Reţeta electronică. Erori şi încălcări ale legislaţiei medicale
Sunt multe "nebunii" în sistemul medical românesc ce devine pe zi ce trece din ce mai haotic. Unii (oare cine sunt ei?) impun în forţă măsuri aiuritoare fără să le argumenteze. Introducerea reţetei electronice conduce la multe consecinţe negative şi de ne neglijat:
1. Sistemul este mult mai scump decât clasică reţetă scrisă cu mina de pix. Nici nu pot să îmi imaginez ce preţ va plăti spitalul în care lucrez pentru introducerea în fiecare cabinet a imprimantelor pentru reţetele în format electronic. De unde se vom lua aceşti bani Probabil de la bolnavi sau ni se vor diminua iar salariile?
2. Curentul electric se întrerupe des, la fel ca şi conexiunea cu serverul central al spitalului. NB: spitalul nu are grup electrogen propriu.
3. Timpul de eliberare al reţetei atât în cabinet cât şi la farmacie este mult mai mare decât cel necesar scrierii unei reţete obişnuite(20 minute în farmacie, după care conexiunea on line este întreruptă automat). De la cine se răpeşte acest timp? De la activitatea medicală directă timp care în mod normal trebuie dedicat bolnavilor. "Time is money" spune un dicton, pe care se pare ca românii nu vor să îl afle şi nici să dea socoteală despre cheltuielile ce le impun în mod inutil.
În trecutul comunist instituţiile de stat aveau angajaţi normatori. Aceştia aveau obligaţia să stea cu cronometrul în mână şi să măsoare timpul în care se executa conform STAS-ului (standardului) un anumit tip de operaţie profesională. Pun întrebarea legitimă: cine a normat timpii pe care îi pierde o asistentă medicală, sau un medic pentru a introduce online fiecare reţetă care este eliberată?
4. Cine face această operaţie de înregistrare de date în PC? Bineînţeles medicul sau asistentul medical. Pentru că nimeni nu îşi permite în România sa plătească un operator de introducere de date. Faptul ridică o chestiune de etică profesională, de fişă a postului şi de legalitate. COR (Codificarea ocupaţiilor din România, postată pe situl Ministerului Muncii) are codificări distincte şi clare pentru medici, pentru asistenţii medicali şi pentru operatorii introducere de date. Sunt specificaţii clare pentru ce activităţi sunt aceştia calificaţi a le realiza conform pregătirii lor profesionale. Un operator introducere de date cod 4132, face parte din grupa 413 Operatori la maşini de scris/ calcul. Este la acelaşi palier cu 4131, Dactilografi şi operatori la prelucrarea textelor. Despre activitatea lor, COR precizează: Operatorii introducere date introduc date codate, statistice, financiare şi alte date numerice în cadrul echipamentului electronic, bazelor de date computerizate, foilor de calcul sau altor forme de baze de date, utilizând o tastatură, un scaner optic, program de recunoaştere a vorbirii sau alte instrumente de introducere a datelor. Aceştia introduc date în dispozitive mecanice şi electronice pentru a efectua calcule matematice.
Sunt persoane care au absolvit liceul şi un curs scurt de operatori. Între medicul specialist şi operator este o diferenţă enormă în privinţa calificării. Pentru a deveni medic specialist este necesar a avea liceul şi încă 10-12 ani de studii universitare şi post universitare în medicină. Cine şi de ce îşi permite să îl descalifice pe medic şi îl obligă pe acesta să fie deturnat de la activitatea sa esenţială, conformă jurământului hipocratic? Despre medicii specialişti COR precizează că ei fac parte din "grupa 22, Specialişti în domeniul sănătăţii, 221 Medici, 2212 Medici specialişti". Despre activităţile lor se spune: Medicii de specialitate diagnostichează, tratează şi previn bolile, infecţiile, leziunile şi alte deficienţe fizice şi mentale la om, prin utilizarea tehnicilor specializate de testare, diagnosticare medicală, chirurgicale, tehnicilor fizice şi psihiatrice, prin aplicarea principiilor şi procedurilor medicinei moderne. Aceştia se specializează în anumite categorii de afecţiuni, tipuri de pacienţi sau metode de tratament şi pot efectua educaţia medicală şi cercetarea în domeniile de specializare alese.
