Atac stalinist împotriva medicilor
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=32DWrtiMvcQ[/youtube]
TRANSCRIERE:
Am asistat în ultima săptămână la o dezinformare şi la un atac împotriva medicilor care ne aduce în minte, celor mai în vârstă, vremurile lui Gheorghiu-Dej şi a lui Stalin. Poate de la procesul medicilor de la Moscova, dirijat de către Stalin, nu a existat niciodată un atac împotriva medicilor cum a existat în ultima săptămână, şi ca să extindem, în ultimul an.
Plecând de la un caz care s-a petrecut în luna august, şi încercând să deturneze atenţia populaţiei de la alegerile euro-parlamentare şi de la referendumul legat de votul uninominal, şi-au dat mâna decidenţii împreuna cu unele organe de presă în a denigra activitatea medicilor.
Sunt una din persoanele care recunoaşte că există responsabilitate profesională, că în rândul medicilor există medici care îşi încalcă "atribuţiile" şi încalcă deontologia medicală dar ceea ce s-a întâmplat în ultima săptămână m-a scos din sărite!
În primul rând că, la cazul atât de mediatizat "bebe", responsabilitatea - daca există - este a organizatorilor de sănătate, a managerilor spitalului şi nu a medicului.
Nu s-a spus în mod expres că potrivit reglementărilor în vigoare, la o sarcina, gravida trebuie să fie consultată de medic şi se decide dacă este o sarcina normală - şi va fi supravegheată de către personalul mediu, de către moaşe - sau dacă este o sarcină complicată - şi va fi preluată de catre medicul de gardă. La cazul la care ne referim consultaţia a avut loc şi s-a decis că este o sarcină normală, după cum de fapt afirmă toată lumea, inclusiv părinţii copilului. În momentul în care a apărut complicaţia medicul de gardă a fost anunţat şi a venit imediat.
Unde sunt deficienţele? Deficienţele sunt de organizare - pentru că nu s-a supravegheat dacă schimbul între moaşe s-a făcut cu predarea pacienţilor. Din afirmaţiile care s-au făcut până în prezent s-a văzut că moaşele nu au supravegheat pacienta. În aceste condiţii unde este responsabilitatea medicului? Cu ce este medicul vinovat dacă el a venit când a fost chemat? Deficienţe de organizare însă apar în ceea ce priveşte absenţa medicului neonatolog care nu a fost anunţat - sau poate spitalul nu avea medic neonatolog - şi de asemenea deficienţe de organizare apar pentru că transportul unui pacient s-a facut pe un circuit care este stabilit de catre managerii spitalului şi nu de către medic.
De aceea apariţia domnului ministru Nicolaescu care a acuzat medicii şi Colegiul Medicilor - minţind atunci când afirmă că medicii nu sunt sancţionaţi dacă greşesc de către Colegiul Medicilor - aceste afirmaţii constituie un atac la adresa medicilor. Noi trebuie să reacţionăm şi să spunem celor care scriu, celor care fac dezbateri cu persoane neavenite, celor care atacă medicii, că sunt mincinoşi şi că, dacă vor continua, la fel cum s-a întâmplat în perioada `50-`55, cu atacuri împotriva medicilor, acum medicii au o soluţie: îşi vor lua bagajele şi se vor duce în ţările din Uniunea Europeană, şi daca mai pleacă încă 4000 de medici sistemul românesc va colapsa.
Să-i trateze pe cei care atacă medicii organizatorii de sănătate, ministrul sănătăţii sau ziariştii... Numai că din nefericire cei care atacă medicii se duc şi se tratează în străinătate iar pacientul rămâne să fie tratat de un medic obosit, culpabilizat şi într-un sistem incapabil să-şi rezolve problemele.
TRANSCRIERE:
Am asistat în ultima săptămână la o dezinformare şi la un atac împotriva medicilor care ne aduce în minte, celor mai în vârstă, vremurile lui Gheorghiu-Dej şi a lui Stalin. Poate de la procesul medicilor de la Moscova, dirijat de către Stalin, nu a existat niciodată un atac împotriva medicilor cum a existat în ultima săptămână, şi ca să extindem, în ultimul an.
