Consultul de medicina muncii

Experiență inedită pentru mine astăzi când viața m-a trimis de partea cealaltă a frontierei, respectiv în postura de pacient.

La Medicina Muncii, vizita anuală.

Față de alți ani, anul acesta doamnele doctor s-au dovedit puse pe treabă, luând anamneză, ascultând inima și plămânii, făcând o electrocardiogramă și, când una din ea și-a tras mănușile, m-am temut de ce este mai rău.

S-a dovedit însă că era vorba doar de niște prelevare de sânge.

Când ești sub acoperire, în liniile pacienturii, lucrurile par altfel.

De exemplu o întrebare banală, de tipul câte kilograme aveți, devine extrem de nuanțată. Am încercat un timid 118 kilogram, la care doamna doctor a țâțâit nemulțumită și m-a rugat să mai adaug. Negocierile s-au oprit undeva la o sută douăzeci și ceva de kilograme, nivel dincolo de care sunt hotărât să mă apăr ca vănătorul de munte la Oituz.

Nici întrebarea despre fumat nu s-a dovedit o întrebare ușoară pentru mine, în nici un caz la fel de facilă cum a fost scrierea răspunsului.

Alcool? O dădusem chix la întrebarea cu greutatea așa că nu mi-am permis să răspund ”Arareori și doar din cauza anturajului”, nici să descriu genul de parteneri de bridge și de adversari la yams care ar mâna spre alcoolism și vreun cardinal favorit la alegeri; așa că am recunoscut faptul că, de o fi fost vreo intoleranță la alcool în familie, a sărit generația mea.

Am citit cu destulă acuratețe tabelele înmânate și, cu o excepție notabilă, am reușit să identific cifrele din planșele colorate expuse. În context nu îmi explic de ce uneori, la masa de joc, când mortul este așezat departe, mai confund popa cu dama.

Am absolvit cu brio examenul electrocardiografic astfel că, cel puțin deocamdată, dacă nu o să enervez prea tare lume nervoasă sau nu o să vină vreun tzunami prin Tunari, pare că o să mai zăbovesc printre voi.

Tensiunea arterială de asemenea s-a dovedit asemănătoare cu cea a bunicului din partea mamei, aviatorul, așa că, până la urmă a trebuit să le fac să accepte pe doamnele doctor că sunt de fapt sănătos ca un taur, deși mult mai frumos.

Interesant însă să constat cum, atunci când ești pacient toate întrebările și manevrele care, pentru medic, nu sunt deloc speciale devin intense și cum mintea, fără să vrea, jonglează între sinceritate și prezervarea unei imagini de sine adecvată în fața autorității medicale, prin ascunderea unor fapte neverificabile, după cum și că manevre simple, de tipul luării tensiunii sau electrocardiograma, la care oricum te aștepți să ieși bine, devin emoționale și le aștepți cu o oarecare strângere de inimă sau, după caz, cu vreun nod în gât (de la tiroidă).

Și cum, de cele mai multe ori, remediile sunt cele pe care ți le imaginezi și singur – scădere în greutate, opritul fumatului, trecutul pe apă plată și toate celelalte prostii care au dat în timp felcerimii un prost renume.