Tot COR precizează despre asistenţii medicali faptul că fac parte din grupa 222 asistenţi medicali şi moaşe. Obiectivele activităţii lor sunt: Asistenţii medicali şi moaşele oferă tratament şi servicii de îngrijire persoanelor care sunt bolnave fizic sau mental, cu handicap ori infirme, precum şi altor persoane care au nevoie de îngrijire din cauza riscurilor potenţiale asupra sănătăţii, inclusiv înaintea, în timpul sau după naşterea copilului. Aceştia îşi asumă responsabilitatea pentru planificarea, gestionarea şi evaluarea îngrijirii pacienţilor, inclusiv supravegherea altor lucrători din domeniul îngrijirii sănătăţii, lucrând în mod autonom ori în echipe cu medici şi cu alte persoane în aplicarea practică a măsurilor preventive şi curative. Asistenţii medicali sunt asimilaţi tehnicienilor cu studii post liceale de 3 ani, sau pot în prezent absolvi o facultate de medicină, catedra de asistenţi medicali, apoi chiar un master.
În consens cu COR sunt şi prevederile articolului 63 din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, în statele membre şi "Ordonanţa de urgenţă nr.144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România". Aceasta reglementează: activităţile exercitate cu titlul profesional de asistent medical generalist sunt: a) stabilirea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate şi furnizarea serviciilor de îngrijiri generale de sănătate, de natură preventivă, curativă şi de recuperare; b) administrarea tratamentului, conform prescripţiilor medicului; c) protejarea şi ameliorarea sănătăţii; d) elaborarea de programe şi desfăşurarea de activităţi de educaţie pentru sănătate; e) facilitarea acţiunilor pentru protejarea sănătăţii în grupuri considerate cu risc; f) desfăşurarea activităţilor de cercetare în domeniul îngrijirilor generale de sănătate de către asistenţii medicali generalişti licenţiaţi; g) participarea la protejarea mediului ambiant; h) întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifică desfăşurată; i) organizarea şi furnizarea de servicii de îngrijiri de sănătate comunitară; j) participarea asistenţilor medicali generalişti abilităţi ca formatori, la pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali generalişti în cadrul programelor de educaţie continuă; k) pregătirea personalului sanitar auxiliar; l) desfăşurarea de activităţi de educaţie în instituţii de învăţământ pentru pregătirea viitorilor asistenţi medicali.
Se observă că la punctul "h)" se vorbeşte de rapoarte scrise privind activitatea desfăşurată, ceeace nu este acelaşi lucru cu ceeace operatorii au ca sarcină: introducerea de date codate, statistice, financiare şi alte date numerice în cadrul echipamentului electronic.
5. Toată lumea cunoaşte faptul că programul SIUI nu respectă confidenţialitatea prelucrării datelor cu caracter personal. În el poate penetra oricine, programul nefiind securizat. Legea drepturilor pacientului nr.46/21 ian. 2003, Cap IV, art. 21, 22, prevede confidenţialitatea datelor privind diagnosticul, tratamentul şi prelucrarea datelor cu caracter personal. Conform formularului tipizat, impus de CNAS în prezent oricine poate avea acces la nume, adresa, CNP, tratament şi chiar şi la diagnosticul medical scris în clar, nu codat conform prevederilor CIM 10, OMS. Ceeace se poate constata pe formularul de reţetă electronică, postat. Faptul este deosebit de grav pentru că se încalcă dreptul la confidenţialitatea actului medical. Ceeace constituie malpraxis şi poate chiar infracţiune.