Plecând de la un caz care s-a petrecut în luna august, şi încercând să deturneze atenţia populaţiei de la alegerile euro-parlamentare şi de la referendumul legat de votul uninominal, şi-au dat mâna decidenţii împreuna cu unele organe de presă în a denigra activitatea medicilor.
Sunt una din persoanele care recunoaşte că există responsabilitate profesională, că în rândul medicilor există medici care îşi încalcă "atribuţiile" şi încalcă deontologia medicală dar ceea ce s-a întâmplat în ultima săptămână m-a scos din sărite!
În primul rând că, la cazul atât de mediatizat "bebe", responsabilitatea - daca există - este a organizatorilor de sănătate, a managerilor spitalului şi nu a medicului.
Nu s-a spus în mod expres că potrivit reglementărilor în vigoare, la o sarcina, gravida trebuie să fie consultată de medic şi se decide dacă este o sarcina normală - şi va fi supravegheată de către personalul mediu, de către moaşe - sau dacă este o sarcină complicată - şi va fi preluată de catre medicul de gardă. La cazul la care ne referim consultaţia a avut loc şi s-a decis că este o sarcină normală, după cum de fapt afirmă toată lumea, inclusiv părinţii copilului. În momentul în care a apărut complicaţia medicul de gardă a fost anunţat şi a venit imediat.
Unde sunt deficienţele? Deficienţele sunt de organizare - pentru că nu s-a supravegheat dacă schimbul între moaşe s-a făcut cu predarea pacienţilor. Din afirmaţiile care s-au făcut până în prezent s-a văzut că moaşele nu au supravegheat pacienta. În aceste condiţii unde este responsabilitatea medicului? Cu ce este medicul vinovat dacă el a venit când a fost chemat? Deficienţe de organizare însă apar în ceea ce priveşte absenţa medicului neonatolog care nu a fost anunţat - sau poate spitalul nu avea medic neonatolog - şi de asemenea deficienţe de organizare apar pentru că transportul unui pacient s-a facut pe un circuit care este stabilit de catre managerii spitalului şi nu de către medic.
De aceea apariţia domnului ministru Nicolaescu care a acuzat medicii şi Colegiul Medicilor - minţind atunci când afirmă că medicii nu sunt sancţionaţi dacă greşesc de către Colegiul Medicilor - aceste afirmaţii constituie un atac la adresa medicilor. Noi trebuie să reacţionăm şi să spunem celor care scriu, celor care fac dezbateri cu persoane neavenite, celor care atacă medicii, că sunt mincinoşi şi că, dacă vor continua, la fel cum s-a întâmplat în perioada `50-`55, cu atacuri împotriva medicilor, acum medicii au o soluţie: îşi vor lua bagajele şi se vor duce în ţările din Uniunea Europeană, şi daca mai pleacă încă 4000 de medici sistemul românesc va colapsa.
Să-i trateze pe cei care atacă medicii organizatorii de sănătate, ministrul sănătăţii sau ziariştii... Numai că din nefericire cei care atacă medicii se duc şi se tratează în străinătate iar pacientul rămâne să fie tratat de un medic obosit, culpabilizat şi într-un sistem incapabil să-şi rezolve problemele.
1 December 2007 la 7:55 AM
Domnule profesor,
In orice sistem medical, oricat de modern si perfectionat ar fi, vor apare evenimente nefericite.
In unele tari ale Occidentului, cazurile de cerebral palsy sunt “vanate” de avocati cu experienta in malpraxis medical, care uneori obtin verdicte ale juriului de milioane de dolari, platite desigur de companiile de asigurare. Desigur, dupa taxe si onorariile avocatiilor si expertilor ( tot medici!) care pot ajunge si la 40% din valoarea sumei obtinute, nu ramane chiar asa de mult pt. a asigura o ingrijire corespunzatoare.
Nu orice caz de cerebral palsy inseamna automat si malpraxis. Iar in sistemul de justitie civil, pt. a convinge un juriu si un judecator ca este intr-adevar malpraxis, dureaza poate si ani, cheltuielile finaciare sunt mari si trebuie argumente extrem de serioase.
