Penaltyurile de odinioară

 

Mă gândesc zilele acestea la săracul Lăcătuş care, atunci când era busculat în careu sau în afara lui, parcă se dezintegra. Faulturile la el păreau nu numai fluierabile, dar chiar incriminabile prin codul penal iar modalitatea lui de a cădea, mai ales in careu, ar trebui predată la Academia de fotbal alături de alte materii obligatorii ca scărpinatul la coaie, golirea nasului sau tăvălitul pe gazon.

Şi în ciuda prezenței acestui talent nativ în echipă, generatia de aur arareori primea penalty, fiind silită să șuteze, centreze sau să dribleze ca să dea gol.

Urmare poate şi a unei pregătiri ecleziale net superioare actualii performeri ai selecționatei primesc penalty dupa penalty fără ca aparent să li se clintească vreun fir de păr geluit de pe frunte. Orice mângâiere, privire cu subînțeles sau cuvânt mai greu scăpat in careu de fundașii adverşi se termină, se pare. cu Bogdan Stancu aşezând mingea pe var.

Singurul lucru care ne opreşte să profităm de această stare a lucrurilor este împrejurarea că, de obicei, nu prea ajungem în careul lor, în nici un caz cu mingea....