6. Se comite o gravă eroare de etică medicală atunci când se susţine că pacientul are dreptul să îşi schimbe singur medicaţia în farmacie; să renunţe la unele medicamente, să le fracţioneze... Este o prevedere terifiantă ce aruncă în haos prestaţia medicului, prestigiul acestuia şi conduce la încurajarea utilizării întâmplătoare a medicaţiei prescrise. Consecinţele negative în planul sănătăţii pacienţilor devin în aceste condiţii incalculabile. În dorinţa probabilă de a se face economii la medicamente, măsura va conduce la agravarea bolilor şi la costuri de nimeni evaluate. Trebuie avut în vedere că mulţi dintre bolnavi sunt persoane lipsite de cultură medicală, cu prejudecăţi, uşor influenţabili, sau care au boli mintale care le diminuă capacitatea de exerciţiu (discernământul).
În aceste condiţii cine pune pe cine să semneze? Prima dată în cabinetul medical bolnavul semnează pentru un consimţământ informat, că este de acord cu medicaţia prescrisă de medic. Şi apoi la scurt interval i se cere un alt consimţământ în farmacie, atunci când bolnavul poate fracţiona medicaţia, să o schimbe cu alta, sau să renunţe la o parte din aceasta? În astfel de condiţii contradictorii se pune în mod justificat întrebarea: unde mai este responsabilitatea medicală şi cum se mai poate judeca o eventuală plângere de malpraxis?
Consider că cei care introduc aceste sisteme negândite şi pernicioase pentru practica medicala nu au nici o legătură cu sistemul medical. Sunt persoane interesate numai să ”mulgă” de bani sistemul medical românesc cronic subfinanţat, comiţând astfel malpraxis.
Reţeta electronică - componenta prescriere (click pe poza pentru marire):
Reţeta electronică - componenta eliberare (click pe poza pentru marire):
1. Sistemul este mult mai scump decât clasică reţetă scrisă cu mina de pix. Nici nu pot să îmi imaginez ce preţ va plăti spitalul în care lucrez pentru introducerea în fiecare cabinet a imprimantelor pentru reţetele în format electronic. De unde se vom lua aceşti bani Probabil de la bolnavi sau ni se vor diminua iar salariile?
2. Curentul electric se întrerupe des, la fel ca şi conexiunea cu serverul central al spitalului. NB: spitalul nu are grup electrogen propriu.
3. Timpul de eliberare al reţetei atât în cabinet cât şi la farmacie este mult mai mare decât cel necesar scrierii unei reţete obişnuite(20 minute în farmacie, după care conexiunea on line este întreruptă automat). De la cine se răpeşte acest timp? De la activitatea medicală directă timp care în mod normal trebuie dedicat bolnavilor. "Time is money" spune un dicton, pe care se pare ca românii nu vor să îl afle şi nici să dea socoteală despre cheltuielile ce le impun în mod inutil.
În trecutul comunist instituţiile de stat aveau angajaţi normatori. Aceştia aveau obligaţia să stea cu cronometrul în mână şi să măsoare timpul în care se executa conform STAS-ului (standardului) un anumit tip de operaţie profesională. Pun întrebarea legitimă: cine a normat timpii pe care îi pierde o asistentă medicală, sau un medic pentru a introduce online fiecare reţetă care este eliberată?
4. Cine face această operaţie de înregistrare de date în PC? Bineînţeles medicul sau asistentul medical. Pentru că nimeni nu îşi permite în România sa plătească un operator de introducere de date. Faptul ridică o chestiune de etică profesională, de fişă a postului şi de legalitate. COR (Codificarea ocupaţiilor din România, postată pe situl Ministerului Muncii) are codificări distincte şi clare pentru medici, pentru asistenţii medicali şi pentru operatorii introducere de date. Sunt specificaţii clare pentru ce activităţi sunt aceştia calificaţi a le realiza conform pregătirii lor profesionale. Un operator introducere de date cod 4132, face parte din grupa 413 Operatori la maşini de scris/ calcul. Este la acelaşi palier cu 4131, Dactilografi şi operatori la prelucrarea textelor. Despre activitatea lor, COR precizează: Operatorii introducere date introduc date codate, statistice, financiare şi alte date numerice în cadrul echipamentului electronic, bazelor de date computerizate, foilor de calcul sau altor forme de baze de date, utilizând o tastatură, un scaner optic, program de recunoaştere a vorbirii sau alte instrumente de introducere a datelor. Aceştia introduc date în dispozitive mecanice şi electronice pentru a efectua calcule matematice.
