Coplata, dilemă etico-financiară
Coplata exista în multe ţări. Ea se poate efectua direct la medic, aşa cum recomanda psihanaliza clasică freudiană, sau se poate acoperi din coasigurări, care la rândul lor sunt diversificate, pe o piaţă de oferte, unde concurenţa dintre companiile de asigurare şi tradiţia, fac ca preţul lor să fie mai mic, nu mai mare.În România există deja de mult timp coplata. De pe timpul policlinicilor cu plată inventate în anii '80 ai secolului trecut. Ea s-a activat intens de când a apărut CNASS şi LASS. Atunci au fost impuse plăţi pentru consultaţiile care nu erau urgenţe, pentru persoanele care nu posedau bilete de trimitere, cele neasigurate, pentru examinări profilactice şi de medicină muncii (angajări, lucru la înălţime, maşini şi poduri rulante), pentru fişe auto, controlul circulaţiei la vehicule rutiere de mare tonaj, portul de armă, manipularea de substanţe toxice, adopţii, referatele medicale acordate la reviziile de pensii de invaliditate şi pentru încadrarea în grade de handicap, libera practică a medicilor, asistenţilor medicali şi farmaciştilor (culmea!) şi lista poate continua...
Sume imense de bani au fost înghiţite astfel de bugetele, nişte saci fără fund, ale spitalelor. Nimeni şi niciodată nu a dat socoteală de cum au fost ele cheltuite. Medicii prestatori şi asistenţii ce şi-au asumat toată răspunderea asupra actului medical prestat, cu toate consecinţele medico-legale, nu au primit niciodată nimic. Au muncit muncă nenormată. Adică cum se spunea odată: au efectuat "muncă patriotică". În "epoca de tristă amintire", muncitorii care lucrau în acord, erau remuneraţi după calitatea şi volumul muncii. Atunci un strungar de categoria VII-a primea chiar şi 7000 de lei pe lună, în timp ce un medic specialist primea 3200 de lei, indiferent câţi bolnavi consulta şi cu ce randament profesional. Pentru personalul medical înalt calificat nu a existat şi nu există nici astăzi nici o formă de cointeresare legiferată. O tristă comparaţie. O reală exploatare tacită efectuată chiar de către colegii lor ce conduc spitalele unde ei lucrează.
La fel se va petrece şi cu coplata. Se vor încasa bani în spitale şi se vor risipi după bunul plac şi interesul personal al managerilor coloraţi şi al comanditarilor lor. Alte plasme instalate pe coridoare, ale aparate medicale cumpărate descompletate, inutilizabile la parametrii optimi, alte gresii şi pereţi vopsiţi, alte termopane inutile.
Apare şi o altă problemă, care ne invită la meditaţie. Una de bioetică. De solidaritate umană, de compasiune şi de respect faţă de suferinţa semenilor. Vom pune oare la coplată persoane care au SIDA, TBC, LUES, CANCER, SCHIZOFRENIE, EPILEPSIE, DEMENTĂ, ORBIRE, ÎNTÂRZIERE MINTALĂ?... şi lista poate continua la nesfârşit. Este o problemă care ne invită la meditaţie. Numai cine nu a fost încă grav bolnav (numai de gripă complicată şi tot ar fi suficient), nu înţelege cum este de uşor să îţi pierzi sănătatea şi viaţa.PS. Este corect să se solicite de către spital coplata a 10% din valoarea pensiei de boală pe o lună? Caz recent trăit în cabinetul unde lucrez. S-a solicitat de către spital plata sumei de 35 de lei unei persoane cu schizofrenie, pentru un referat medical în vederea revizuirii pensiei sale de invaliditate, în situaţia în care pensia sa de boală este de numai 360 de lei?
11 September 2011 la 10:01 AM
Priveam candva un film despre fericitii descoperitori ai unei comori formata din gramezi de granule si pulbere de aur pe care, nestiind ce sa faca altceva mai bun, si le turnau in cap si pe haine. Eu aseman acea imagine, cu situatia managerilor care cumpara plasme si termopane inutile despre care vorbiti: la noi in ambulatoriul in care lucrez tichia de margaritar cea mai recenta consta in cumpararea de recipiente cu flori de plastic, cel mai tipator chici, pe care le atarna de balustradele scarilor. In acelasi timp managementul se fereste cu multa grija sa cointereseze pe cineva dintre cadrele care muncesc, “ca sa nu si-o ia in cap”.