Se pare că toată situația cu Antena 3 se transformă încetul cu încetul în materia primă de care poporul nostru nu se satură vreodată – discordia.
Pe facebook, la televiziuni, în parlament oamenii nu par a avea zilele acestea grijă mai mare decât aceea de a-și arăta adeziunea față de poziția Antenei 3, respectiv față de cea a ANAFului.
Subiectul a devenit atât de ardent că până și parlamentarii și-au întrerupt somnul de frumusețe pentru a dezbate (acum că toate celelalte probleme ale României s-au rezolvat) această chestiune.
Faptele par a fi următoarele:
- Antena 3 și colegele ei de vărăneală ocupă un sediu care, urmare a vărănismelor patronului lor spiritual, a big bossului de la care s-au muls atâția ani salariile mercenarilor postului, este actualmente confiscat de stat în speranța, probabil futilă, de a recupera o parte din sumele pe care domnul profesor le-a escrocat de la statul român, în fapt de la puliști ca noi, ca urmare a tendinței lui haiducești de a se îmbogăți pe spinarea altora.
- În cei peste 1.5 ani de la decizia definitivă de dezvărănizare a imobilului anteniștii au ocupat sediul și au continuat să facă jurnalism de calitate fără a plăti nimic pe chirie (ceea ce li s-a părut probabil un preț corect)
- ANAF, o instituție a statului care ar fi trebuit să facă ceva cu acest imobil – să îl închirieze, să îl vândă, să îl facă casă de curve (din alea adevărate, nu moderatori TV) sau să îi găsească alte întrebuințări prin care măcar o parte din tunul varanian să se întoarcă la contribuabil, nu a făcut nimic în toată această perioadă probabil pentru că nu este în firea funcționarului român să facă ceva.
- La noi atunci când nu se face nimic cu anii, dacă dintr-o dată se întreprinde ceva, actul normal de a face devine un abuz și o ciudățenie, de natură a îngrijora opinia publică; ca urmare dispoziția dată pe patul de moarte al schimbării din funcție a fostului șef al ANAFului a declanșat o urgie națională deși, în fapt, aceasta a venit condamnabil de târziu.
- Există se pare un text de lege, cu ambiguitatea cunoscută legislației românești, care ar da dreptul antenelor să nu își părăsească cuibarul varanic trebuind însă, ce e drept, să înceapă să plătească chirie; cum să mai faci jurnalism independent în context?
- Să nu uităm că anteniștii sunt acele persoane care nu au validat decât cu dificultate rezultatul ultimelor prezidențiale; acei oameni care mereu sunt într-o enervare structurală, dând în accese de epilepsie când își amintesc de Băsescu (ceea ce este foarte frecvent la ei). Cum ar putea ei să reacționeze calm și juridic la toată această previzibilă finalitate a deciziei judecătorești din 2014, când de fapt există în această situație material de dat ochii peste cap, țipat isteric la lună și primordiile unei audiențe cât nu ar putea scoate Capatos nici să își pună colaboratoarele să bată cu fesele goale peste pliciurile invitaților?
- Ca de fiecare dată când lăturile din presă devin abundente, râtul de politician devine uscat și plescăitor așa că a fost doar o chestie de timp până ce, treziți din narcolepsie de aroma scandalului, parlamentarii noștri au preluat problema în copitele lor competente.
- Fiind vorba de o țară în care nu se știe niciodată care este regula, la cine se aplică și cine ar trebui să o aplice, o situație care în Elveția, dar probabil și în insulele Mauritius s-ar rezolva prin competență, aplicare de legi și calm, la noi a devenit o chestie arzătoare, cu grohăituri în studiourile TV și moțiuni de cenzură mai mult sau mai puțin depuse.
Eu personal aș dori ca Antena 3 să își înceteze activitatea, pentru că eu consider că acești oameni sunt niște manipulatori, niște continuatori ai tradițiilor obscene ale presei anilor 90 de la noi și niște oameni extrem de anoști, inapți și interesați.
Dar aș dori ca postul să se închidă urmare a deciziei angajaților lor de a-și face karakiri sau măcar de a se apuca cu toții de alte activități. Hrănirea cu bălegar a grădinilor sau asigurarea unui orar rezonabil al mașinilor de vidanjă părându-mi în mod spontan ca fiind adecvate cu formarea lor.
Dar nu prin decizia altora de a le scoate cablurile din priză.
Pentru că Antenele sunt de fapt un rău necesar, cam ca bacteriile din intestin, singurele capabile a asigura transformarea adecvată a materiei prime a evenimentelor în rahatul telejurnalelor recitate cu voce puternică.
Fără antene acest popor ar fi, la nivel media, extrem de constipat.
Așa că toată situația aceasta, a cărei clarificare s-ar baza pe citire de legi s-a transformat în Tăriceni, Drăgnași, Cioloșei și alții dansând cât mai nupțial din punct de vedere electoral sub patronajul și chiar iluminați de o declarație a președintelui Mutulică (fapt extrem de sugestiv semnificând că, la nici un an jumătate de la numire, Iohanis a început să lucreze).
Rămân clar un singur lucru. Toți acești oameni, de la anteniști, funcționari guvernamentali la politicieni nu vor dispărea din viețile noastre în viitorul apropiat.
Și asta este cu adevărat trist.