Frica de durere, bulbul olfactiv şi recunoaşterea socială
Un studiu recent publicat în PubMed, preluat de către Egora.fr. vorbeşte despre noi descoperiri legate de rolul hormonilor ocitocină şi vasopresină în determinarea unor comportamente sociale.
Într-un studiu pe şobolani echipa de cercetători de la Universitatea din Edinburgh a descoperit că dendritele unor neuroni ai bulbului olfactiv secretă în perioada de travaliu, ocitocină. Mirosul nou născutului reprezintă "semnătura olfactivă" a acestuia în memoria mamei. Mod în care mama îşi recunoaşte produsul de concepţie şi îi acordă acestuia sprijinul în perioada de dezvoltare. Vasopresina secretată în aceeaşi arie a bulbului olfactiv şi a diencefalului, are un rol invers. Ea este implicată în rejectarea puiului nou născut ce este considerat a fi un intrus în familie. Vasopresina este secretată atunci când este absentă secreţia de ocitocină, sau dacă experimetal se introduce un inhibitor al receptorilor neuronali de ocitocină. Ar fi vorba de nişte mecanisme de facilitare a recunoaşterii sociale la nivel de specie în care eliberarea de vasopresină joacă un rol de filtru al semnalelor familiale.
Transgresând această informaţie recentă din domeniul cercetării fundamentale, în cel al fenomenologiei clinice se poate infera că şi la om există fenomene asemănătoare având aceeaşi posibilă explicaţie.
Este vorba despre psihozele ce apar după operaţia cezariană. Intervenţia se recomandă atunci când naşterea pe căi naturale are riscuri materno-fetale. Teama gravidelor că nu vor suporta durerea, face ca indicaţia principală a operaţiei cezariene să fie în prezent nu una biologică, ci una culturală.
Fiziologic, la naşterea normală, durerea este percepută cu intensitate mică. Masiva eliberare de endorfine cerebrale face ca primiparele să perceapă foarte puţin durerea. La multipare durerea aproape că nu mai există. Această teamă şi lipsa de informare, determină pe multe viitoare mame să apeleze la medici ginecologi care acceptă prea uşor să efectueze operaţii cezariene la cerere şi nu de necesitate.
Simptomele psihozei sunt: depresia, anorexia, negarea sentimentului matern faţă de propriul copil, lipsa secreţiei lactate, impulsiunea aparent psihotică de a îndepărta copilul şi chiar ideea de a-l ucide. Aceste fenomene cu conţinut medico-legal, pot avea în lumina noii descoperiri o explicaţie neuro-biologică. Creerul olfactiv, rinencefalul, ce conţine şi bulbul olfactiv, are rol atât în funcţia mirosului (perechea I de nervi cranieni), cât şi în circuitele şi mecanismele cerebrale ale memoriei stocate inconştient, în cele pulsionale (instinctuale) legate de comportamente precum procreerea, furia, frica, fuga ("fait or flait"). Nu este exclus ca pulsiunile descrise de S.Freud în lucrarea "Eros şi tanatos", să capete în viitor din această perspectivă o explicaţie psiho-neuro-biologică.
Anestezia generală este o comă medicamentoasă care suprimă nu numai conştientizarea durerii, ci însăşi conştiinţa. Când copilul este extras pe cale chirurgicală, sub anestezie generală, înainte ca mecanismele travaliului să se fi declanşat, mama nu mai are conştiinţa că a născut.Aceasta nu participă conştient la dilataţie, nu se screme şi nu vede copilul cum se naşte. Nu suferă conştient, dar nici nu se bucură de venirea pe lume a copilului ei. Ocitocina dienceflică nu se secretă ca să contracte uterul, memoria olfactivă nu înregistrează mirosul copilului şi la trezire mama nu posedă conştiinţa că a născut. Ea îşi percepe copilul ca pe un intrus şi face depresie.Se explică astfel şi pulsiunea de a-l înlătura. Pentrucă s-a secretat vasopresină în exces; cea care are un rol invers ocitocinei.
Iată o temă de meditaţie pentru viitoarele mame, gravide, moaşe, medici de familie, obstetricieni, mass-media. A se limita numărul de operaţii cezariene, mai ales a celor "la cerere" cauzate de frica de durere.
