Tardiv și incomplet
Moment plăcut ochiului azi de dimineață, o dată ce versiunea senilă a domnului Ion Iliescu, fostă Cucuvea, se prezintă astăzi la procuratură să dea cu subsemnatul în legătură cu Mineriada.
Plăcerea vizuală a fost diminuată, ca de obicei, de comentariile prelungite ale prezentatorilor DigiTV care au ruminat știrea, altfel simplă, până s-au strâns vreo 5 minute de nespus nimic; o medie bună pentru orice televiziune.
Am reținut ca precizări de forță faptele că Iliescu chiar a venit, că nu dă declarații (deși se poate auzi cum omul cârâie că nu este vinovat) și că nu se știe dacă va semna actul de inculpare (de parcă în această semnătură stă totul).
Judecând după vioiciunea cu care călca, nu aș paria că omul care a jurat în zilele revoluției (și s-a ținut ulterior de cuvânt) că nu va întina idealurile socialismului științific, va mai apuca, cu carne pe el, momentul ultimului apel.
Din câte înțeleg materialul probatoriu este același dintotdeauna, respectiv mulțumirile calde, tovărășești prin care acesta a validat faptul că, în viziunea lui și a noilor lideri ai României, datul cu bâta este o soluție dragă inimii lor și nu o crimă.
Și probabil că va exista aceeași explicație dintotdeauna, cu necesitatea unor mulțumiri publice pentru dezamorsarea crizei.
Nu cred că o cercetare începută la peste 20 de ani de la fapte va aduce clarificările pe care justiția perioadei feseniste a refuzat să le caute și nici nu cred că, în afara unor indivizi mai tomnateci, ca mine, care își mai aduc aminte, toată această mascaradă va mai folosi la ceva.
Sincer să fiu speța a intrat de mult în dezbaterea istoricilor; mortăciunea nu mai poate fi urmărită penal ci doar așezată la locul ei prin manualele de istorie.
După cum nu cred că mineriada este principalul act contra umanității, în orice caz contra românimii, comis de Iliescu; deturnarea revoluției, asigurarea continuității securistopeceriste, inițierea devalizării țării, pierderea momentului istoric de progres și încetinirea, atât cât a fost cucuvelic posibil, a evoluției proocidentale și liberale a țării fiind, în opinia mea, mult mai grave și mai importante, deși sancționabile doar din perspectivă politică și istorică.
Deși țara asta a fost condusă în toată perioada de după 1989 prost, cinic și cu nesimțire, deși a existat la un moment dat și un Băsescu, eu continui să am convingerea că, în lipsa lui Ion Iliescu, dacă revoluția ar fi continuat, noi am fi fost mult mai avansați acum, poate la nivelul Poloniei, Ungariei sau Cehiei, țări în care tranziția de la comunism la o societate normală s-a făcut neexploziv dar, din fericire pentru ei, fără Cucuvea.
Așa că imaginile cu moșneagul socialdemocrat pus să dea cu subsemnatul nu mai pot însemna, din păcate, nici un mesaj, nici o răzbunare și nici măcar dreptate. Este doar o satisfacție dubioasă și tardivă, ca și cum aș primi în fine, din partea fetei pe care am invitat-o la balul de absolvire din liceu, un răspuns încurajator.