Consecinta acestor verdicte este simpla : asigurarile de malpraxis ale medicilor obstetricieni cresc la valori astronomice, incat pur si simplu acestia parasesc regiunea respectiva. Si de fapt acolo unde exista o puternica “activitate anti-malpraxis” , acolo sunt si cei mai putin medici.
Cazul “bebe” nu este unicul caz de acest gen.
A avut insa sansa unei mediatizari intense. si, desigur mass-media a si stabilit verdictul de malpraxis (pe ce baze?). De aici pana la culpabilizarea unor intregi specialitati nu este decat un singur pas.
Lipsa unor protocoale standardizate, conduce la multe evenimente nefericite. Fiecare urmeaza un model german, francez, englez, american etc. Sau il are pe al sau propriu. Sau poate, cate putin din fiecare.
Nu un sef de clinica, sectie, decide protocolul, ci o echipa interdisciplinara decide acest lucru. Dar cine are timp de discutii intr-adevar cu rezultate concrete si nu de lupte de orgolii…
Este foarte usor sa arunci o piatra in balta, din dorinta poate de a obtine un premiu de jurnalistica gen Pulitzer. Ziaristii romani, au tendinta de a crea mereu cate un “Watergate”. insa ceea ce rezulta este un mare balon de sapun.
7 December 2007 la 10:56 PM
Este mult mai usor si tinde sa devina o moda in a ataca medicii.Este chiar o stire,,fierbinte “. Nimeni nu spune nimic de beneficiarii sistemului. Nicaieri nu se precizeaza ce se intimpla daca pacentul nu respecta indicatiile medicale sau nu merge sa-si consulte la timp medicul.Aceste cazuri sunt oricum mai putin mediatizate. Sa nu uitam ca se moare si la Chicago,se moare si la Paris . Daca vor fi suficiente resurse alocate aceste istorii ale unei ,,morti anuntate ” vor fi mult mai rare. Pina atunci multi dintre cei formati sa ne ajute pleaca. Pina cind ?
7 December 2007 la 11:57 PM
Domnule profesor,
De ce nu publica presa pozitia oficiala a Colegiului Medicilor fata de aceasta campanie de denigrare a corpului medical? De ce nu apar reprezentantii Colegiului in emisiuni televizate, de ce nu apar interviuri cu acestia in mass media? De ce pana si pe website-ul CMR comunicatul e ascuns undeva pe pagina, iar pe website-ul CMB te intampina numai articole din presa care arunca cu noroi in medici si nici o reactie la acestea? De ce nu se apara corpul medical la modul oficial?
Va rog sa imi scuzati indrazneala de a pune aceste intrebari, insa in momentul de fata sentimentul care ma incearca cel mai acut este cel de teama. Teama ca am muncit toata viata ca sa ajung la un moment dat la cheremul unor jurnalisti care scriu articole “pe genunchi” si pot distruge o cariera in trei randuri fara sa le ceara nimeni socoteala…
9 December 2007 la 3:47 PM
Aveti perfecta dreptate. Ne aflam in fata unei campanii de presa bine dirijata si coordonata in spatele careia se afla nu numai “mogulii de presa” dar si politicieni din diferite partide. In intalnirile pe care le-am avut intr-un cadru informal, in ultimele saptamani, cu diferiti lideri politici am sesizat faptul ca ceea ce ii deranjeaza cel mai mult este independenta medicilor. Se incearca un atac direct la adresa profesionistilor pentru a-i intimida. Din nefericire nu si-au pus si problema efectului pentru populatie. Sa nu uitam ca exista tari cum ar fi SUA, Canada, Franta care au un grav deficit in specialitatile cu risc crescut (obstetrica-ginecologie, anatomie patologica, etc.) de aceea sunt obligate sa recunoasca diploma de specialist din orice tara iar 70% din medicii care lucreaza in aceste domenii sunt emigranti. Romania nu-si va putea permite acest lucru (vezi salariile oferite medicilor) si se va ajunge ca femeile sa nasca ca in secolele 18-19, acasa, cu doftoroaia din sat.