Într-un studiu pe şobolani echipa de cercetători de la Universitatea din Edinburgh a descoperit că dendritele unor neuroni ai bulbului olfactiv secretă în perioada de travaliu, ocitocină. Mirosul nou născutului reprezintă "semnătura olfactivă" a acestuia în memoria mamei. Mod în care mama îşi recunoaşte produsul de concepţie şi îi acordă acestuia sprijinul în perioada de dezvoltare. Vasopresina secretată în aceeaşi arie a bulbului olfactiv şi a diencefalului, are un rol invers. Ea este implicată în rejectarea puiului nou născut ce este considerat a fi un intrus în familie. Vasopresina este secretată atunci când este absentă secreţia de ocitocină, sau dacă experimetal se introduce un inhibitor al receptorilor neuronali de ocitocină. Ar fi vorba de nişte mecanisme de facilitare a recunoaşterii sociale la nivel de specie în care eliberarea de vasopresină joacă un rol de filtru al semnalelor familiale.Transgresând această informaţie recentă din domeniul cercetării fundamentale, în cel al fenomenologiei clinice se poate infera că şi la om există fenomene asemănătoare având aceeaşi posibilă explicaţie.
Este vorba despre psihozele ce apar după operaţia cezariană. Intervenţia se recomandă atunci când naşterea pe căi naturale are riscuri materno-fetale. Teama gravidelor că nu vor suporta durerea, face ca indicaţia principală a operaţiei cezariene să fie în prezent nu una biologică, ci una culturală.
Fiziologic, la naşterea normală, durerea este percepută cu intensitate mică. Masiva eliberare de endorfine cerebrale face ca primiparele să perceapă foarte puţin durerea. La multipare durerea aproape că nu mai există. Această teamă şi lipsa de informare, determină pe multe viitoare mame să apeleze la medici ginecologi care acceptă prea uşor să efectueze operaţii cezariene la cerere şi nu de necesitate.
Simptomele psihozei sunt: depresia, anorexia, negarea sentimentului matern faţă de propriul copil, lipsa secreţiei lactate, impulsiunea aparent psihotică de a îndepărta copilul şi chiar ideea de a-l ucide. Aceste fenomene cu conţinut medico-legal, pot avea în lumina noii descoperiri o explicaţie neuro-biologică. Creerul olfactiv, rinencefalul, ce conţine şi bulbul olfactiv, are rol atât în funcţia mirosului (perechea I de nervi cranieni), cât şi în circuitele şi mecanismele cerebrale ale memoriei stocate inconştient, în cele pulsionale (instinctuale) legate de comportamente precum procreerea, furia, frica, fuga ("fait or flait"). Nu este exclus ca pulsiunile descrise de S.Freud în lucrarea "Eros şi tanatos", să capete în viitor din această perspectivă o explicaţie psiho-neuro-biologică.
Anestezia generală este o comă medicamentoasă care suprimă nu numai conştientizarea durerii, ci însăşi conştiinţa. Când copilul este extras pe cale chirurgicală, sub anestezie generală, înainte ca mecanismele travaliului să se fi declanşat, mama nu mai are conştiinţa că a născut.Aceasta nu participă conştient la dilataţie, nu se screme şi nu vede copilul cum se naşte. Nu suferă conştient, dar nici nu se bucură de venirea pe lume a copilului ei. Ocitocina dienceflică nu se secretă ca să contracte uterul, memoria olfactivă nu înregistrează mirosul copilului şi la trezire mama nu posedă conştiinţa că a născut. Ea îşi percepe copilul ca pe un intrus şi face depresie.Se explică astfel şi pulsiunea de a-l înlătura. Pentrucă s-a secretat vasopresină în exces; cea care are un rol invers ocitocinei.
Iată o temă de meditaţie pentru viitoarele mame, gravide, moaşe, medici de familie, obstetricieni, mass-media. A se limita numărul de operaţii cezariene, mai ales a celor "la cerere" cauzate de frica de durere.
7 April 2010 la 11:03 AM
Interesanta ipoteza. Totusi, pentru a putea stabili ca asa stau lucrurile, ar trebui sa se cerceteze pe loturi comparative incidenta depresiei la femeile care nasc pe cale naturala, vs.femeile care nasc prin cezariana. Stim ca depresia si psihoza post-natala exista si la nasterile naturale. Si in conditiile in care s-ar realiza un astfel de studiu si acesta ar demonstra o incidenta mai mare a depresiei la femeile care au nascut prin operatie cezariana, s-ar ridica intrebarea daca alegerea operatiei cezariene ca modalitate de nastere nu a fost determinata de caracteristici psihologice pre-existente care au favorizat si aparitia depresiei. Nu doresc sa neg ipoteza, dimpotriva, cred ca merita investigata.