La felcerul de familie

Până și o capacitate ca Gerula, renumit în patru dave pentru talentul nativ și originalitatea înjurăturilor, epuizase aparent resursele în domeniu acum că se aflau cu toții într-a treia oră de așteptare. De altfel în ultima jumătate de oră dacul se preocupase mai mult să își omoare timpul aruncând în aer falxul strămoșesc, cu speranța exprimată că, dacă are noroc, acesta ar putea curma, cu o minimă sângerare, așteptarea.

Așezate pe băncuța din față Dara și Myhna continuau să sporovăiască neîntrerupte ca două vrăbii intrate într-un hambar și, apărat numai parțial de cușma trasă pe urechi, Gerula continua să fie adus la zi în ceea ce privește calitățile evidente, dar și punctele slabe ale coafurilor, sandalelor și mantiilor cunoștințelor de sex feminin, într-o revărsare de informații pe care, deja, nici măcar un burduf de vin băut pe nerăsuflate, un falx înfipt în tâmplă și două luni de jaf neîntrerupt nu le vor mai putea, cu adevărat, șterge.

Numai Marcelus, în toga lui de oraș, cu mantia mirosind a înălbitor și zulufii revărsați peste ea părea să se afle în elementul său, răsfoind din hrisoavele fără poze de pe măsuță și zâmbind din timp în timp tălâmb la nevastă-sa, spre disconfortul socrului său care, ca de obicei când ieșea în lume cu familia, se prefăcea că nu-i cunoaște.

- Eu tot nu înțeleg de ce m-ați luat și pe mine, protestă Gerula din nou, surprinzând cu îndemânare o mică pauză din conversația celor două femei.

Și ca de obicei, cu aerul lui de știe-tot, Marcelus îi explică

- Tată, domnul doctor Severus este cel mai bun felcer de familie din zona noastră. Este licențiat al academiei Esculap din Aventinus, membru al colegiului haruspicilor, al confreriei lupercilor și specialist în cărțile sibilice, citi el mai departe firma cu litere de o șchioapă de deasupra ușii.

- Poa să fie și avortonul lui Derzelas că tot nu văd ce treabă am eu cu el, dacă nu mă doare nimic

- Ei nu te doare nimic, interveni cu vocea ei pițigăiată în discuție și Dara. Că așa zicea și taică-meu, Zamolxis să-l ierte, chiar în ziua morții că nu îl doare nimic și ne-a lăsat singure pe mama și pe mine.

- Dar pe taică- tu l-au hăcuit romanii. Mă rog ăia adevărați, fără freză, șuvițe și cercel în ureche.

- Hai tăticule, interveni și Myhna, că nu e rău să te vadă și pe tine, dacă tot aveam drum aici. Ce, tu nu vrei să trăiești mult alături de noi ?

- Mă întrebi în general, sau exact în momentul ăsta ?

- În afară de asta, continuă și Marcelus, acum că la Roma avem un nou dregător pe probleme de sănătate, Băncioius, este obligatoriu să fii înregistrat la un felcer de familie și să îți iei cardul.

- Așa o fi cum ziceți voi, dar dacă ne mai ține pulălăul ăsta mult pe la ușă cred că o să înceapă să îl doară pe el, nu pe mine.

Plăcuta conversație fu întreruptă de deschiderea ușii felcerului. Cu o agilitate pe care nu ai fi bănuit-o bătrâna Pulchia ieși în fugă din cabinet, urmărită de sudalmele și de stiletul aruncat cu îndemânare de specialistul care, înădușindu-se continua să urle :

- De două ori pe zi, nu la calende, băboi sclerozat !

Liniștea apăsată ce urmă izbirii ușii de la intrare în urma Pulchie fu întreruptă de vocea mătăsoasă a Lucreției, recepționista și maseuza cabinetului:

- Următorii!

 

Severus era un felcer dedicat meseriei sale și extrem de doct.

Disertația sa despre storsul coșurilor la legionarii de origine italică fusese la vremea ei una din cele mai originale lucrări într-o ramură a medicinei încă emergentă și leacurile sale pe bază de decoct din sănge de cocoș negru, limbă de viperă, extras de secară încolțită și urină de asin iordanian un adevărat pas înainte în febrele de tot felul, mai ales la cei care supraviețuiau primelor două – trei doze.

