Cui foloseşte consimţământul prezumat?
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=eTi0qKfD6jA[/youtube]
TRANSCRIERE:
În campania electorală, în cadrul "blaturilor" care se organizează între diferite partide, senatorii noştrii ne-au binecuvântat cu legea privind consimţământul prezumat în cadrul donării de organe.
Ce înseamnă consimţământul prezumat? Dacă o persoană, în timpul vieţii, nu s-a dus la notar sau nu s-a dus la medic să declare că "eu nu vreau să devin donator după moarte", atunci ea, în mod automat, devine donator. Cu alte cuvinte, medicul poate să-i recolteze organele indiferent de ce a gândit acea persoană în timpul vieţii.
Am participat la o dezbatere, organizată de ziarul Cotidianul, privind consimţământul prezumat. Şi transplantologii, în speţă prof. Irinel Popescu şi dr. Zota, au arătat marele avantaj al consimţământului prezumat - mare avantaj pentru ei - vor avea mai multe organe de transplantat. Dar acest avantaj este relativ pentru că statisticile arată că nu există o diferenţă între numărul de organe donate, semnificativă, la ţările care au consimţământul prezumat faţă de cele care au consimţământul informat.
În schimb, transplantologii nu vorbesc de marile dezavantaje: de faptul că populaţiile vulnerabile, sărace, vor deveni donatori fără voie, de faptul că pot să apăra abuzuri, de faptul că moartea cerebrală este un concept strict teoretic pe care transplantologii l-au inventat şi care nu reflectă întotdeauna realitatea, şi de ce nu, nu au vorbit despre tentaţia de a nu mai acorda asistentă medicală eroică cazurilor disperate. Transplantologii nu au vorbit că, la orice scandal, reprobiul public se va îndrepta asupra profesiei medicale.
Şi, în sfârşit, nu trebuie să uităm că cel de la care recoltăm organe a fost o fiinţă umană, cu drepturile ei, şi că respectul trebuie să existe şi după moartea acestuia. Dreptul celui care dă viaţă donând organe trebuie să fie egal cu dreptul celui care primeşte viaţă, a celui care este transplantat. De aceea e bine să meditam şi să nu deschidem cutia Pandorei.
TRANSCRIERE:
În campania electorală, în cadrul "blaturilor" care se organizează între diferite partide, senatorii noştrii ne-au binecuvântat cu legea privind consimţământul prezumat în cadrul donării de organe.
Ce înseamnă consimţământul prezumat? Dacă o persoană, în timpul vieţii, nu s-a dus la notar sau nu s-a dus la medic să declare că "eu nu vreau să devin donator după moarte", atunci ea, în mod automat, devine donator. Cu alte cuvinte, medicul poate să-i recolteze organele indiferent de ce a gândit acea persoană în timpul vieţii.
Am participat la o dezbatere, organizată de ziarul Cotidianul, privind consimţământul prezumat. Şi transplantologii, în speţă prof. Irinel Popescu şi dr. Zota, au arătat marele avantaj al consimţământului prezumat - mare avantaj pentru ei - vor avea mai multe organe de transplantat. Dar acest avantaj este relativ pentru că statisticile arată că nu există o diferenţă între numărul de organe donate, semnificativă, la ţările care au consimţământul prezumat faţă de cele care au consimţământul informat.
În schimb, transplantologii nu vorbesc de marile dezavantaje: de faptul că populaţiile vulnerabile, sărace, vor deveni donatori fără voie, de faptul că pot să apăra abuzuri, de faptul că moartea cerebrală este un concept strict teoretic pe care transplantologii l-au inventat şi care nu reflectă întotdeauna realitatea, şi de ce nu, nu au vorbit despre tentaţia de a nu mai acorda asistentă medicală eroică cazurilor disperate. Transplantologii nu au vorbit că, la orice scandal, reprobiul public se va îndrepta asupra profesiei medicale.
Şi, în sfârşit, nu trebuie să uităm că cel de la care recoltăm organe a fost o fiinţă umană, cu drepturile ei, şi că respectul trebuie să existe şi după moartea acestuia. Dreptul celui care dă viaţă donând organe trebuie să fie egal cu dreptul celui care primeşte viaţă, a celui care este transplantat. De aceea e bine să meditam şi să nu deschidem cutia Pandorei.
