Plicuri

 

După ce în urmă cu circa o lună domnul Tolontan a răvășit sistemul medical de stat românesc demascând jurnalistic cât de diluate sunt dezinfectantele folosite în spital, iată că astăzi domnia sa și coloboratorii de la Gazeta Sporturilor abordează un alt sport național – corupția.

Într-un interviu cu un medic epidemiolog anonim jurnalistul ridică cearșaful de deasupra unui trinom care, se pare, a funcționat dintotdeauna în spitalele românești, respectiv cel între căpușă, management și factorii politici implicați în numirea acestuia.

Conștient de faptul că sub protecția anonimatului oricine poate să spună orice, de faptul că situația dintr-un spital anume nu poate fi generalizată și de faptul că nu toți oamenii, fie ei patroni de firmă, politicieni sau manageri sunt necinstiți, nu pot să nu constat plauzibilitatea faptelor denunțate.

Existența unor plicuri oferite de Hexi Farma (dar și de celelalte firme comercializând dezinfectanți) și a unui sistem bine pus la punct de distribuție ierarhică a acestora pare demonstrată de realitatea bidoanelor de apă aproape chioară folosite, până luna trecută, prin spitale.

Mai mult, se poate conchide inclusiv faptul că hrănirea atâtor categorii de însetați de chivernisire prin funcție și influență politică nu se putea baza decât pe diluarea corespunzătoare a produselor, ca unică sursă de a umple plicurile pentru toată lumea.

Ar fi în context un efort prea mare de credulitate să credem că celelalte consumabile și dotări spitalicești, posturile ”scoase la concurs”, contractele de reparații și toate celelalte se fac în condiții de cinste pseudovirginală și că numai pe produsele de dezinfectare li se pusese acestor oameni pata.

Într-o țară normală existența legăturii între autoritate, politic și matrapazlâc ar cădea în sarcina procuraturii, nu a ziariștilor. Revărsarea de plicuri în sistem ar trebui detectată și analizată de fisc, nu de Tolontan. Și măsurile ar putea fi luate de politic la nivel de cauze, nu de efecte.

Îmi place să cred că practica descrisă de medicul anonim a fost restrânsă la numai câteva spitale, la unii manageri mult prea hrăpăreți și susținătorii lor politici.

Teribil de mult aș vrea să cred asta.