Blog Vasile Astărăstoae

2 comentarii la “Subiecte de meditaţie”

1. Dragos Pieptu a scris:
   28 February 2008 la 2:48 AM

   Domnule Profesor,
   Va multumesc ca ati pus aceste scurte fragmente pe site. Nu am vazut emisiunea. Acum cred ca am pierdut, desi suport din ce in ce mai greu justitiarii atot-stiutori, semidocti, carora li se citeste suficienta pe fata, care azi discuta despre incalzirea globala, maine despre terapia genica, poimanie despre Kosovo, apoi despre uninominale, iar in w-e sunt comentatori de tenis. Sunt la fel de policalificati si ubicvitari ca si activistul de partid de pe vremuri – lucreaza unde-i trimite partidul.
   Este prima data cind, in calitate de membru al unui corp profesional, ma simt aparat. Nu ca as avea nevoie de apartori (prietenii stiu de ce 😉 ), dar consider ca acest gest conteaza enorm pentru colegii nostri. Sunt o multime de medici (de familie, de ambulator sau din spitale), care au ajuns la limita rabdarii si care nu au puterea / priceperea sa lupte, sa infrunte avalansa de calomnie cu care suntem asaltati. In numele celor care ar fi vrut sa scrie, dar nu au indraznit sa o faca, va multumesc.
   Da, si medicii pot gresi. Da, si medicii gresesc. Asa cum si jurnalistul poate gresi sau politicianul sau mecanicul. Da, si medicul trebuie sa plateasca pentru greseala facuta. Dar, la fel ca in cazul politicianului, jurnalistului, inginerului sau mecanicului, pedeapsa trebuie sa fie proportionala cu greseala facuta. Si unica.
   « Amuzant » este ca presa eludeaza (intentionat / din prostie ?!) faptul ca deficientele majore, cele care duc la cele mai grave consecinte, sunt ale sistemului si ale organizarii. Deci, sunt generate de cei care conduc sistemul sau care organizeaza activitatea (menajeri, mari sau mici), si nu de medici ca indivizi.
   Pacientul poate sa acuze doctorul care l-a tratat de o greseala a sistemului deorece este omul caruia i s-a adresat. In plus, un om in suferinta are dreptul sa fie orbit si sa nu inteleaga asupra cui trebuie sa se intoarca revolta sa. Dar presa nu ar avea voie sa orbeasaca (daca nu ar avea o suma de interese). Daca tot vrea sa o faca pe justitiarul, ar trebui sa analizeze situatia, sa verifice faptele, sa caute explicatiile plauzibile, sa vada opinia altor doctori, sa nu extraga fraze si fapte din context. Eventual, de dragul adevarului atit de clamat, ar putea sa mai amine 24-48 de ore articolul bomba, aducator de cititori (deci de BANI). Mai simplu, daca pacientul poate fi orbit, presa trebuie sa discearna. Dar n-o face !
   Degeaba o da Dl Ursu pe latura “noi nu facem altceva decit sa fim purtatorii de cuvint …”. Fals ! Ei lucreaza la “Fabrica de stiri”. Daca fabrica sta, inceteaza productia. Si daca nu mai e productie, ce patesc muncitorii din fabrica ?!
   Si atunci ?! Hai sa muncim ! « Noi facem realitatea » ! Doctorul greseste daca nu da retete, doctorul greseste daca da retete ! Doctorul greseste daca da medicamente scumpe, doctorul greseste daca nu da medicamente scumpe. Doctorul da concedii ca sa ia spaga. Doctorul nu da concedii ca ii este frica da CAS. Doctorul greseste cind ii consulta pe toti cei care stau la usa ca face prea mute consulatatii pe zi si scade calitatea actului medical. Doctorul greseste cind consulta numai cei « n » pacienti indicati de CAS pe zi ca nu e omenesc. Doctorul greseste cind se duce la congres sponsorizat de o firma; doctorul greseste daca nu se duce la acelasi congres pentru ca isi neglijeaza pregatirea. In concluzie, realitatea arata ca doctorul, orice face, greseste.
   Intr-un mediu ostil nu se poate face calitate (nu vorbesc de performanta). Iar cel ce pierde cel mai mult in acest joc mediatic este pacientul.
   Da, e adevarat, noi, medicii (si dascalii, mai ales), avem o problema. Prea multe modele s-au dovedit a fi false modele. Prea multi eroi au fost de mucava. Prea multe personalitati profesionale s-au dovedit esecuri morale. Prea multi profesori au amanetat viitorul universitatii pentru un avantaj ipotetic. Prea multi dascali au uitat ca un mare profesor, poate fi un izvor de cunostinte, poate fi un om de stiinta cu lucrari (ISI sau nu), poate fi un clinician desavirsit sau un chirurg excelent, dar, ca sa fie urmat de discipoli, trebuie sa constituie un reper moral care se impune prin puterea exemplului.
   Cred insa ca generatia de acum are capacitatea sa demonstreze ca, desi printre noi poate nu exista personalitati despre care se va vorbi peste 20 de ani, avem capacitatea de a creea conditiile pentru ca cei ce vin din urma noastra, cei care acum 20-35 de ani, sa devina personalitati ale medicinei europene de peste 40 de ani.
   Numai bine si succes !
   DrPi
   PS – Scuze pentru lungimea mesajului si divagatie. Se vede ca n-am prea mai scris pe forumuri de vreo doi ani :-). Am o rugamite – data viitoare cind va mai intreaba de juramintul lui Hippocrat, va rog sa le spuneti ca in versiunea originala scria ca nu avem voie sa pretindem o plata mai mare decit cea cuvenita.

2. Tudor Ciuhodaru a scris:
   28 February 2008 la 10:46 PM

   Suntem acuzati in permanenta si pentru neajunsurile ce nu tin in mod direct de noi. Incriminarile justitiare impotriva intregului ordin medical au ajuns sa constituie delicatese cotidiene. Se incearca atitudini inchizitorii iar vendeta declansata este minunat orchestrata. In fiecare zi suntem supusi unei presiuni enorme. Poate de aceea traim mai putin. Vrem asigurarea unei relatii medic-pacient normala si nu una viciata de sabloane. Cred ca e momentul unor precizari si delimitari pe care doar Colegiul Mediclor le poate face.

Comentează acest articol