3 June 2008 la 10:26 PM
A da sansa de supravietuire celor aflati pe o lista lunga de asteptare a starnit controversa prin modul de aplicare. Cred ca nu medicul, sau notarul ar trebui implicat in acest proces. Informatia din evidenta unui medic sau notar este greu de accesat in conditiile in care timpul are rol cheie. Si in plus este vorba si de confidentialitatea relatiei cu clientul. Este mai simplu sa ai un simbol / inscris de donator sau nu pe un act de identificare (carnet de sofer, buletin de identitate). Astfel va exista la Evidenta Populatiei un registru al prezumtivilor donatori care poate fi accesat public. Riscul de abuz este mare in circumstantele actuale. A nu vota de nici un fel nu inseamna ca esti de o parte sau de alta. E posibil sa fii nehotarat si atat. Insa ma intreb daca sistemul medical romanesc va fi apt sa suporte costurile implicate de un transplant in conditiile cresterii numarului de donatori. Oricat de ieftina ar fi mana de lucru (nu includ posibila mita), sunt alte costuri legate interventie si de faptul ca multi din pacienti raman pe o medicatie imunosupresiva toata viata (si nu e vorba numai de corticostreroizii cei ieftini). Si e frumos sa ne aliniem la un standard international, dar totusi atata vreme cat spitalele au deficiente majore in circuite legate de igiena, sterilizare etc, nu sunt pregatite decat superficial in caz de calamitati si lista ar continua, este bine prudenta in planurile de anvergura.
4 June 2008 la 6:21 AM
Consimtamantul trebuie dupa opinia mea sa fie unul numai informat. Cel prezumat este aleator si nu tine de o norma fundamentala de drept. Cea a capacitatii juridice(de exercitiu).In acest fel dupa ce un cetatean intra in moarte cerebrala oricine si in orice conditii poate face ce vrea si cum vrea cu organele din trupul sau; fara a mai cere consimtamantul familiei. Nu mai vorbesc de vointa sa ca act juridic din timpul vietii. Cele doua categorii de persoane nu sunt opozabile. Cei ce astepta cu disperare un organ si cei care sufera din nefericire accidente care ii duc in moarte cerebrala. Fiecare dintre acestia are propriul sau destin. Sa nu uitam ca medicii nu sunt Dumnezei deci ca nu au dreptul la orice si oricum. Au mai fost experimente ca acestea in istoria recenta a umanitatii unde dupa bunul plac se putea face orice cu fiinta umana. Au avut sfarsit tragic. O chestiune de bio-etica de maxima gravitate si care daca este initiata gresit poate continua tot gresit pe cai de nebanuit. Transplant de cipuri, de organe de animal la om, de creer si tot felul de alte nazbatii stiintifico-fantastice.
29 June 2008 la 4:30 PM
Cu toate ca nu sunt de acord cu D-voastra, domnule Astarastoae, in privinta criticii la care supuneti transplantologii, de parca ar fura organele unui donator, sunt de acord, insa, cu faptul ca intre consimtamantul informat si cel premuzat exista o diferenta capitala care ar trebui reglementata de lege.
Din nefericire, exemplul ales de D-voastra, tocmai in persoana dr. Irinel Popescu, este unul dintre cele mai nefericite, caci daca am ajuns sa punem la indoiala pana si profesionalismul unui astfel de chirurg de exceptie, care imi e foarte greu sa cred ca nu cunoaste ce presupune conceptul de moarte cerebrala, atunci chiar nu mai avem in cine ne increde in Romania. Dati senzatia ca transplantologii romani ar fi niste barbari care isi infig instrumentele in cadavre ca se la smulga viscerele… Or, nu suntem in lumea a treia, domnule doctor. Vehementa D-voastra mi se pare un strop deplasata iar exemplu, repet, nu dintre cele mai potrivite. Dar despre dreptul la viata a sutelor de oameni aflati pe liste de asteptare ce aveti de spus? De parca un om ar primi sansa vietii prin intermediul unui transplant strict prin intermediul luarii vietii altuia… a donatorului! Straniu…
Pe de alta parte, nu inteleg la ce va referiti cand vorbiti despre dreptul celui care da viata fata de dreptul celui care o primeste. Cum pot fi puse aceste doua categorii intr-o aceeasi balanta si judecate similar? Cum putem onora moartea in acelasi fel ca viata? Cum puteti pune semnul egal intre cea mai cumplita tragedie a vietii umane, punctul ei culminant, moartea si cea mai mare bucurie din univers, nasterea vietii?