Sunt persoane care au absolvit liceul şi un curs scurt de operatori. Între medicul specialist şi operator este o diferenţă enormă în privinţa calificării. Pentru a deveni medic specialist este necesar a avea liceul şi încă 10-12 ani de studii universitare şi post universitare în medicină. Cine şi de ce îşi permite să îl descalifice pe medic şi îl obligă pe acesta să fie deturnat de la activitatea sa esenţială, conformă jurământului hipocratic? Despre medicii specialişti COR precizează că ei fac parte din "grupa 22, Specialişti în domeniul sănătăţii, 221 Medici, 2212 Medici specialişti". Despre activităţile lor se spune: Medicii de specialitate diagnostichează, tratează şi previn bolile, infecţiile, leziunile şi alte deficienţe fizice şi mentale la om, prin utilizarea tehnicilor specializate de testare, diagnosticare medicală, chirurgicale, tehnicilor fizice şi psihiatrice, prin aplicarea principiilor şi procedurilor medicinei moderne. Aceştia se specializează în anumite categorii de afecţiuni, tipuri de pacienţi sau metode de tratament şi pot efectua educaţia medicală şi cercetarea în domeniile de specializare alese.
Tot COR precizează despre asistenţii medicali faptul că fac parte din grupa 222 asistenţi medicali şi moaşe. Obiectivele activităţii lor sunt: Asistenţii medicali şi moaşele oferă tratament şi servicii de îngrijire persoanelor care sunt bolnave fizic sau mental, cu handicap ori infirme, precum şi altor persoane care au nevoie de îngrijire din cauza riscurilor potenţiale asupra sănătăţii, inclusiv înaintea, în timpul sau după naşterea copilului. Aceştia îşi asumă responsabilitatea pentru planificarea, gestionarea şi evaluarea îngrijirii pacienţilor, inclusiv supravegherea altor lucrători din domeniul îngrijirii sănătăţii, lucrând în mod autonom ori în echipe cu medici şi cu alte persoane în aplicarea practică a măsurilor preventive şi curative. Asistenţii medicali sunt asimilaţi tehnicienilor cu studii post liceale de 3 ani, sau pot în prezent absolvi o facultate de medicină, catedra de asistenţi medicali, apoi chiar un master.
În consens cu COR sunt şi prevederile articolului 63 din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, în statele membre şi "Ordonanţa de urgenţă nr.144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România". Aceasta reglementează: activităţile exercitate cu titlul profesional de asistent medical generalist sunt: a) stabilirea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate şi furnizarea serviciilor de îngrijiri generale de sănătate, de natură preventivă, curativă şi de recuperare; b) administrarea tratamentului, conform prescripţiilor medicului; c) protejarea şi ameliorarea sănătăţii; d) elaborarea de programe şi desfăşurarea de activităţi de educaţie pentru sănătate; e) facilitarea acţiunilor pentru protejarea sănătăţii în grupuri considerate cu risc; f) desfăşurarea activităţilor de cercetare în domeniul îngrijirilor generale de sănătate de către asistenţii medicali generalişti licenţiaţi; g) participarea la protejarea mediului ambiant; h) întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitatea specifică desfăşurată; i) organizarea şi furnizarea de servicii de îngrijiri de sănătate comunitară; j) participarea asistenţilor medicali generalişti abilităţi ca formatori, la pregătirea teoretică şi practică a asistenţilor medicali generalişti în cadrul programelor de educaţie continuă; k) pregătirea personalului sanitar auxiliar; l) desfăşurarea de activităţi de educaţie în instituţii de învăţământ pentru pregătirea viitorilor asistenţi medicali.
