Căutând online un serial nou la care să mă uit, în aşteptarea concediului următor, constat un fapt tulburător, respectiv acela că, din diferite motive, legate probabil de ceea ce s-ar numi corectitudine politică, o groază de producţii moderne, de la thrillere, seriale de acţiune la filme poliţiste, au ca erou principal câte o femeie, nervoasă, înarmată şi probabil letală.
De la prinţese vikinge capabile să cresteze cu securea bălălăii din jur, la detective mici şi mai nărăvaşe din picioare ca nişte asini loviţi de streche, serialele moderne încearcă să inoculeze în mintea fetiţelor şi viitorilor lor parteneri faptul că locul femeii nu mai este la cratiţă decât în contextul în care aceasta se dovedeşte necesară pentru retuşarea fizionomiei misoginilor din jur cu teflonul.
Ca şi cum asta nu ar fi în sine supărător, comportamentul ulterior al superfemeilor şaoline nu este dublat de agreabila propensitate spre viol, scuipat sau grataj inghinal la care 100 de ani de cinematografie de succes ne-ar fi îndreptăţit.
Se ştie că prin comparaţie cu femeile noi bărbaţii ne naştem cu puţine.
Avem un creier ceva mai mare (dacă socotim şi calota), dezvoltat din păcate în slujba, contemplarea şi coordonarea genitală.
Sacrificăm timp, energie şi convenienţe sociale pentru curăţarea periodică a gâtlejului şi confirmarea palpatorie, eventual rearanjarea ordonată a testiculelor.
Ne certăm fără motiv şi ne batem cu cei cu care ne certăm, numai şi numai pentru că şi ei fac la fel. Nu ne putem apoi la bere aminti exact motivele care ne-au făcut să ne luăm la trosneală mai mult decât ne-am aminti de lista pentru piaţă a nevestei.
Avem trupuri mari, pentru că le hrănim cu bere, şpriţ şi tocătură, trupuri care rezistă la palme, picioare şi topoare, deşi fragile pe alocuri la cicăleală şi discuţii serioase.
Este firesc în context să ne aşteptăm ca măcar din această perspectivă arta cinematografică să ne facă dreptate.
Vrem ca asasinii să se pişe din picioare, pe psihopaţi să- i doară-n cur dacă colacul toaletei este ridicat sau nu şi cel puţin un pumn în cap să fie dat bătrâneşte, de la înălţime.
În loc de asta ni se servesc seriale în care câte o fetişcană, incapabilă în viaţa cotidiană să mestece mămăliga dacă e vârtoasă, îşi tot îndeasă condurul mărimea 36 în curul vreunui răufăcător atât de mare că, până la întâlnirea cu detectiva, trecea prin uşi doar uns cu lubrefiant. Sau câte vreo prinţesă războinică luând la palme bărbaţi apatici de parcă şi-ar fi uitat OBurile în torpedoul cailor necum vreo justiţiară care, în loc să tocănească răufăcătorii spre o moarte cu adevărat dureroasă, îi tot cârpeşte cu manichiura cu floricele peste bărbiile nerase.
Măcar dacă e pe din astea, să fie bâlci până la capăt.
Există atâţia actori talentaţi, mari şi disponibili. Hai să îi arătăm cum ştiu şi ei să se certe pentru câte-o fustiţă înflorată pe care şi-o doresc amândoi, cum ştiu să pregătească un bal de neuitat sau cum încearcă, poate cam stîngaci, să alăpteze.
Că sincer, ăla ar fi un serial de urmărit...