Reciclarea

 

Începând din ianuarie anul curent s-a introdus în țărișoară o taxă foarte deșteaptă. Ecologică.

Astfel tona de deșeuri menajere dusă la groapa de gunoi va fi taxată cu 80 de euro, fapt care va duce la creșterea costului serviciului de salubritate.

Exceptate de la aceasta sunt deșeurile reciclate astfel că toată această modificare are ca scop să motiveze românul în direcția reciclării, activitate care, până acum, s-a lovit de protestul hemoroidal al acestui popor nobil, dar mai puțin răbdător cu selecționarea pe căprării a gunoiului.

O idee bună, o idee europeană, un plan inexpugnabil de a ne aduce în rândul lumii.

Acuma, oricât de betonat este planul și grandioasă gândirea din spatele lui, acesta se lovește, cel puțin la nivelul Institutului Parhon, de o insignifiantă dificultate.

Astfel, din relatările asistentelor și infirmierelor care au studiat procesul, atunci când vine mașina de gunoi, specialiștii acesteia se dovedesc extrem de meticuloși și ordonați, vărsând în același container toate pubelele instituției, indiferent de culoare și de etichetele mâzgâlite pe acestea.

Sigur, niște optimiști, ar putea concluziona că aparenta reciclare la grămadă executată de față cu oricine este de fapt un preambul și că, o dată ajunși la destinație, lucrătorii cu mentalitate ecologistă ai firmei de salubrizare se apucă să selecționeze din nou deșeurile pe criterii ecologiste.

Există însă și sceptici negativiști, ca mine, care presupun că tot ce fac acești oameni este să răstoarne conținutul dubei în groapă, fără a se gândi la reciclare mai mult decât mă gândesc eu la coloritul libelulelor din Burnei.

Există și o mică conotație financiară la toată această chestiune acum că, în lipsa reciclării unei părți a deșeului, factura de salubritate a instituției urmează a crește exponențial.

Cu toate acestea eu zic că este bine, pentru că nu este rău și că mai ales că, dacă nu o să fie mai rău, va fi poate ceva mai bine (ca să fiu explicit). Nu neaparat pentru noi, dar pentru cineva, cu siguranță..