Un progres recent în legislaţia şi politicile sanitare din România?
În anii '80 dispărea prin demolare, după 150 de funcţionare, unul dintre spitalele celebre ale României; Spitalul Brâcovenesc. Astăzi pe situl Ministerului Sănătăţii se postează cu data de 01.06.2010 următorul Comunicat de presă: "Ministrul Sanatatii a asistat în judeţul Prahova la transferul ultimelor 5 unitaţi spitaliceşti. Procesul de descentralizare a unităţilor sanitare cu paturi a fost finalizat în cel de-al 6-lea judeţ al ţării. În judeţul Prahova toate cele 19 unităţi sanitare cu paturi au fost preluate de Consiliul Judeţean şi de consiliile locale".Tot de pe acest sit aflăm că se supune dezbaterii publice un document numit: "Ordin privind aprobarea normativelor de personal pentru asistenţa medicală spitalicească" (capitolul Transparenţa decizională). Se precizează că: "Din momentul punerii în aplicare a noului normativ, criteriul de normare a asistenţei medicale în funcţie de numărul de paturi va fi de 1 post de medic la 5-15 paturi şi un post de personal sanitar mediu la 8-12 paturi/ tură. De exemplu, dacă în prezent pentru specialităţile medicale din spitalele mari (regionale, de urgenţă, institute, spitale clinice etc) era prevăzut 1 post de medic la 12 paturi şi 1 post de personal sanitar mediu la 10 paturi pe tură, după aplicarea noilor prevederi va exista 1 medic la 5-15 paturi şi un cadru sanitar mediu la 8-12 paturi/ tură. La fel şi la asistenţa medicală spitalicească din spitalele judeţene şi de specialitate. Dacă până acum exista impusă angajarea unui medic la 16 paturi şi a unui cadru sanitar mediu la 14 paturi/ tură, începând cu noile prevederi se dă posibilitatea unităţii respective să decidă dacă va avea angajat un medic la 5 paturi sau la 15 paturi." (citat încheiat).
Privitor la personalul TESA şi auxiliar ordinul prevede posibilitatea normării "flexibile" a acestuia; plecându-se probabil de la premiza că el este prea numeros şi trebuie diminuat. În actuala situaţie economică dramatică prin care trecem putem oare considera că această acţiune raportată ca îndeplinită constituie un mare succes, sau este doar începutul sfârşitului? Nu e deloc de neglijat faptul că declaraţiile repetate ale guvernului şi Preşedenţiei privitor la "reformarea" sistemului sanitar, se vor pune în operă. Prin reformă, aşa cum ni s-a spus se înţelege închiderea a 9200 de paturi din spitale. Dacă asociem şi proiectul de renormare al personalului din spitale, care prevede diminuarea numărului de paturi pentru medici şi asistenţi medicali, este uşor de ghicit ce va urma. Se vor închide acele spitale, care au fost deja demult nominalizate pe nişte liste; încă ţinute secrete. Va urma o redistribuire a medicilor şi a asistenţilor în alte spitale, care va fi posibilă d.p.d.v. legal prin aplicarea noului normativ. Personalul TESA şi auxiliar va fi disponibilizat într-o mare proporţie.
Mai mult ca probabil că spitalele ce vor aparţine de consiliile locale vor exita din prea mult sentiment comunitar. Gestul seamănă cu modul în care s-a îngropat proiectul asistenţei psihiatrice comunitare; încă prezent pe vechiul site al MS la capitolul "Programe; Progrese recente în politicile şi legislaţia privind Sănătatea Mintală în România." Judeţul Prahova a mai trecut în anul 2003 printr-o astfel de experienţă de reformă sanitară. Atunci Spitalul Municipal nr. 2 al Petrolului din Ploieşti a fost închis printr-o simplă semnătură. 250 de salariaţi au fost întâi disponibilizaţi, apoi unii redistribuiţi aleator, conform cu "interesele pilele şi relaţiile de atunci". Peste 40 de infirmiere şi asistente medicale au fost puse în şomaj.
Una dintre consecinţele tragice ale acelei reforme a fost că trei medici au ieşit din sistem prin pensionare de boală şi ulterior au decedat: medicul director, medicul şef al secţiei de boli interne şi un ORL-ist. Nu pot trece sub tăcere faptul că medicul şef al DSP (fost angajat al acelui spital, până la căpătarea funcţiei politice), a jucat rolul "Calului Troian", contribuind din plin la distrugerea spitalului. A dispărut, fizic, la scurt interval într-un mod la fel de tragic. Să fi fost oare numai o simplă coincidenţă, sau oare se repeta soarta pe care a avut-o şi Elena din Troia? Celebrul personaj al Iliadei lui Homer. Aceasta după ce şi-a trădat soţul şi ţara natală, dând naştere unui grav război, şi-a trădat şi ţara de adopţie Troia, permiţând aheilor să pătrundă prin porţile oraşului ascunşi în Calul Troian imaginat de Ulise. Cetatea, populaţia şi cultura au dispărut. Elena a sfârşit lamentabil fiind alungată, hulită, dar mai ales marcată mitologic. Emblemă a unei fiinţe cu trăsături caracteriale negative: iresponsabilitate, uşurătate, infatuare, trădare, manipulare, oportunism.