9 December 2007 la 3:59 PM
Ne este o indrazneala sa puneti aceste intrebari, este un drept al dvs. ca membru al Colegiului Medicilor. Mai mult, aveti perfecta dreptate. Recent am fost plecat din tara si nu am vazut modalitatea in care site-urile CMB si CMR au publicat pozitia oficiala a Colegiului Medicilor. Totusi pe site-ul Revistei Medica (www.medicalnet.ro) care este oficiosul CMR, a fost publicat un articol de Rodica Culcer cu titlul “Splendoare si decadere” care se constituie intr-o pledoarie pentru o abordare corecta a problemei. In rest, fiind o campanie dirijata si comandata, CMR nu a avut posibilitatea de a-si expunde punctul de vedere.
Personal am o mare retinere cu privire la analiza cazului “bebe” de catre CMB. Am senzatia ca, pentru a satisface presa, analiza a fost superficiala iar verdictul sever si in contradictie cu datele pe care le cunosteam. Sper ca medicii sa faca recurs! Daca vom ceda presiunilor atat a ministerului cat si a presei atunci nu mai avem ratiune de a exista in calitate de reprezentanti legali si legitimi ai corpului medical.
10 December 2007 la 11:03 PM
Domnule profesor,
Va multumesc pentru raspuns. Impresia mea in privinta reactiei CMB in cazul “bebe” a fost aceeasi. Intamplarea face ca lucrez chiar in specialitatea cea mai infierata, din cate se pare, ceea ce ma face sa ma intreb: daca e adevarat ca doamna dr. Moarcas era in afara programului si a fost suspendata un an de zile pentru ca nu s-a prezentat la nastere, la ce ne putem astepta? In conditiile in care, pe langa statutul mizerabil pe care ni-l “asigura” societatea romaneasca, nu ni se mai recunoaste nici dreptul la viata personala, singura rezolvare potentiala pe care o vad este sa ne blindam cu hartii in care gravida sa semneze ca a luat la cunostinta ca nu se obliga nimeni sa o asiste la nastere, ca o constientizare a faptului ca deplasarea medicului la nastere in afara programului se face la libera alegere a acestuia si NU reprezinta rezultatul vreunui contract!!
In alta ordine de idei, in conditiile in care penalizezi un medic pentru ceva ce nu a facut in timpul lui liber, ma intreb care mai este rostul serviciului de garda? Nu este aceasta o acreditare tacita ca pacientele trebuie sa plateasca bani negri ca sa fie asistate de medici veniti special de acasa, pentru ca altfel garda le lasa de izbeliste?
…Oricum ar fi, ati sesizat perfect nota in care am scris mesajul. Suntem, din pacate, o categorie profesionala extrem de segmentata, cu multe invidii si putine interese comune, lucru care ne-a facut sa pierdem foarte mult de-a lungul timpului. Ar fi foarte trist si periculos ca singurul organism pe care am reusit sa-l cream in 17 ani ca sa ne reprezinte interesele profesionale sa cedeze la presiuni si sa se intoarca impotriva noastra.
14 December 2007 la 11:37 AM
Stimati medici,
cu tot respectul pe care il am pentru acesta meserie (pe care eu o consider printre cele mai nobile si importante pentru societate) tin sa va spun ca aceia dintre dumneavoastra care fac MEDICINA sunt exceptiile acestui sistem si nu regula. Ca fosta colega de breasla (pentru foarte putin timp, e adevarat, dar suficient cat sa consider ca sistemul sanitar din Romania nu imi ofera posibilitatea de a practica acea medicina pentru care ma pregatisem eu) va spun ca cei mai multi medici sunt DEZINTERESATI. Fata de pacienti, fata de metode, fata de ultimele descoperiri in domeniu… dar extrem de INTERESATI de plicurile strecurate cu umilinta (sau cu aroganta – in functie de buzunarul fiecaruia).
