Un articol publicat duminică pe realitatea.net ne informează asupra unui fapt de importanță planetară: punctul G există.
Astfel, conform articolului, profesorul Emmanuele Jannini, medic, androlog și sexolog italian, o persoană care are probabil cea mai frumoasă meserie din lume, ar fi reușit nu numai să găsească, să bătucească și să morfolească susnumitul punct, dar chiar l-ar fi pozat.
Veștile bune nu au contenit aici, amplasamentul acestuia fiind la 3 cm de intrarea în vagin, deci absolut abordabil de către toată lumea și nu doar pentru zuluși și negri bantu. Singura șmecherie ar fi legată de unghiul de căutare inadecvat în poziția misionarului, ceea ce la urma urmei nici nu este grav, misionarii neavând prea mare interes în orgasm, ce să mai zicem de orgasm feminin.
Un singur nor pe cerul rozaliu al sexualității feminine, respectiv faptul că nici măcar un om dedicat ca domnul profesor nu a reușit să găsească punctul G chiar la toate femeile.
Aici, sincer să fiu, datele mele converg.
Bucuria acestei lecturi mi-a fost totuși tulburată de câteva contraargumente: lipsa fotografiei buclucașe sau a vreunui articol despre aceasta pe pubmed, precum și de datele conflictuale ale altor cercetători, britanici de data aceasta, care căutând la 1804 femei între 23 și 84 de ani nu au reușit să găsească nici o dovadă despre existența acestui punct.
Mă întreb și acum ce rezident pakistanez o fi căutat punctul G la subiectul de 84 de ani, că veni vorba.
Sigur, nu este de mirare să constatăm că acolo unde un pâlc de englezoi caută fără succes punctul G la mii de femei, un itaian în floarea vârstei li-l poate arăta din prima, dar coroborarea datelor mă face a crede că totuși punctul G la femeie este mai degrabă localizat în garderobă și poate în garaj, dar în nici un caz în locurile în care, cu naivitate, bărbații caută de 2000 de ani.