Certificatul digital

 

În mărinimia sa stăpânirea și-a arătat și anul acesta considerația față de mine și mi-a permis ca, pe cheltuiala mea, să îmi renoiesc certificatul digital. Semnătura electronică.

Desigur nu se supără nimeni să dea 100 de lei anual pentru a favoriza revoluția informatică cu perversiuni la care sistemul ne obligă mai ales că, lăsat de capul meu, cine știe ce sticle de ale și pachete de Sobranie, rele pentru sănătate, aș fi luat de banii aceștia.

Chiar mă gândesc cu dispreț la perioadele primitive ale vieții mele, ale vieților noastre, în care străbăteam dunele profesionale fără a ne înveseli când și când de posibilitatea de a semna cu tokenul ieșirile, rețetele și internările. Ce oameni goi și fără obiective eram!

De fapt bucuria de a avea acest dispozitiv este atât de atotcuprinzătoare că mă gândesc doar la faptul că este păcat ca numai noi medicii să beneficiem de el.

La urma urmei și polițaiul care constată, popa care organizează vreun acatist, primarul care achiziționează borduri sau lucrătorul de treabă care bifează la intervale regulate curățirea toaletelor ar putea să se semneze în același mod demn de secolul nostru.

O singură nemulțumire am, respectiv aceea de a da, pentru o atât de mare satisfacție personală, o sumă atât de rizibil de mică. La urma urmei am putea să cumpărăm din salariile noastre opulente de medici nu numai tokenul și certificatul digital ci întreaga coșmelie digitală, terminale, servere și cabluri ca să nu mai lăsăm bieții oameni ca tot pe spezele și eforturile lor binecuvântate să ne civilizeze.