România depășește substanțial media UE-28 la suicid, în cazul tinerilor cu vârste între 15 și 19 ani și al adulților cu vârste cuprinse între 50 și 54 de ani, conform celor mai recente date ale Eurostat, ceea ce provoacă îngrijorare în rândul psihiatrilor și al psihologilor din țara noastră.

Suicidul este folosit, indirect, ca indicator indirect al sănătăţii mintale a unui popor, deoarece acest comportament apare mai ales în depresia clinică şi în alte forme de boli mintale, în perioadele de criză personală - divorţ, traume fizice, în alcoolism şi în toxicomanie. Sinuciderea semnifică nu doar deteriorarea existenţei individuale, ci şi degradarea contextului socio-economic în care funcţionează oamenii - au arătat astăzi dr. Camelia Popa, psiholog clinician, cercetător la Departamentul de Psihologie al Academiei Române și dr. Adela Ciobanu, medic primar psihiatru la Spitalul „Prof. Dr. Al. Obregia” București și cadru didactic la UMF „Carol Davila”, cu ocazia lansării amplei cercetări „Tulburarea depresivă. Noi direcții de cercetare”, rezultată din colaborarea dintre psihologi și medicii psihiatri.

Sinuciderile sunt „decese evitabile”, iar eforturile la nivel global se îndreaptă către reducerea semnificativă a numărului lor. În Europa, suicidul are legături puternice cu inechităţile sociale, au mai adăugat cei doi specialiști.

Potrivit Eurostat, grupele de vârstă cu cea mai mare incidenţă a sinuciderii sunt: 15-19 ani, 50-54 de ani şi peste 85 de ani. Ratele sinuciderii sunt reduse în ţările din sudul Europei – Grecia, Cipru, Italia, Malta, în Spania şi în Portugalia – , dar şi în Marea Britanie, unde se înregistrează mai puţin de opt decese la 100.000 de locuitori. Un număr mai mare de sinucigaşi numără Statele Baltice şi Europa Centrală şi de Est – Lituania, Ungaria şi Letonia, precum şi Finlanda.

Lituania, ţara cu cei mai mulţi sinucigaşi, are o rată a sinuciderilor de zece ori mai mare decât Grecia, ţara cu cei mai puţini sinucigaşi. Ratele globale de deces prin sinucidere sunt de trei ori mai mari pentru bărbaţi decât pentru femei în întreaga Uniune Europeană, cu variaţii mari între țări.

În ceea ce-i privește pe tinerii cu vârste între 15 și 19 ani care-și curmă singuri viața, România înregistra, în 2010, o medie de 6,3 decese la 100.000 de locuitori, pentru ambele sexe, comparativ cu media europeană de 4,6. Rata suicidului masculin era de 9,2, comparativ cu 6,9, media UE, iar rata suicidului feminin – de 3,2, comparativ cu 2,2, media UE.

„În cazul copiilor şi al tinerilor, comportamentul suicidar include o motivaţie depresivă, probleme emoţionale, comportamentale şi sociale, abuzul de substanţe, pierderea relaţiilor romantice, inabilitatea de a depăşi dificultăţile şcolare sau de a face faţă altor stresori de mediu, stima de sine scăzută sau neputinţa de a rezolva problemele din relaţiile familiale”, a declarat dr. Adela Ciobanu.

Având în vedere toate acestea, „programele de consiliere pentru părinţi ar trebui să atenționeze asupra riscului de suicid la copiii care provin din familii aflate în divorţ, la cei cu un mod auto-depreciativ de gândire, precum şi la adolescenţii care adoptă comportamente beligerante sau de sfidare în relaţia cu adulţii. Descoperirea la timp a simptomelor depresive şi instituirea urgentă a tratamentului specific pot conduce la scăderea semnificativă a numărului sinuciderilor”, a adăugat dr. Adela Ciobanu.

Pe primele locuri în UE, în funcţie de mărimea ratelor de suicid se află tinerii din Ţările Baltice şi din Nordul Europei – Lituania, Estonia, Finlanda şi Irlanda. O scădere semnificativă şi constantă a ratelor de suicid în rândul tinerilor poate fi observată în cazul Ungariei, care în anul 2010 a avut o rată de suicid pentru grupa 15-19 ani mai mică decât cea a României, după ce această țară s-a situat, timp de decenii întregi, în fruntea „topului” european al suicidului. Printre țările europene cu cei mai puțini tineri sinucigași se numără Grecia, Spania, Marea Britanie, Germania și Franța.
Pe de altă parte, grupa de risc suicidar 50-54 de ani figurează distinct în statisticile Eurostat, fiind condusă detaşat de lituanieni, unguri, sloveni şi polonezi. Ţările cu cele mai puţine cazuri de suicid la această categorie de vârstă sunt Spania, Marea Britanie şi Grecia, în ciuda crizei economice extrem de severe care a lovit această țară.

În România a fost depășită media UE și la această grupă de vârstă, înregistrându-se o rată de 22 decese la 100.000 de locuitori pentru ambele sexe, comparativ cu 18,3 media europeană. Dacă rata suicidului în rândul femeilor românce cu vârste între 50 și 54 de ani s-a situat sub media europeană (5 decese la suta de mii de locuitori, comparativ cu 8,1 decese la suta de mii de locuitori, media UE), rata suicidului masculin a fost una foarte mare, de 40,6, comparativ cu 28,7, media UE.

„Observăm din cele mai recente date ale Eurostat că și în rândul vârstnicilor europeni suicidul a continuat să fie o cauză importantă de mortalitate. Astfel, dacă în anii anteriori bunicii din Ungaria, Slovenia şi Croaţia recurgeau la suicid în masă (ratele suicidului masculin în aceste ţări erau de 230,3, 231,4, respectiv de 221,8), în 2010 cele mai înalte rate de suicid în rândul vârstnicilor s-au înregistrat în Bulgaria. Cu o rată totală de suicid de 54,7 decese la 100.000 de locuitori (109,6 la bărbaţi şi 26,2 la femei), Bulgaria a ajuns în fruntea „topului” european al sinuciderilor pe 2010, devansând Ungaria (48,3 decese la 100.000 de locuitori), Lituania, Croaţia şi Austria. România s-a aflat sub media europeană la acest indicator, cu o rată de 19,6 decese la 100.000 de locuitori”, a explicat psihologul Camelia Popa.

Incidenţe foarte mici ale suicidului feminin din grupa de vârstă de peste 85 de ani s-au înregistrat în Grecia, Marea Britanie, Irlanda şi România. Femeile din Lituania, Bulgaria, Croaţia şi Austria au recurs la suicid într-o proporţie mult mai mare.

Medicii psihiatri arată că riscul de suicid nu poate fi întotdeauna identificat. „Nu întotdeauna identificarea acestui risc este o operaţiune reuşită, deoarece chiar şi cei mai experimentaţi specialişti pot eşua în prevenţia comportamentului suicidar, de exemplu atunci când au de-a face cu un pacient cu comportament disimulat. Tocmai de aceea identificarea riscului suicidar presupune stabilirea unui diagnostic corect, luând în considerare atât ideaţia suicidară şi durerea psihologică marcantă a pacientului, izvorâtă din sentimente de neajutorare, frustrare, culpabilitate, inutilitate, cât şi tendinţa acestuia de a evada din faţa unor probleme pe care le percepe ca fiind de nerezolvat. Internarea de urgenţă a pacientului cu intenţie de suicid este singura măsură de protecţie efectivă a acestuia, iar medicul psihiatru este obligat din punct de vedere etic şi moral să realizeze această internare”, a declarat dr. Adela Ciobanu.