V-as putea spune multe din povestile pe care le-am trait intr-un spital din Bucuresti (fara a fi important care) si care m-au facut sa decid ca nu voi practica medicina in Romania: trieri facute cu picioarele la camera de garda (una din acestea a dus chiar la decesul pacientei), medici de garda care zaceau beti prin camarutele lor si care nu puteau fi gasiti cand aparea o urgenta, “boschetar” ramas fara anestezie in ultimele 5 min ale operatiei pentru ca se termina programul anestezistului si “dati-i si voi bataie sa nu-i mai bag anestezic ca dupa aia mai stau o ora cu el….” si multe, multe altele… Si astea sunt din vina managerilor ? A organizarii ? Sau a pacientilor ?
Pana nu vom incepe sa ne recunoastem deficientele ca oameni in primul rand, nu vom avea nici o sansa sa schimbam nimic in “sistemul sanitar”. Un sistem de tipul asta nu e o masina. E un ansamblu de oameni iar calitatile lor ca oameni si profesionisti definesc acest sistem si nu factori externi sistemului !!
Ca medicii sunt platiti prost e o realitate. Dar e o realitate pe care o cunoastem toti, inclusiv cei care dau la acesta facultate. De ce isi mai aleg aceasta meserie atunci ? De ce nu fac ASE-ul sa devina oameni de afaceri ? Si inca o ciudatenie…. daca tot sunt platiti atat de prost, cum se face ca cei mai multi dintre medici, mai ales cei trecuti de 40 de ani, au masini scumpe, vile, case de vacanta, calatoresc prin toata lumea si isi permit lucruri pe care salariul lor de medici nu li le-ar permite niciodata ?
Si ca sa inchei pozitiv, tin sa spun ca exceptiile de la aceasta regula, acei oameni de suflet care chiar isi iubesc meseria si care sunt BUNI medici si dedicati trup si suflet oamenilor din jurul lor si care nu odata fac si voluntariat in slujba categoriilro defavorizate, sunt niste oameni in fata carora nu numai ca mi-as scoate palaria, dar as face temenele pana la pamant. Pentru ca medicina nu e o meserie pentru oricine ci doar pentru oameni alesi !
Sa aveti sarbatori fericite si sa auzim de mai bine din anul care vine.
17 December 2007 la 4:00 PM
Sunt mahnit ca in experienta profesionala nu ati intalnit si pe acei medici pe care sa ii apreciati. Eu sunt unul dintre fericitii care m-am bucurat de modele autentice in profesie. Nu as vrea insa sa generalizati ceea ce ati vazut intr-un spital din Bucuresti ca fiind reprezentativ pentru activitatea tuturor medicilor din Romania. Intre altele tin sa va spun ca Bucurestiul nu reprezinta decat un procent minoritar din corpul medical. Se practica medicina si in alte orase. Si eu am avut experiente mai traumatizante (s-a pus problema chiar e eliminarii mele din sistem, am fost destituit din functii pentru “declaratii publice impotriva politicii Ministerului Sanatatii”) si totusi nu m-am incrancenat si in continuare consider ca medicii buni sunt mult mai numerosi decat cei pe care ii descrieti. Cei despre care pomeniti ies insa in evidenta, pentru ca asa cum spunea prof. Chipail de la Iasi “pe halatul alb orice pata se observa”. Daca Romania nu ar avea majoritar medici devotati profesiei atunci cum se explica ca bolnavii, in majoritatea lor, sunt multumiti de calitatea actului medical. Toate sondajele de opinie publicate in ultimii 2 ani arata o cota de inceredere a populatiei in medici intre 76 si 81%, mult peste cota de incredere in organizatorii de sanatate sau politicieni. Si, in sfarsit daca medicul este dezinteresat, daca este beat in garda, daca este incompetent, atunci DA, vina este a managerului, vina este a organizatorilor sistemului de sanatate pentru ca asemenea persoane nu trebuiesc tolerate si trebuiesc indepartate. Spunet-mi si mie de cate ori s-au aplicat sanctiunile din codul muncii pentru astfel de persoane sau de cate ori a fost sesizat Colegiul Medicilor de catre manageri? Eu personal nu cunosc decat sesizari din partea organizatorilor de sanatate pentru persoane incomode pe care vroiau sa le indeparteze deoarece aveau coloana vertebrala. Ma bucur ca mi-ati scris, sper sa ne reintalnim, si va urez un An Nou, senin, cu bucurii si sanatate!