1 July 2008 la 4:50 PM
Cred ca nu ati citit cu atentie textul. Nu am dat drept exemplu pe profesorul Irinel Popescu, am spus ca, intr-o dezbatere, singurul argument pe care acesta l-a adus a fost cresterea numarului de organe pentru transplant. As vrea sa va spun ca nu numai in Romania, dar si in tarile in care exista acordul prezumat (tari care nu sunt din lumea a 3-a) se discuta despre abuzurile uneori inregistrate atunci cand nu exista un control strict. Cat priveste notiunea “moarte cerebrala”, aceasta este conventional introdusa de catre transplantologi si multi au indoieli ca este vorba despre moarte reala. Nu trebuie sa impiedicam transplantul, care poate constitui o sansa pentru unii bolnavi, dar nici nu trebuie ca sa dam posibilitatea abuzului, si mai mult, sa nu cream grupuri vulnerabile prin intermediul legislatiei.
22 July 2008 la 6:22 PM
Multe intrebari ne framanta pe noi intelectualii (o spun fara emfaza, si doresc sa amintesc de definitia intelectualului din dictionarul Larousse: “persoana preocupata de filozofia vietii”). Toate raspunsurile (toate) se afla in jurul nostru, in natura, trebuie doar sa deschidem ochii si mintea sa le vedem. Exista cea mai vaga urma de acctiune de transplant in natura? Extrem de puternicul si de semnificativ fenomen de rejectie nu este un raspuns destul de clar la problema “este transplantul o solutie”? Cu ce costuri materiale si morale prelungim viata unor oameni pe care natura a hotarat sa-i elimine?
Din nou si din nou imi reafirm consternarea ca transplantul de organe este acceptat ca fiind o solutie inteligenta, “umana”. O practica atat de barbara, atat de antinatura, care sa transforme un cadavru in piese de srot, iar primitorul sa capete dreptul la o asteptare ceva mai lunga in anticamera mortii. M-am intrebat de nenumarate ori ce ii face pe cei care ar trebui sa astepte senini decizia inexorabila a naturii, sa se agate intr-un mod atat de patetic si nedemn (parerea mea) de o solutie atat de barbara si nenaturala.
SUNT DE ACORD CU ORICE, CU ORICE alta procedura care permite prelungirea vietii, chiar si cu organe artificiale, dar nu pot concepe batjocorirea ambelor organisme prin procedura Frankenstein. Specific ca nu este vorba de religie in aceasta convingere, este vorba de cel mai elementar bun simt.
Sunt pe lume Oameni (putini) care si sfarsitul si-l accepta cu demnitate (am cunoscut si admirat asemenea Oameni), si sunt cei mai multi oameni care se agata patetic de orice pentru a-si prelungi mica si neinsemnata lor viata (cu orice pret social ori moral), cand condamnarea a fost, oricum deja semnata.
Sa vedem ce va fi cu ADEVARAT inteligenta terapie, celulele stem. Acesta este raspunsul, aici este eleganta, nu in macelaria barbara care se numeste (nomina odiosa) Transplant de organe (nu ma refer nici la transfuzii, nici la transplantul de maduva).
Cu repect, un oarecare
23 July 2008 la 10:30 AM
Domnului intelectual care pare ca nu e chiar un oarecare. Am tot respectul pentru maniera eleganta in care si-a inceput argumentatia morala asupra oportunitatii utilizarii metodei transplantului. Consider ca numai partial are dreptate. Biologic specia umana si nu numai ea, este dotata cu mecanisme de rejectie a tot ce este “non self”. In acelasi timp exista exceptii de la regula. Autotransplantul de piele. In anumite situatii transplantul de maduva. Un exemplu tipic este si transplantul renal. Va voi prezenta un caz. Un pacient al meu, persoana de peste 50 de ani, cu o tulburare mintala importanta isi doneaza unul dintre rinichi fiicei sale de 20 de ani care suferea de o insuficienta renala cronica si care daca nu primea un rinichi compatibil era condamnata la dializa iar mai devreme sau mai tarziu la exitus. Fiica primitoare de organ de la tata este in prezent incadrata in societate si lucreaza ca profesor. Un caz exemplar, demn de urmat.
