La inceputul lunii noiembrie, am scris tuturor colegilor mei, medici din judetul Iasi. In scrisoarea mea am spus povestea unui calif din Cairo.
Pe când la Bagdad Harun al Rashid era calif, în Cairo, în cartierul de vest, pe a șaptea uliță, lângă a șaptea fântână, în a șaptea colibă, trăia un om sarac. Un om care credea că ceea ce visează se va îndeplini. Lumea râdea de el și i-au spus “nebunul care crede în vise”. Într-o noapte a visat că dacă merge la Bagdad și atinge caftanul califului va deveni cel mai bogat om din lume. Și cum el credea în vise a plecat chiar a doua zi. Pe drum l-au prins tâlharii, a fost sclav, a fost biciuit, a suferit de foame și de sete. Dar după șapte ani a ajuns la Bagdad. Și pe când trecea califul pe stradă, s-a repezit și i-a atins caftanul. L-au prins gărzile și l-au adus în fața califului, să fie judecat, și el și-a spus visul. Iar califul a spus: „Nebunule atâta efort pentru nimic? Și eu când eram copil, am visat că dacă merg în Cairo, în cartierul de vest, pe a șaptea stradă, lângă a șaptea fântână și sap lângă a șaptea colibă, voi găsi cea mai mare comoară din lume. Dar eu sunt un om normal și nu m-am luat după acest vis. Și ca să îți scot gărgăunii din cap, vei primi zece lovituri de bici.” Și a fost biciuit dar s-a întors înapoi la coliba lui, a săpat și a găsit cea mai mare comoară din lume. Spuneam in scrisoarea mea ca trebuie sa avem un ideal, sa credem in vise si sa acceptam ca pentru a ajunge la ideal trebuie sa lupti si sa rezisti.
Am primit sub diverse forme reactii la aceast mesaj insa una din corespondentele declansate de scrisoare m-a onorat si m-a flatat. Am cerut acceptul de a publica pe blog corespondenta purtata cu autoarea mesajului si l-am obtinut. Iata mai jos citeva extrase din scrisoare iar
aici puteti gasi scrisoarea intreaga.
Poate pare sentimental sau copilăresc, dar m-a impresionat profund scrisoarea dumneavoastră. Tare aş vrea să ştiu ce simt medicii acestei ţări citind-o. Suntem atât de diferiţi, ca oameni, vârstă, speranţe, posibilităţi materiale, sănătate, cinste, comportament... dar suntem toţi medici, mai buni sau mai puţin buni, medicii unei tagme puse la zid, blamată, desconsiderată, umilită…
… Cei mai mulţi sunt oameni ca şi mine, oameni împovăraţi cu umilinţe, oameni cuminţi, respectoşi, care poartă în suflet şi în spate cruci nemeritate. Pentru asemenea oameni merită să merg la serviciu. Vă mulţumesc pentru tot ceea ce faceţi pentru lumea medicală şi pentru respectul pe care simt că-l purtaţi pentru fiecare medic în parte. Dacă nu reuşim să ne ajutăm unii pe alţii, măcar să nu ne facem rău gratuit. Să sperăm şi să luptăm fiecare după puteri, pentru o lume mai decentă, mai bună, în care medicul să-şi afle locul bine meritat.
Dr. Teona Scopos, medic primar ORL, Ambulator Spital „Sf.Spiridon” Iaşi.
Stimata Doamna Dr. Teona Scopos
Va multumesc din suflet pentru scrisoarea pe care mi-ati trimis-o. Nu va inchipuiti ce bucurie mi-ati facut pentru ca gandurile dvs. au venit intr-un moment destul de dificil pentru mine si au constituit un suport si in acelasi timp o confirmare ca exista in lumea medicala oameni care au inteles demersul pe care l-am initiat. Ma simt onorat de faptul ca in lumea medicala exista oameni ca dvs. care impartasesc aceleasi idei si care au puterea de a le sustine chiar daca uneori se afla in minoritate. As dori daca este posibil sa fac publice ideile dvs. iar daca nu doriti ca sa fie identificat autorul scrisorii gandurile si ideile dvs. sa fie prezentate de o maniera impersonala luandu-se toate masurile de a nu exista indicii care sa duca la identificarea autorului.
Cu multumiri,
Prof. dr. Vasile Astarastoae
Stimate Domnule Prof. dr. Vasile Astarastoae
Ma simt deosebit de onorata pentru aprecierile facute si pentru faptul ca ati gasit timp nu numai sa cititi cele scrise de mine, dar sa-mi si raspundeti. Sunt un om modest, dar in acelasi timp raspund intotdeauna pentru ceea ce scriu si pentru ceea ce spun. Daca dvs. considerati ca vorbele mele pot avea un ecou cat de cat benefic in lumea medicala, puteti dispune de cele scrise de mine, spre a fi citite si de alti colegi. Imi poate ramane semnatura, nu ca semn de lauda, ci pentru ca imi asum tot ceea ce afirm. M-as bucura sa gandeasca tot mai multi colegi in spiritul dvs.
Va doresc tot binele si va multumesc inca o data din tot sufletul,
dr. Teona Scopos
From: <colegium@iasi.mednet.ro>
Subject: Re: scrisoare deschisa domnului prof. dr. Vasile Astarastoaie si intregului colectiv medical
