Art-terapia
Motto: "Caracterul unui om poate fi judecat după gusturile sale muzicale". Platon
Art-terapia este una dintre multele tehnici de psihoterapie. Ea se adresează tuturor vârstelor de la copiii preşcolari până la persoanele de vârsta a 3-a. Se practică în instituţiile psihiatrice publice şi private: spitale, centre de zi, centre de postcură şi în domeniul psihopedagogiei. Are valoare în relevarea, conştientizarea şi atenuarea problematicii emoţionale, în procesul evolutiv terapeutic, explorarea diagnostică, în obţinerea catharsisului, transferului şi sublimării, consolidării stimei de sine, procesului cognitiv autoreflexiv, dezvoltării personale. Sunt utilizate multiple tehnici; tehnici provenite din artele plastice precum pictura, sculptura, colajul, modelajul, grafica.
Cu ajutorul tehnicilor provenite din domeniul muzical se face meloterapie. Pasivă, atunci când pacienţii şi clienţii sunt invitaţi să asculte piese muzicale cu anumite încărcături melodice şi ritmice ce induc diferite stări emoţionale şi imaginative cu rol curativ. Meloterapia este şi activă atunci când pacienţii sunt invitaţi să interpreteze sau să creeze diferite piese muzicale. Pot fi utilizate orice fel de instrumente. Cântecul are un rol deosebit punând în vibraţie nu numai organul fonator dar şi tot corpul. Mijlocitorul fiind creierul şi spiritul. Nu este neapărat nevoie ca persoană să aibe studii muzicale. Este mai importantă dorinţa de a exprima a acesteia şi rezultatele care se obţin astfel în plan psihologic.
Terapia prin teatru, îşi are probabil rădăcinile în teatrul antic grec şi în "comedia dell’arte" medievală. A fost dezvoltată ca psihoterapie de grup cu tehnică de sine stătătoare de către Jacob Levy Moreno (Bucureşti 18 mai 1889-14 mai 1974 New-York) sub denumirea de "psihodramă". Există şi alte tehnici teatrale precum improvizaţia pantomimică, teatrul de marionete, jocul de rol, măştile. Prin utilizarea simultană a multiplelor canale de expresie umană: voce, mimică, gestică, vestimentaţie, cântec, text vorbit, interacţiune scenică se produce o reacţie afectivă şi cognitivă atât la subiectul supus terapiei care devine pentru un scurt interval creator, actor al propriului rol asumat, cât în eventualul public spectator prezent. Şi terapeuţii ce conduc grupul suferă acest proces de tip transferenţial. Alianţa terapeutică şi catharsis colectiv.
Coregrafia, fotografia şi filmul sunt alte domenii utilizate de art-terapie. Profesia de art-terapeut este consacrată de foarte mult timp în ţările vestice. Codificarea Ocupaţiilor din România (COR) 2011, o consacră ca profesie dar o include cu totul şi cu totul eronat în domeniul "asistenţilor sociali". Criteriile de obţinere a unei diplome de art-terapeut diferă de la ţară la ţară. În general sunt necesare studii universitare, sau post universitare de 3 ani, în trei module cu un număr de minim 900 de ore. Mulţi dintre art-terapeuţi provin din rândul psihologilor clinicieni sau din absolvenţii de facultăţi de arte-plastice.
Din nefericire în România se pare că facultăţile de medicină şi de psihologie nu deţin catedre care să pregătească personal calificat pentru această importantă specialitate terapeutică.
Art-terapia este una dintre multele tehnici de psihoterapie. Ea se adresează tuturor vârstelor de la copiii preşcolari până la persoanele de vârsta a 3-a. Se practică în instituţiile psihiatrice publice şi private: spitale, centre de zi, centre de postcură şi în domeniul psihopedagogiei. Are valoare în relevarea, conştientizarea şi atenuarea problematicii emoţionale, în procesul evolutiv terapeutic, explorarea diagnostică, în obţinerea catharsisului, transferului şi sublimării, consolidării stimei de sine, procesului cognitiv autoreflexiv, dezvoltării personale. Sunt utilizate multiple tehnici; tehnici provenite din artele plastice precum pictura, sculptura, colajul, modelajul, grafica.Cu ajutorul tehnicilor provenite din domeniul muzical se face meloterapie. Pasivă, atunci când pacienţii şi clienţii sunt invitaţi să asculte piese muzicale cu anumite încărcături melodice şi ritmice ce induc diferite stări emoţionale şi imaginative cu rol curativ. Meloterapia este şi activă atunci când pacienţii sunt invitaţi să interpreteze sau să creeze diferite piese muzicale. Pot fi utilizate orice fel de instrumente. Cântecul are un rol deosebit punând în vibraţie nu numai organul fonator dar şi tot corpul. Mijlocitorul fiind creierul şi spiritul. Nu este neapărat nevoie ca persoană să aibe studii muzicale. Este mai importantă dorinţa de a exprima a acesteia şi rezultatele care se obţin astfel în plan psihologic.