Privitor la implantul de celule stem. Avand in vedere faptul ca acestea se recolteaza de la alte fiinte, ele au o alta structura genetica decat cea a primitorului. Se introduce tot un “non self” in organism. Acelasi lucru se poate spune si despre “organele artificiale” si despre microcipurile ce se imagineaza a fi implantate in creer. Este oare ciborgul o solutie de “eugenie” a speciei umane? Sau tot un Frankenstein?
23 July 2008 la 5:15 PM
@Dr Mircea Dragan
Pentru corectitudine – Autotransplantul de piele NU este exceptie de la regula. Fiind “auto” pielea se muta dintr-o parte in alta la acelasi om.
24 July 2008 la 8:53 AM
pentru Dr. Mircea Dragan
Celule stem avem cu totii; cercetarile nu mai merg in directia recoltarii de celule de la embrion si transplantarea lor. Cercetarile merg pe directia stimularii producerii de celule stem de catre organismul bolnav si directionarea lor spre organul ori tesutul bolnav. S-ar putea purta discutii extrem de interesante despre acest fascinant subiect care, se pare, este solutia la toate bolile cronice. Dar nu se va aplica tuturor, problemele de bioetica (si mai degraba de etica sociala) aplicabile acestui concept de tratament sunt extrem de complexe, iar aplicarea tratamentului cu celule stem pe scara larga ar presupune cutremure majore, nu numai in lumea medicala ori in industria farmaceutica, ci si in societatate in general.
Cu respect, acelasi oarecare, credeti-ma
24 July 2008 la 12:54 PM
Se poate; nu mai sunt la curent cu cercetarile din domeniul ingineriei genetice.
Ipotetic se poate prezuma in acest fel. “auto-clonarea”; copia in oglinda prin diviziune asexuata. Putem imagina scenarii scintiintifico-fantastice nenumarate.
Nu ar fi mai potrivit sa sabordam din start astfel de ipoteze si initiativecare din punct de vedere moral ar presupune “cutrenure majore” in lumea medicala si in societate, asa cum si dvs afirmati? Daca societatea nu este pregatita sa le primeasca si daca avem incertitudini privitor la consecinte nu ar fi mai bine sa procedam ca legendarul Capitan Nemo personajul marelui futurolog Jules Verne care din ratiuni asemanatoare si-a sabordat inventia; submarinul (nuclear?) Nautilius?
Cu respect un psihiatru.
PS. am un pacient cu sechele mintale (intarziere QI 27) si neurologice (sd cerebelos si parkinsonism, dupa o asfixie prelungita in perioada de travaliu. Are 20 de ani. Mama sa asistenta medicala mi-a solicitat recomandare pentru implant de celule stem la o clinica de neurochirurgie de la Beijing. Ea spera ca copilul sau ai aibe alt creer si o alta minte.
Nu cumva acolo cineva pe bani multi vinde iluzii. De altfel intr-un numar relativ recent din Viata Medicala profesorul Vlad Ciurea incerca sa demonetizeze excesul de speranta in acest subiect. Eu cred ca moral trebuie sa ne oprim la o anumita poarta peste care daca trecem devenim falsi demiurgi. Natura fara selectie naturala, prin prea multa clonare si uniformitate posibil va degenera mai mult? Ce solutii vom adopta atunci?
