O zi banală în medicina informatizată românească

Zi de informatică astăzi în cabinetul Cucului.

Se expertizează o pacientă și se hotărăște, cu înțelepciune, internarea.

Se extrage cardul de sănătate și se introduce, fără preludiu, în cititorul de card.

Se tastează cu atenția cu care un gigolo profesionist masează o babă, PINul.

Se încearcă, cu naivitatea cu care un oblete trage de mustățile somnului, validarea internării.

Se blochează aplicația ca o prințesă expusă la prima bășină a prințului.

Se repetă obsesiv procedura.

Clinicianul remarcă cu perspicacitate faptul că o malfuncție a sistemului este posibilă.

Se formulează în limbaj suburban, oarecum futil, o menționare a factorilor responsabili pentru aceasta, cu o vervă ce sporește pe măsură ce se ascensionează pe scara ierarhică.

Se sună civilizat la Hippocrate.

Se constată că aceștia au pus să răspundă la apeluri un robot, care nu comentează nimic la îndemnul de a mă pupa în cur.

Se intră în contact direct cu specialistul Hippocrate.

Se constată faptul că acesta este plătit indiferent dacă rezolva problema sau nu.

Se cedează, pe calea Teamwiewer, cheile cetății de siliciu din dotare și se urmărește cu interes cum mouseul sare, ca o angry bird, din loc în loc.

Se calmează pacienții de la ușă și sunt asigurați de faptul că în cabinet se petrec lucruri importante.

Se comunică clinicianului faptul că sistemul informatic funcționează beton. O fi de la card.

Se contraargumentează cu exemple din zoologie.

Se întreabă cu naivitate ce este de făcut.

Se află că tot ce este de făcut ar fi să sun la casa de asigurări, a cărei robot este mult mai fain.

Se hotărăște cu genialitate delegarea acestei sarcini asistentei. Femeia nu pare a se bucura.

Anunț îngrijit directorul medical despre faptul că această internare ar putea să nu fie validată și plătită. Să fie bogăție.

Primesc un telefon de la Hippocrate. Au identificat problema, driverele mele nu sunt aliniate.

Anunț pacienții de la intrare că mai este puțin.

Vine băiatul cu driverele. Remarcă faptul că, dacă driverele mele sunt bune pentru toate celelalte carduri, el, cu simplitatea lui de informatician, apreciază că de fapt problema nu este aici.

Am drivere noi, dar și un număr de oameni care mă urăsc la ușă.

Bineînțeles că validarea nu funcționează. Nici aici, nici la alte stații din spital. Practic cardul respectiv este bun numai ca să răzuiești morcovi cu el.

Se anunță Hippocrate situația.

Se răspunde OK.

Se speră că micul nod în gât, apăsarea precordială și zvâcnitul buzelor clinicianului sunt semne de viață lungă și bucurie.

Undeva, în București, un înger zâmbește.

Este vorba desigur de președintele casei. Tocmai a mai făcut o economie în sistem.