Terapia prin teatru, îşi are probabil rădăcinile în teatrul antic grec şi în "comedia dell’arte" medievală. A fost dezvoltată ca psihoterapie de grup cu tehnică de sine stătătoare de către Jacob Levy Moreno (Bucureşti 18 mai 1889-14 mai 1974 New-York) sub denumirea de "psihodramă". Există şi alte tehnici teatrale precum improvizaţia pantomimică, teatrul de marionete, jocul de rol, măştile. Prin utilizarea simultană a multiplelor canale de expresie umană: voce, mimică, gestică, vestimentaţie, cântec, text vorbit, interacţiune scenică se produce o reacţie afectivă şi cognitivă atât la subiectul supus terapiei care devine pentru un scurt interval creator, actor al propriului rol asumat, cât în eventualul public spectator prezent. Şi terapeuţii ce conduc grupul suferă acest proces de tip transferenţial. Alianţa terapeutică şi catharsis colectiv.
Coregrafia, fotografia şi filmul sunt alte domenii utilizate de art-terapie. Profesia de art-terapeut este consacrată de foarte mult timp în ţările vestice. Codificarea Ocupaţiilor din România (COR) 2011, o consacră ca profesie dar o include cu totul şi cu totul eronat în domeniul "asistenţilor sociali". Criteriile de obţinere a unei diplome de art-terapeut diferă de la ţară la ţară. În general sunt necesare studii universitare, sau post universitare de 3 ani, în trei module cu un număr de minim 900 de ore. Mulţi dintre art-terapeuţi provin din rândul psihologilor clinicieni sau din absolvenţii de facultăţi de arte-plastice.
Din nefericire în România se pare că facultăţile de medicină şi de psihologie nu deţin catedre care să pregătească personal calificat pentru această importantă specialitate terapeutică.
23 August 2011 la 10:50 PM
IN ROMANIA EXISTA O VECHE TRADITIE A ARTTERAPIEI.LA CLUJ PROFESORUL PAMFIL TINEA CONFERINTE PENTRU PUBLICUL LARG INTELECTUAL DESPRE ARTA PSIHOPATOLOGICA SI ARTTERAPIE INAINTE DE 1959 SI INAINTE DE A FI ARESTAT.DR.N.STROILA SI DR. IULIU ALBINI SENIOR AU AVUT TEZE DE DOCTORAT SI LUCRARI IN ARTTERAPIE.PROF. DR. OLARU DE LA CRAIOVA A FACUT TEZA DE DOCTORAT DIN OPERA LUI SHAKESPEARE.PROF.C. ENACHESCU A FACUT STUDII PRIVIND CHIAR LEZIUNIIILE NEUROCHIRURGICALE SI DESENUL.PROFESOROL ROMILA S-A OCUPAT DE ARTTERAPIE.DR.I.VIANU A ACORDAT UN SPATIU SPECIAL ARTTERAPIEI.EU,DR.V.ENATESCU AM FACUT PARTE DIN COMISIA DE DOCTORAT DE LA ACADEMIA DE ARTE PLASTICE SI DISAIN CLUJ UNDE DR. IRIMIE LENGHEL A OBTINUT MAGNA CUM LAUDAE PENTRU O TEZA DE DOCTORAT DE ARTTERAPIE APLICATA SISTEMATIC TIMP DE 30 DE ANI LA SPITALUL SIGHET.CERCETARILE MELE PE PARCURSUL A PATRUZECI DE ANI SUNT PREA SERIOASE CA SA POATA FI INTELESE DE CLINICIENI.SCUZE CELOR PE CARE NU I-AM AMINTIT DAR SUNT LA FEL DE VALOROSI.