24 July 2008 la 3:02 PM
Domnule doctor, nu este vorba de autoclonare. Celulele stem exista in fiecare organism si ele nu exista degeaba. Ati auzit de asa-zisele vindecari “miraculoase” a unor cazuri (de neoplasme de ex.). Ei bine, sunt convins ce ele se datoreaza mobilizarii naturale a celulelor stem. Vindecarea oricarei boli cronice prin aceasta metoda ne-a fost harazita din zorii vremurilor, asa cum orice boala acuta isi are mijloacele naturale de vindecare asupra carora nu ma voi opri, le cunoastem. Deci, aceasta cale Perfecta de vindecare exista in adormire, problema este daca am “uitat” cum s-o folosim, ori nu a fost inca activata. Se vede ca a sosit momentul. Problemele de etica sociala la care ma refeream sunt de genul: nu oricine are aceasi utilitate sociala pentru a fi mentinut in viata 100 de ani ori mai mult (in sanatate perfecta). Populatiile civilizate, deja in curs de imbatranire, vor imbatrani semnificativ, incat povara sociala va fi imensa daca nu se vor regandi limitele varstei active (a muncii) pana la 80 ori 90-100 de ani. Fizic si mental indivizii vor fi capabili de munca, insa oricum va interveni lehamitea de munca. Aici vor fi marile probleme si eu cred ca selectia se va face prin mijloacele fianaciare proprii; cine isi va permite va plati mult, cine nu, nu. Chiar daca in realitate costul unui tratament va fi cu totul derizoriu (eu sunt convins ca tehnica este de o simplitate uluitoare), necesara selectie va impune costuri mari. Sau cine stie ce va mai fi…
26 July 2008 la 8:02 PM
Stimate Domnule Petre
Ne propuneti prin celulele stem un adevarat “rai” social. Tinerete fara de batranete si viata fara de moarte. Asa visau si imparatii dinastiilor antice chineze si faraonii ce ridicau piramide… Multi altii trudeau si mureau sub sub povara pentru ei. Mult mai realisti maiasii concepeau natura in cicluri de constructie si distrugere.
Nu ar fi mai bine sa muncim cu totii ca cetateni egali in sanse pana la maximum 60-65 de ani, ca apoi sa ne odihnim? Nu ar fi mai bine pentru intreaga societate ca sa mai si murim putin si sa mai lasam si altora locul sa vietuiasca? Unora nou nascuti, tineri, oameni sanatosi, selectati natural si nu clonati sau binecuvantati cu miraculoasele celule stem. Nu ar fi mai bine ca negotul cu durata de viata, cu sanatatea si cu calitatea vietii sa nu apara? Nu ar fi mai morala societatea asa cum a lasat-o natura lui Darwin sau Dumnezeul fiecaruia.
Scenariul dvs, e trist si e bun pentru un premiu Oscar al unui film horor. Sper din toata inima ca umanitatea sa nu aibe acces niciodata la astfel de metode apocaliptice. Sau daca le va avea , ele sa fie interzise ca fiind profund indecente si periculoase. Freud a descris “instinctul mortii”. Iertati-mi figura de stil; pe el cum il putem stemui?
Sper din toata inima ca ingandurarea mea sa nu va fi suparat.
Cu stima
Mircea Dragan – un psihiatru
26 July 2008 la 11:56 PM
Eu nu propun nimic, nici un scenariu. Este o realitate deja “in lucru”. Si nu este vorba de “tinerete fara batranete” si “viata fara de moarte”. Nimic nu va opri ceasul biologic, cel putin nu terapia cu celule stem. Terapia poate oferi o batranete suportabila ori prelungi elegat o viata tanara care astazi este prelungita printr-un “scenariu” mult mai horor, cel al transplantelor de organe. Acestea sunt horor. Si nici nu am inventat nimic. Toate acestea au fost publicate de altii. Un medic (si nici macar Petre).
28 July 2008 la 8:18 AM
Domnului “un medic”
Nu prea inteleg. Eu cu cine am schimbat pareri?
Este o chestiune de principiu si de responsabilitate.
Intrucat eu m-am prezentat mi-ar face placere sa stiu daca am dialogat sau nu cu domnul Petre, un medic; asa cum se vede bine ca este scris pe acest forum.
Citez:
Petre a scris:
24 Iulie 2008 la 3:02 pm
Mai jos scrie:
Un medic (si nici macar Petre).
Cu stima
dr Mircea Dragan
28 July 2008 la 5:05 PM
Domnule doctor, sunt un medic, dar nu ma cheama Petre. Sunt prezent pe internet, pe site-uri ori pe diferite forumuri sub zeci si zeci de psudonime, niciodata sub numele adevarat si rar sub acelasi pseudonim. N-o luati ca pe o ofensa personala, n-are rost. Cu respect, al dumneavoastra…
28 July 2008 la 8:42 PM
Nu e vorba de o ofensa personala.
In principiu; negarea negatiei este o afirmatie.
Solidaritatea de breasla ar trebui sa ne oblige ceva mai mult.
Ceea ce ce nici transplantul de organ, nici celulele de care am tot comentat nu vor putea schimba, repara, este aparatul psihic cu mecanismele sale. El functioneaza dupa alte reguli si principii.
