Contracte individuale de muncă
Am avut astăzi o discuție extrem de informativă cu șefa departamentului RUONS a institutului.
Trebuie să încep prin a preciza faptul că pentru mine o formulare de tipul ”se determină dreptul salarial stabilit la litera H(1), având în vedere și prevederile OUG nr 35/2015” este la fel de clară cum este pentru domnia sa formularea ”Macroadenom hipofizar secretant de gonadotropi, std III Hardy, SSE, PSE”.
Sigur că și eu și ea putem lua în mână legislația, respectiv manualele de endocrinologie, ca să ne înțelegem perfect.
M-am dus la doamnă cu alte treburi dar, în context, vis a vis de noile contracte individuale de muncă privind gărzile suplimentare, a căror contravaloare urmează a fi calculată având în vedere salariul brut lunar la nivelul maxim al funcției din 2009, am simțit nevoia să fac precizarea că 2009 nu este din punctul de vedere al meu și al colegilor mei neaparat un an fast. Și că, deși apreciez faptul că nu s-au propus alți ani (1832, 315 sau 1211 BC) noi am prefera să ne plătească la nivelul anului 3015.
A fost nevoie de 5 minute de discuții aprinse, cu amenințări de neplată pe de o parte, de trimitere a mamei domniei sale ca să facă gărzi suplimentare pe de altă parte, până ce s-a putut face avansul gnostic necesar, respectiv că formularea confuză ”salariul de bază 2009, având în vedere și prevederile OUG nr 35/2015”, înseamnă de fapt salariul de bază brut lunar din iulie 2016.
Și că de fapt ne certam pe nimic.
De fapt nu este chiar nimic.
Fiind intens tehnocratic, guvernul și forurile conducătoare ale ministerului, atunci când au efectuat mărirea de salariu în sistem, au luat o precauțiune firească, respectiv au dat un ordin de guvern adiacent acesteia prin care au obligat angajatorul să NU calculeze orele de gardă, sporurile și orice altceva (în afară desigur de impozite) la noul salariu.
Astfel practica firească de a indexa, deci crește toate acestea, inclusiv orele de gardă suplimentare, pe care orice RUONS le-ar fi aplicat în mod spontan, au fost blocate deliberat la începutul verii în speranța de a minimaliza cât se poate de mult efectul creșterii salariale cuvenite medicilor și asistentelor.
Nimic din ce nu făceau și boierii mari când suplimentau rația de fasole la iobagi, dar le scoteau slănina din ea.
Și că de fapt toată discuția aceasta cu orele suplimentare și cu marea viziune ministerială de a se plăti complet din octombrie 2016 (că o fi noembrie 2032 ce mai contează, important e că se dă, cu se ia) este de fapt propria mizerie tehnocratică a acestor oameni de a se face că oferă ceva în plus, fără a da nimic de fapt și de a proiecta, pe cât posibil, nemulțumirea uvrierilor din sistem asupra altora când, de fapt, adevărații vinovați sunt chiar ei cu ciudatele ordine și contraordine confuze pe care le emit în căutarea Sfântului Potir reprezentat de medicul român făcându-și datoria, inclusiv în gărzi, la nivelul minim de salarizare pe care ei îl pot trece neobservați prin țidulele pe care le emit periodic.
Poate că altora această realitate le-a fost evidentă și până acum.
Din punctul meu de vedere însă, de om un pic mai boem, aceste mișmașuri nu mi-au fost evidente și cumva am învinovățit pentru ele parțial și managementul și serviciul economic al institutului.
Nu. De vină pare a fi ministerul, domnul Voiculescu personal, care emit astfel de ordine și nu și le asumă public și deschis și care vorbesc despre sistarea parțială a unei samavolnicii (respectiv ordinul prin care limitau creșterea adecvată a contravalorii orelor de gardă și sporurilor) ca o mare bunăvoință a lor personal, nu o îndreptare limitată a unui ordin ciocoiesc.
Și zic ”limitată” pentru că sporurile de tură și de tot felul rămân blocate. Că așa e în tehnocrație.
Ca urmare, indiferent dacă a fost vorba de ignoranță sau de nesimțire, voi folosi față de onor ministru singurul îndemn adecvat, cel auzit cândva în galeria Stelei : ”Du-te Dică”.