Schimbări constituționale, prostie și traseism
Dacă tot ar fi să facem o petiție, să strângem semnături și să amendăm constituția eu aș propune să o facem pentru ceva mai important și mai semnificativ decât pentru așa zisa protejare a familiei tradiționale.
În treacăt fie zis, dacă ne-am dori realmente să protejăm familia, să stimulăm formarea și existența acesteia, poate că nu interzicerea anumitor tipuri de familie este soluția.
Poate ar trebui să lucrăm la alocația și modul de protejare a intereselor copilului și a mamelor cu copii mici; poate ar trebui să protejăm femeile de abuz și poate că ar trebui să investim în educație sexuală, educație în general și schimbare de mentalități.
Cu biblia în mână, bărbosul la amvon și mânie intolerantă față de homosexuali putem cel mult să ne satisfacem primitiva pornire spre intoleranță, dar nu vom avea pe viitor nici familii mai funcționale, nici mai puțini copii abandonați și nici o rată a divorțialității care să nu pună în continuare sub semnul întrebării validitatea ideii de căsnicie.
Dar dacă tot vrem să amendăm constituția (ceea ce nu este o idee rea, aceasta fiind de fapt, după chipul și asemănarea domnului Iorgovan, ”părintele” ei, urâtă și proastă) am putea începe cu ceva care ne afectează în mod nedrept mai mult decât omisiunea de a formula componența familiei în viziune ortodoxă. Funcționarea sistemului politic de exemplu.
Nu sunt jurist și nici expert în constituționalitate, dar nu cred că ar fi așa de greu să se facă anumite schimbări și amndamente care să ne asigure de faptul că persoanele condamnate să nu mai aibă dreptul să candideze și nici nu cred că un minim de calități intelectuale și morale nu ar putea fi stipulate în mod explicit, fie numai pentru a exclude traseiștii și oligofrenii de la putere.
Este adevărat că un astfel de amendament ar putea fi considerat de experți ca fiind neconform cu dreptul omului, fie el dobitoc, otreapă sau traseist, de a candida, dar câtă vreme acceptăm ca subgrupuri de oameni normali din punct de vedere medical (homosexualii) ar putea fi privați de drepturi, probabil că am putea face și această modificare cu același sânge rece.
Și dacă prostia este greu de precizat, existând anumite criterii de definire ale acesteia care ar decima partidele noastre politice actuale, traseismul este ceva mult mai ușor de evidențiat și de probat.
Înțeleg că s-ar putea întâmpla ca vreun politician cu o profundă viziune binefăcătoare și social democrată asupra vieții să aleagă, urmare a fermentării politice și dragostei de țară, să plece la vreun alt partid și mai social democrat decât cel în care fusese până atunci. Dar să tot treci de la un partid la altul ca o curvă flămândă din TIR în TIR, să pleci de la PSD ca să sfârșești pe băncile liberalismului modern și național (de obicei trecând prin bordelele politice mai mici pe care exclușii sau nemulțumiții unui partid sau altuia le mai fac, din dorința de a deveni și ei matroane), asta nu mai pare efervescență și maturizare politică, ci lipsă de respect și curvăsărie politică pe față.
Hai, o schimbare de partid o dată în viață. Apoi gata.
Din păcate însă concetățenii noștri nu se radicalizează pe această temă care, paradoxal, prin implicații, influențează și familia modernă.
Ei au treabă mai degrabă cu afirmarea constituțională a faptului că, prin comparație cu homosexualii, ei înșiși sunt atât de normali că au dreptul să construiască, să bată și să destrame familii.