Iarna aceasta a fost cea mai scumpă pentru ieşeni. Pentru locuinţele racordate la sistemul centralizat, facturile la încălzire au adus deznădejde, frustrare şi revoltă din partea locatarilor. CET Iaşi a devenit piatra de moară legata de gatul nostru, din cauza domnului Gheorghe Nichita care a avut mereu nevoie de excesiv de mult timp pentru găsirea unei soluţii. Iată cum e situaţia de fapt:

 

Bolile cronice- salarii nejustificate, sistem nedimensionat, combustibil scump

 

De vreo zece ani, de când CET-urile au fost preluate de administraţiile locale, centrala de la Iasi a fost mereu refugiul clienţilor domnilor Nichita si Fenechiu. Pentru ca falimentul trebuie vandut s-a creat chiar un serviciu de marketing al carui director, platit cu bani grei, este un  apropiat al domnului Fenechiu si asta in timp ce simplii angajati sunt disponibilizati.

Debranşările au creat dezechilibre în sistemul de furnizare a agentului termic. Mulţi ieşeni şi-au montat surse proprii de încălzire, abia după ce au trecut pe la mafia locală care aprobă debranşările. De fapt aici e problema. Dacă am fi copiat modelul  altor oraşe, ar fi trebuit aprobate debranşările doar la nivel de scară de bloc, locatarii nevoiaşi primind subvenţii pentru montarea de centrale.

Firmele de casa aduc carbune la preturi exorbitante, cu mult peste pretul de productie, punand iesenii la plata unei gigacalorii inrobitoare.

La toate acestea se adaugă lipsa unui plan de retehnologizare a CET, lucru care duce, în final, la un preţ de producţie foarte mare în raport cu alte localităţi din ţară.

 

Tratamente scumpe – repartitoare contestabile, facturare inechitabilă

 

Repartitoarele au fost găselniţa reprezentanţilor primăriei, care, împreună cu firmele de profil, i-au îndemnat pe ieşeni să-şi monteze astfel de aparate. Nimeni de la primărie nu i-a avertizat pe locatari că aceste repartitoare nu sunt aparate de măsură şi că ele nu sunt recunoscute de instituţiile statului.

Rezultatul: mii de ieşeni care au repartitoare plătesc mai mult decât cei care n-au. Paradoxul: două apartamente identice, cu sau fără repartitoare, în aceeaşi scară de bloc au costuri de încălzire diferite.

 

Operaţia nereuşită – firma intermediară Dalkia

 

Dupa ce a falimentat CET-ul, Nichita l-a dat pe mana unei firme private. Problema e ca au facut un contract secret. Iesenii care platesc nu au dreptul sa stie intelegerea dintre Nichita si firma privata.

Viziunea dumnealui s-a concretizat doar in beneficii electorale: a plasat pisica in curtea Dalkia, arata cu degetul spre firmele de repartitoare incercand sa arunce cu praf in ochii iesenilor. Acum, cand au venit facturile pentru incalzire, primarul da din colt in colt si gaseste vinovati in alte parti. Nu cred ca mai poate pacali pe nimeni. Sa spui ca vinovate pentru facturile enorme sunt firmele de repartitoare e o gogomanie. Aceste firme pot gresi cateva facturi, dar nu gresesesc in tot orasul. Plus ca ei nu au nici un beneficiu de pe urma incasarilor care se duc oricum la CET.

 

Solutia

 

Peste tot in tara s-au facut investitii, in special cu fonduri europene, pentru rentabilizarea CET-urilor care duc la scaderea costului/gigacalorie. La Iasi s-a luat o suma imensa pentru investitii (253 mil lei), dar iesenii nu au niciun beneficiu pentru ca banii sunt doar pentru ecologizare. De fapt, acesti bani se sifoneaza, s-o spunem pe romaneste, si noi platim in continuare facturi enorme.

 

Sunt cel putin 2 mari rezolvari pentru reducerea facturilor la caldura:

 

-          Folosirea fondurilor europene pentru eficientizarea productiei

-          Reabilitarea termica a blocurilor, tot cu bani din fonduri europene si care vin de la guvern. In ultimii ani Iasiul a atras de 10 ori mai putini bani decat Brasov sau Timisoara. Noi am atras cam cat Dorohoiul pentru aceste reabilitari termice.

 

În timp ce domnul Nichita e de 10 ani campion la incompetenţă, Iaşul suferă şi e aproape de comă.