23 February 2008 la 1:30 AM
Apel la omenie
Stimate d-le prof. Astărăstoae, stimaţi colegi,
Asistăm în ultimul timp la o campanie anti-medici la nivel naţional, fără precedent în ţara noastră şi nemaiîntâlnită probabil în istoria universală decât în epoca stalinistă a URSS, aşa cum observa foarte bine d-l profesor Astărărstoae. Este vorba, ţin să subliniez, de o campanie anti-medici şi nu de una împotriva sistemului de sănătate din România. Această campanie nu are ca obiectiv îndreptarea sau rezolvarea unor deficienţe ale acestui sistem, de altfel bine cunoscute, ci pur şi simplu defăimarea sistematică a corpului medical, în exclusivitate şi în totalitatea sa. Ea este indusă de la nivel înalt, întreţinută de o presă imorală şi are ca obiectiv abaterea atenţiei opiniei publice de la problemele reale şi grave ale sistemului medical şi ale societăţii româneşti, în general. Ziarişti incompetenţi, răuvoitori, iresponsabili şi lipsiţi de etică profesională au dezlănţuit de o vreme încoace atacuri furibunde împotriva medicilor, atât prin presa scrisă, cât şi prin televiziuni. Se ţinteşte în special asupra categoriei celei mai de vârf a profesiunii noastre: specialiştii din spitalele mari, universitare. Insulte, calomnii, ştiri neverificate, publicarea unor secrete medicale, interpretări neavizate şi evident tendenţioase, deformarea realităţii, generalizarea, confuzia voită sau nu, acuzaţii neprobate, informaţii unilaterale sau trunchiate – toate aceste metode fac parte din arsenalul pe care unii jurnalişti îl folosesc în războiul lor împotriva medicilor. Exploatând anumite drame umane şi mizând pe impactul emoţional al acestora asupra publicului, aceşti aşa-zişi “jurnalişti” le amplifică, le deformează, le comentează incorect şi cu rea-credinţă, inducând astfel o culpabilizare în bloc a corpului medical, fără nuanţări şi fără discriminări. Recent, la un post de televiziune, o tânără jurnalistă, plină de ură şi indignare, făcea dintr-o insignifiantă şi unică experienţă personală un adevărat “casus beli” anti-medical la scară naţională. Prin asemenea metode, se obţine o instigare a populaţiei împotriva medicilor, oneşti în marea lor majoritate, canalizând astfel o descărcare a tuturor revoltelor sociale şi personale ale românilor, acumulate în ultimul timp.
Cu toate că nivelul medicinii româneşti, orice s-ar spune, a progresat în ultimii ani, în paralel (deşi nu în egală măsură, e drept) cu medicina mondială, pacienţii noştrii sunt din ce în ce mai nemulţumiţi de calitatea actului medical. Pacienţii şi familiile acestora pun adesea pe umerii medicilor responsabilitatea tuturor fenomenelor negative naturale sau sociale: de la decese inevitabile (dar despre care se spune mereu “a murit cu zile”) până la “boli închipuite”, de la aglomeraţia din spitale până la deficienţele organizatorice şi de la lipsa mijloacelor tehnice până la igiena precară din unele instituţii medicale. În ciuda limitelor dotărilor materiale, a spaţiilor, a fondurilor financiare şi a insuficienţei personalului medical, unii “pacienţi” nu înţeleg să respecte nici munca medicilor, nici suferinţele altor pacienţi. Chiar în condiţii de noapte, la camere de primire urgenţe, când medicii sunt stressaţi, obosiţi şi suprasolicitaţi fizic şi psihic, astfel de persoane folosesc maşinile staţiilor de salvare drept taxiuri, dau năvală în cabinete, strigă, cer, se comportă necivilizat şi isteric, produc tulburări ale liniştii şi ordinii din spitale şi afectează grav activitatea medicală. Ei se prezintă ca urgenţe chiar şi atunci când nu urmăresc, de fapt, decât să-şi “facă analizele”, se plimbă la 4 sau 5 spitale în aceeaşi zi, cer consultaţii pentru aceeaşi problemă la 10-15 medici. Nu respectă nici o recomandare medicală, şi se externează dintr-un spital numai pentru a merge să se interneze în altul. Ei sufocă medicii cu reproşuri şi cu pretenţii absurde, se erijează ei înşişi în medici, dând sugestii specialiştilor cu privire la diverse diagnostice sau tratamente, solicită insistent “injecţii” sau “perfuzii” când nu este cazul, accesează fără aviz şi interpretează bineînţeles greşit documente medicale, ameninţă, acuză, şantajează, insultă sau chiar agresează fizic pe medici. Aceste presiuni duc, desigur, la creşterea stressului şi a riscului unor greşeli medicale. Reacţii umane fireşti din partea unor medici aflaţi în astfel de condiţii de tensiune şi suprasolicitare, precum oboseala, precipitarea, scăderea atenţiei sau iritabilitatea sunt taxate imediat, nici mai mult, nici mai puţin, decât ticăloşii sau incompetenţă profesională. Lista abuzurilor săvârşite de aceşti “pacienţi” ar putea continua, dar mă opresc aici, fiind mult prea multe de spus.
