Dacă stai să te gândeşti bine, pe lângă ridicolul inerent încercării de a suprima, sau mai bine zis de a amenința dreptul a sute de mii de oameni de a te critica și înjura pe facebook, votarea actualei legi împotriva defăimării are mari probleme de logică, de morală şi de aplicare.
După cum am putut constata în cei 26 de ani de la revoluție calomnia, insulta şi defăimarea nu numai că există în politica noastră dar sunt chiar principalele modalități ale politicienilor români de a interacționa între ei. Nu a existat campanie electorală în care accentul sa cadă pe altceva decât ponegrirea oponenților politici şi nici nu au existat priorități în afara bălăcarelii continui, bălăcareală dusă prin politicieni, adjuncții, angajații şi pupincuriștii de presă şi, când s-a putut, prin mineri, jandarmi şi alții capabili a da argumentelor contondența de bâtă necesară.
Să fi avut politicienii noştri timp și energie măcar 20% şi de altele, nu am fi privit cu jind astăzi din subsolul Europei la viața, perspectivele şi realizările altora.
În acest context şi pe această scenă politică în care au evoluat și au strălucit, fără a li se da cu articolele despre calomnie din codul penal în cap, corifei ai mizeriei precum Băsescu, Vadim, Păunescu, Becali sau Voiculescu, vin acuma descendenții acestora să pretindă că, deşi ei se scuipă gratis zi de zi prin parlament şi ziare, dacă pulimea ar vrea să facă același lucru, ei s-au gândit la amenzi de zeci de mii de euro.
Mie ideea de a pedepsi pe cei din jur pentru că nu sunt mai buni ca mine mi s-ar părea imorală şi inconsecventă cu prestația mea. Este adevărat că imoralitatea și inconsecvența sunt atribute pe care actualii noştri aşa zişi aleşi (câți dintre ei ar exista de fapt public dincolo de admiterea, de obicei stipendiată, pe o listă de partid?) le perpetuează de decenii.
Dar dincolo de moralitatea de a impune celorlalți reguli pe care ei înşişi nu le aplică, din actuala reglementare lipseşte logica elementară.
Cum cred domniile lor că vor putea opri valul disprețului public prin incriminarea juridică a statusurilor, a pozelor cu puli flasce, antropomorfizate de prezența unor mustăți şi botezate "Dragnea" și a catrenelor cântând dragostea fizică pentru mamele lor? Poate prin înființarea vreunui nou subsecretariat de stat responsabil cu datul likeurilor, shareurilor, respectiv identificarea, blocarea şi trimiterea la cremenal al infractorilor ?
Boilor cu diurnă de parlamentar, exprimarea pe facebook este actualmente un fenomen de masă şi a suprima uraganul de flegme, altfel binemeritate, pe care le-ați primit, le primiți şi le veți primi în continuare în freză este la fel de imposibil cum ar fi să scoateti, măcar în somnul adânc de pe băncile parlamentului, vreo lege cu adevărat bună.
Până la urmă o astfel de lege va fi imposibil de aplicat. Nu că parlamentul României ar fi da prima lege de neaplicat.
Cum am putea crede că politişti, procurori, judecători vor pierde cu adevarat timpul să caute prin milioanele de fraze de pe FB dacă de exemplu aserțiunea lui X că i-ar da muie lui Dragnea este defăimare, sau doar reacția firească în fața unui barbat politic cu apucături de femeie?
De fapt legea actuala nu va avea efect si nici nu cred că cineva nu știe asta.
Ea vrea doar să fie o dovadă vie pe care Dragnea să o aducă activului PSD privind faptul că, după pierderea turului II al prezidențialelor taman prin mobilizarea FB iată ca el, liderul înțelept, a luat măsuri, sigur nu de reformare și progres, ci măsuri adevărate de corectare a problemei.
Şi legea este probabil o exprimare a frustrării şi aroganței politicianului român care se crede nu numai valoros, parcă prea puțin plătit, frumos şi merituos, dar prea discriminat de oprobiul publicului.
Uitând însă de soarta ultimului politician român, ajuns să joace baba oarba cu un pluton de trăgători tocmai pentru că a băgat pumnul in gura singurei libertăți la care românul ține cu adevărat - aceea de a da din gură.