Se observă că la punctul "h)" se vorbeşte de rapoarte scrise privind activitatea desfăşurată, ceeace nu este acelaşi lucru cu ceeace operatorii au ca sarcină: introducerea de date codate, statistice, financiare şi alte date numerice în cadrul echipamentului electronic.
5. Toată lumea cunoaşte faptul că programul SIUI nu respectă confidenţialitatea prelucrării datelor cu caracter personal. În el poate penetra oricine, programul nefiind securizat. Legea drepturilor pacientului nr.46/21 ian. 2003, Cap IV, art. 21, 22, prevede confidenţialitatea datelor privind diagnosticul, tratamentul şi prelucrarea datelor cu caracter personal. Conform formularului tipizat, impus de CNAS în prezent oricine poate avea acces la nume, adresa, CNP, tratament şi chiar şi la diagnosticul medical scris în clar, nu codat conform prevederilor CIM 10, OMS. Ceeace se poate constata pe formularul de reţetă electronică, postat. Faptul este deosebit de grav pentru că se încalcă dreptul la confidenţialitatea actului medical. Ceeace constituie malpraxis şi poate chiar infracţiune.
6. Se comite o gravă eroare de etică medicală atunci când se susţine că pacientul are dreptul să îşi schimbe singur medicaţia în farmacie; să renunţe la unele medicamente, să le fracţioneze... Este o prevedere terifiantă ce aruncă în haos prestaţia medicului, prestigiul acestuia şi conduce la încurajarea utilizării întâmplătoare a medicaţiei prescrise. Consecinţele negative în planul sănătăţii pacienţilor devin în aceste condiţii incalculabile. În dorinţa probabilă de a se face economii la medicamente, măsura va conduce la agravarea bolilor şi la costuri de nimeni evaluate. Trebuie avut în vedere că mulţi dintre bolnavi sunt persoane lipsite de cultură medicală, cu prejudecăţi, uşor influenţabili, sau care au boli mintale care le diminuă capacitatea de exerciţiu (discernământul).
În aceste condiţii cine pune pe cine să semneze? Prima dată în cabinetul medical bolnavul semnează pentru un consimţământ informat, că este de acord cu medicaţia prescrisă de medic. Şi apoi la scurt interval i se cere un alt consimţământ în farmacie, atunci când bolnavul poate fracţiona medicaţia, să o schimbe cu alta, sau să renunţe la o parte din aceasta? În astfel de condiţii contradictorii se pune în mod justificat întrebarea: unde mai este responsabilitatea medicală şi cum se mai poate judeca o eventuală plângere de malpraxis?
Consider că cei care introduc aceste sisteme negândite şi pernicioase pentru practica medicala nu au nici o legătură cu sistemul medical. Sunt persoane interesate numai să ”mulgă” de bani sistemul medical românesc cronic subfinanţat, comiţând astfel malpraxis.
Reţeta electronică - componenta prescriere (click pe poza pentru marire):
Reţeta electronică - componenta eliberare (click pe poza pentru marire):
19 October 2012 la 2:36 PM
Uitati un lucru esential: pixul de ieri este calculatorul de azi, scriem la calculator in loc sa scriem cu pixul si nimeni nu introduce/inregistreaza date ci fiecare isi finalizeaza actul medical scriind la calculator. Asa ca este diferenta dintre operatorul de calculator care introduce date si medicul care isi finalizeaza actul medical printr-o reteta sau printr-o scrisoare medicala scrise la calculator.
Eu sunt topita de grija dvs pentru banii spitalului, in timp ce medicilor de familie nu le mai plange nimeni de mila ca sunt fiecare pe cont propriu si fiecare isi cumpara imprimanta si abonamentul lui la internet si isi plateste energia electrica totul devenind mult mai costisitor…