Problema “şpăgii”este un alt teren preferat de atac asupra medicilor din partea puterii politice, a presei şi a populaţiei. Termen peiorativ de altfel, noţiunea de “şpagă” este foloită nediscriminatoriu, pentru a desemna atât acceptarea de către medic a unui cadou nevinovat, oferit voluntar, în semn de mulţumire din partea unui pacient, cât şi condiţionarea expresă a actului medical de plata unei sume adesea foarte ridicate şi, uneori, specificate direct. Această confuzie intenţionată nu face decât să bage în aceeaşi “oală” a infracţionalităţii nu numai culpa medicală sau mita, dar pe orice medic şi pacient care îşi manifestă, de fapt, printr-o formă sau alta, ataşamentul, aprecierea, respectul şi simpatia reciproce. Astfel, ceea ce nu este altceva decât o formă de comunicare a unor sentimente umane devine o crimă. De ce nu este privită cu ochi la fel de răi şi “şpaga” oferită frizerului, taximetristului sau ospătarului? Dimpotrivă, acestea sunt privite ca perfect normale şi umane, cel puţin în cultura unor popoare cum este şi al nostru. Dacă un serviciu minor merită o mică răsplată suplimentară, de ce o intervenţie chirurgicală, de pildă, ce salvează o viaţă de om, nu merită acelaşi lucru? Oare a spune “mulţumesc, domnule doctor” va fi în curând considerat tot o formă de “şpagă”?
Cine se mai gândeşte azi la chinurile prin care trece un medic în perioada sa de formare, de la privaţiunile materiale la suprasolicitarea intelectuală, şi de la epuizarea fizică la imposibilitatea întemeierii unei familii? Cine se gândeşte că un medic în România este de 10 ori mai prost plătit decât, de exemplu, un avocat sau decât un medic cu aceaşi calificare dintr-o ţară occidentală? Cine se gândeşte la anii în care medicii îşi sacrifică neuronii şi coronarele pe altarul acestei nobile profesii, sacrificii care în cele din urmă duc la scurtarea cu cel puţin 10-15 ani a vieţii acestor medici?
Ce se urmăreşte prin această campanie? Timorarea corpului medical? Învrăjbirea medicilor şi a pacienţilor? Scăderea calităţii şi a cantităţii îngrijilor de sănătate? Retragerea prematură din activitate a unor medici? Accentuarea exodului medicilor peste hotare? Evitarea acestei opţiuni profesionale de către tineri? Un sistem de sănătate fără medici? Vreau să cred că nimeni nu doreşte, de fapt, toate acestea.
Atunci, în numele dreptăţii şi al respectului faţă de semeni, fac apel la toţi concetăţenii noştrii: stopaţi această campanie murdară, puneţi capăt acestui război, înainte de a asista la noi drame umane şi colective, restabiliţi onoarea medicilor, redaţi oamenilor încrederea, speranţa şi dragostea. Până nu e prea târziu.
26 February 2008 la 5:04 PM
Ma raliez apelului postat de dvs!