, ca în pesedismul multilateral dezvoltat; conducerea TVR demisă și schimbată cu oameni de bine, procurorii anticorupție luați ei înșiși la anchetă, alocările de terenuri și de fonduri din condei în condiții din ce în ce mai lipsite de punitate, țiitoarele puse pe la inspectorate și prin funcții și, desigur, Iohannis, Soros,USR, binomul și pseudointelectualii gen Pleșu sau Liiceanu, care mai cârâie, de vină pentru percepția, complet incorectă de altfel, că lucrurile nu merg în direcția bună.

Pare că drumul descris în campania electorală spre 3500 de euro venit pe lună a medicului român se va dovedi mai anevoios decât marșul pinguinilor imperiali spre heringi prin bezna Antarticei.

Astfel, regretând faptul că, printr-o neînțelegere politică, cineva tot mărea, nu cu mult ce e drept, salariul la medici, guvernul competenței naționale s-a hotărât să contraatace, mărind programul de lucru al medicului suficient de tăntălău cât să nu fi plecat la timp din Teleormania.

Astfel preconizata mărire a acestei norme de la 40 la 48 de ore pe săptămână, cel puțin într-o primă etapă (în 4 ani de pesedeală ar putea ajunge și la 60-70 de ore) este gândită nu pentru a crește ritmicitatea activității de promovare a sănătății populației, cum s-ar crede, ci pentru a obliga în cadrul acestui nou program, pe pulălăul în halat să facă cât mai multe gărzi gratuite.

Mânărie în urma căreia câștigul medicului va scădea.

Practic nu poți să nu îți scoți pălăria în fața ingeniozității acestor oameni de a da cu două degete și de a lua cu roaba, după câteva luni, ceea e au luat.

Ca atare, în ciuda bucuriei gudurătoare pe care o văd la unii din amicii mei doctori mai apropiați conceptual și ca fire de fenomenul pesedisto-aldist actual, vremurile care ne așteaptă sub cârmuirea ăstora nu sunt mai bune ci mai proaste și, ca de obicei, ceea ce va încleia sistemul sanitar să se târască mai departe, va fi mitologica lipsă de reacție și de atitudine sindicală a noastră, a medicilor, împănată de câteva cozi de topor politrucizate și de lipsa de apetență de a se implica a celor care au un anumit renume (și salariu).

Cât depre miile de euro promise de PSD în campanie, acestea ar putea veni, dar strict dacă noi medicii ne vom apuca să cultivăm cânepă, să creștem struți sau să ne facem în pod ciupercării cu trufe, că din practică medicală cinstită nu prea se întrevede.

 

Una din zonele de funcționare admirabilă ale politicianului român este, desigur, apărarea de pericolele inexistente.
Bineînțeles că atunci când pericolul există, fie că ia foc câte o sală care nu ar fi trebuit să fie autorizată, că se prăbușește vreun avion care nu ar fi trebuit să decoleze sau că vine vreo vijelie cu adevărat periculoasă, acțiunea politică este lentă, ineficientă și miroase crunt a nepăsare și mușamalizare.
Când însă pericolul este unul mai degrabă abstract, vreo ploicică cu grindină, niște teroriști imaginari sau posibilitatea atât de verosimilă de a fi invadați de bulgarii, de rușii sau de ungurii geloși pe meleagul nostru strămoșesc, politicianul român se activează și ia măsuri. Închide școli. Face apeluri. Cumpără coverte, tocmește rachețoaie sau așează tot felul de scuturi defensive.
Orice ar putea să dea bine în locul în care politicianul se simte perfect, ca limbricul în colon, respectiv la televizor, înconjurat de consilieri și extrem de îngrijorat și de activ.
Pentru că nimic nu îi priește unui belitor de pulă aflat în plin mandat decât câte un cod galben, roșu sau portocaliu care să îi dea prilejul să strălucească în toată capacitatea lui vizionară și organizatorică ce îi lipsește cu desăvârșire în celelalte afaceri cotidiene, de exemplu ameliorarea vieții și destinului de zi cu zi al nostru.
Pentru că singura urgie pentru care nici unul din politicienii noștri nu par a lua, de 27 de ani, măsuri, este propria lor existență.

Deputatul patriot Florin Roman atacă zilele acestea cu verocitate Guiness Book, realizând una din cele mai scurte greve ale foamei, de când prin institutul Parhon s-au blocat automatele de ciocolățele: 3 ore.

Izbit în idealurile sale de românism și de patriotism generos de deciziile clicii de la guvernare de a modifica procentul de unguri dintr-o localitate de la care plăcuțele bilingve trebuiesc afișate de ușile toaletelor pentru a evita vreo rușinică, precum și de cărpănoșenia antinațională a guvernului de trădători de a nu aloca bani suficienți pentru sărbătoarea de la Alba Iulia, omul a hotărât să nu mai mănânce o perioadă.

Din fericire pentru bufetierul camerei deputaților această perioadă a fost de numai 3 ore, partidul de guvernământ speriindu-se de primele ghiorăituri urcate din pântecul patriotului și cedând complet la revendicările acestuia.

Iată deci că se poate face și opoziție de calitate, eficientă.

Propun în context ca domnul Goțiu să intre în greva somnului și ca o parte mai mare a opoziției să continue programul de agresare, cu ceafa peste palme și cu curul izbit de șuturi, pe reprezentanții puterii în orice studio de televiziune i-ar prinde, până la demisia completă și neîntârziată a acestora.

În plus sunt absolut convins că opoziția în bloc ar putea reacționa zilnic cu greve ale foamei repetate, de câte 2-3 ore, pentru toate porcăriile acestea care se întâmplă de ceva vreme pe la noi.