Dar aria lui de expertiză era, fără putință de tăgadă, exact genul de problemă cu care tânărul cuplu din fața lui, Marcelus și Myhna, se prezentaseră.

- Deci de câtă vreme încercați? sumariză anamneza somitatea

- Se fac, iată, două luni duminica asta răspunse Myhna, strângând drăgăstos brațul romanului ei preferat

- Practic nu a fost lună să nu încercăm măcar o dată, explică și Marcelus.

- Ceva probleme de tipul acesta și în familie? continuă să întrebe medicul

- Nu, răspunse Gerula, pe linia mea nu, dar este drept că noi ne futem nevestele, nu ca alții care în loc de asta își piaptănă genele

- Cu animalul ăsta, completă și Dara, aș fi stat cu burta la gură toată tinerețea dacă nu ar fi fost, din fericire pentru mine, mai mult plecat prin delegații

- Delegații? Ce delegații?

- Prin Scithya, Moesia, Costobocia, o dată a fost tocmai până în Alpi. Unde îl ducea serviciul.

- Dar ce lucrează domnul ?

- Recuperator de bunuri și alte produse nepăzite, propagator al vânei dacice la femeile fără iuțeală de picior și moderator demografic... Sau cum spunem noi în vorbirea curentă, la jaf.

- Acuma dragă Marcelus, continuă Severus, să știi că există câțiva învățați proveniți mai degrabă din Iudeea (un loc renumit pentru calitatea medicinii și prețul ei piperat) care susțin că, pentru a concepe, ar fi nevoie să iuțiți un pic ritmul dintre voi. Sau, după cum scrie chiar pe frontispiciul clădirii confreriei lupercilor, unde am făcut de altfel supraspecializarea în tehnici de fertilizare, ”Futaius multus puerus producet”

- Păi eu vreau și pot, învățatule, dar nu prea o prind pe Myhna...

- Păi ce, fuge?

- Nu, dar când nu o doare capul are toane. Când n-are toane este obosită și când este bine dispusă, cu chef, odihnită ca o albinuță și doritoare ca o pisicuță, vine ăsta să ne viziteze.

- Dar eu nu vin decât când mă trimite soacră-ta să văd dacă vă futeți, protestă Gerula. Dacă ar fi după mine nu v-aș vizita nici să locuiți în spatele umblătoarei.

- Fiule, conchise Severus, trebuie totuși să măriți strocul. Să ascunzi o vreme mădularul de soare. Să umezești gladiul ăla de cel puțin două ori pe zi. Să o pui pe femeie să învețe toate crăpăturile tavanului. Să ...

- Am prins ideea, dar ce fac dacă nu are chef...

- Băi pulică, izbucni și Gerula, dacă e să te iei după cheful femeii poți să îți tai sula și să o vinzi ca amuletă. Dacă era să o convingă pe nevastă-sa nici marele nostru Scorillo, altfel bărbat galant, nu ar fi avut copil. Și ce inscripții am mai fi lăsat posterității în acest caz? Tu crezi că neamul nostru strămoșesc a fost creat de femei urmărindu-ne pe noi prin păduri sau viceversa?

- Plus că, dacă este să ne luăm după manualul de terapeutică lupercică, în caz de sterpitate a femeii remediile sunt destul de intense și necesită, cel mai adesea, spitalizare.

- Păi cum așa ?

- Uite așa. Scrie aici negru pe galben că, în caz de infertilitate se flagelează femeia. Se începe cu o doză de atac de 10-15 gârbace peste cur și apoi se continuă cu o doză de întreținere de 3-5 biciuri pe spinare până se simt primele mișcări ale piciorușelor în burta tinerei mame.

- Ia dați-mi și mie un pic manualul ceru, brusc înviorat, Gerula

- Dar cum să ridic eu mâna asupra nevestei? gemu Marcelus

- Parcă nu mă mai doare capul, ripostă și Myhna

Numai Gerula citea adâncit.

- Auzi Dara, ridică el capul din carte. Nu vrei să mai facem unul?

Leave a Reply

Your email address will not be published.