Jaques Lacan (un mare psihanalist francez a facut o afirmatie): “Ton inconscient est a moi”…
29 July 2008 la 9:03 AM
Aveti perfecta dreptate. Marele esec al Creatiei este psihicul.
29 July 2008 la 3:21 PM
Pentru atei poate fi perfect adevarat. Pentru teologi e posibil sa fie altfel. Se spune in Cartea Genezei; 1:26; “Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Geneza 1:26). Astfel, El Şi-a finalizat lucrarea. Dumnezeu a făcut omul din ţărână şi i-a dăruit viaţă suflând peste el din suflarea Lui (Geneza 2:7).
7 August 2008 la 6:37 PM
As vrea sa va impartasesc ceva proaspat citit intr=o revista de pe ocean. Si anume faptul ca in China spitalele sunt construite in apropierea inchisorilor, transplanturile avand loc in ziua executiilor. Nimeni nu mai sta in China dupa consimtamantul informat… Pe de alta parte, China vinde turistilor cu bani (care practica turismul medical) un rinichi cu 30 mii de euro si un ficat cu 80 mii de euro. Fiecare astfel de “donor” aduce statului chinez un profit undeva intre 100 si 200 mii de euro. Traditia culturala chineza spune ca omul trebuie inmormantat cu toate ale lui pt ca numai astfel are sansa odihnei spiritului dupa deces. Dar ce mai inseamna traditia in conditiile unor astfel de profituri banesti? Desigur, revolta celor din asociatia mondiala a transplantologilor nu are nici o putere. China merge mai departe!
12 November 2008 la 1:35 AM
Asociatia Nationala pentru Protectia Pacientilor este categoric imotriva legiferarii acordului prezumat de prelevare si donare de organe si tesuturi umane in scop terapeutic de organe in forma adoptata de Senatul Romaniei.
Din punct de vedere juridic, acordul prezumat nu inseamna acord voit si explicit: tacerea nu insaemna acord. Prezumtia este un concept care in sens larg inseamna presupunere, supozitie, probabilitate, parere intemeiata pe aparente. Astfel, cetateanul nu poate face o alegere constienta, libera, informat si cu altruism, contravinind principiului etico-medical al consimtamantului responsabil.
Este abuziv, chiar absurd, ca un cetatean, in loc sa trebuiasca sa fie de acord cu folosirea propriilor organe, sa trebuiasca sa se declare musai împotriva, altfel altii ajungand sa “prezume” in ceea ce il priveste.
Datorita existentei unui numar de cetateni cu un nivel mai scazut de educatie si de intelegere constienta privind “acordul prezumat”, precum si datorita existentei unor cetateni fara capacitate de exercitiu, nimeni nu este indreptatit sa considere ca lipsa de refuz explicit al acestora inseamna acord explicit si responsabil.
Aceasta prevedere, daca s-ar aplica, ar insemna nationalizarea pacientilor in moarte clinica sau cadavrele unor cetateni care in timpul vietii nu si-au exprimat dezacordul de a li se preleva organe ale corpului sau.
Sistemul de sanatate din Romania nu este capabil sa protejeze pacientii de abuzurile sau banuielile de abuz si astfel s-ar crea grave tensiuni intre pacienti si medici. Chiar daca s-ar proceda intocmai conform acelei prevederi, inevitabil, pacientii sau apartinatorii acestora vor suspecta medicii ca au lasat sa moara oameni cu scopul de a li se preleva organele. Cum protejam medicii de astfel de posibile banuieli? Si asa de multe ori, din cauza unor grave disfunctionalitati ale sistemului de sanatate, imaginea corpului profesional medical este afectata in mod nemeritat.
Consideram ca exista si alte solutii acceptabile din punct de vedere juridic si moral privind marirea numarului de donatori: prin sensibilizarea şi cultivarea carităţii şi a gratuităţii conştiente şi explicite a donarii de organe si tesuturi in scop terapeutic.
Din pacate, Agentia Nationala de Transplant face prea putin sau nimic pentru promovarea in randul populatiei a donarii informate, chiar daca dispune de mijloace si fonduri pentru a face si astfel de activitati.
Salutam faptul ca in data de 10.09.2008, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a Canerei Deputatilor a dat aviz negativ proiectului de lege de modificare a Legii nr. 95/2006, ce priveste acordul prezumat de prelevare si donare de organe si tesuturi umane in scop terapeutic.