Cine are grijă de bătrâni?
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=b93H_gQ16R8[/youtube]
TRANSCRIERE:
M-am gândit ca în aceste săptămâni, pentru că sunt săptămâni în care trebuie să medităm la condiţia noastră umană, să ridic o problemă şi anume problema îngrijirilor de sănătate pentru bătrâni.
Bătrâneţea este, firesc, vârsta la care se pune cel mai adesea problema îngrijirilor. Uneori, bătrâneţea în sine este o boală. Nevoia de a asigura îngrijiri demne pentru această categorie este absolut evidentă şi va fi mai pregnantă în viitorul apropiat, atunci când statisticienii estimează că peste jumătate din populaţia ţării va fi reprezentată de vârstnici. Cât suntem de pregătiti să facem faţă valului de nevoi în ceea ce priveşte aceste îngrijiri, inclusiv îngrijirile paleative, ale pacientului vârstnic?
Pentru că avem şi în prezent lege dar nu sunt mijloace. Spitalele româneşti nu sunt pregătite pentru a acorda îngrijiri specializate, fundaţiile şi asociaţiile neguvernamentale sunt firav reprezentate în acest domeniu iar serviciile private pentru îngrijiri sunt şi ele rare şi, de ce nu, foarte scumpe.
Mă uitam şi vedeam că foarte multe românce lucrează mai ales în Italia, sau în afara graniţei, ca infirmiere nespecializate în familiile care au vârstnici. Modelul în sine - să plătim pe cineva care să aibă grija de bolnavii noştrii - oare este funcţional în România? Poate în viitor. Prezentul însă este cinic. Cine are grijă de bătrâni? Se pare că un adevăr strămoşesc - un proverb, o exprimare a tradiţiei - şi anume "să ai grja de bătrânii tăi cum vei dori ca urmaşii să aibă grija de tine" începe să fie golit de conţinut...
Este un subiect de meditaţie şi aştept comentarii.
TRANSCRIERE:
M-am gândit ca în aceste săptămâni, pentru că sunt săptămâni în care trebuie să medităm la condiţia noastră umană, să ridic o problemă şi anume problema îngrijirilor de sănătate pentru bătrâni.
Bătrâneţea este, firesc, vârsta la care se pune cel mai adesea problema îngrijirilor. Uneori, bătrâneţea în sine este o boală. Nevoia de a asigura îngrijiri demne pentru această categorie este absolut evidentă şi va fi mai pregnantă în viitorul apropiat, atunci când statisticienii estimează că peste jumătate din populaţia ţării va fi reprezentată de vârstnici. Cât suntem de pregătiti să facem faţă valului de nevoi în ceea ce priveşte aceste îngrijiri, inclusiv îngrijirile paleative, ale pacientului vârstnic?
Pentru că avem şi în prezent lege dar nu sunt mijloace. Spitalele româneşti nu sunt pregătite pentru a acorda îngrijiri specializate, fundaţiile şi asociaţiile neguvernamentale sunt firav reprezentate în acest domeniu iar serviciile private pentru îngrijiri sunt şi ele rare şi, de ce nu, foarte scumpe.
Mă uitam şi vedeam că foarte multe românce lucrează mai ales în Italia, sau în afara graniţei, ca infirmiere nespecializate în familiile care au vârstnici. Modelul în sine - să plătim pe cineva care să aibă grija de bolnavii noştrii - oare este funcţional în România? Poate în viitor. Prezentul însă este cinic. Cine are grijă de bătrâni? Se pare că un adevăr strămoşesc - un proverb, o exprimare a tradiţiei - şi anume "să ai grja de bătrânii tăi cum vei dori ca urmaşii să aibă grija de tine" începe să fie golit de conţinut...
Este un subiect de meditaţie şi aştept comentarii.
30 December 2007 la 9:28 AM
Domnule profesor,
Originea acestei situatii este mentalitea de nepasare, neglijenta ,lipsa de mila fata de persoanele in varsta (si nu numai fata de ele).
Nu pledez in totalitate pentru un sistem de tip nursing home (azil) sau de ingrijire personala la domiciliu (caregiver). Sunt avantaje si dezavantaje in cazul fiecaruia.
Pledez insa pentru ca persoanele in varsta sa fie integrate in societate si nu considerate “paria”. La ora actuala multe din ele locuiesc in garsoniere si apartamente pe care nu le pot intretine corespunzator (consecint:igrasie, mucegai etc). Multi devin victime ale accidentelor casnice (caderi de la acelasi nivel soldate cu traumatisme ale membrelor, traumatisme craniene, arsuri, intoxicatie cu monoxid de carbon etc.)
Nutritia este necorespunzatoare caci mobilitatea este redusa (transportul in comun este periculos si pt. un om sanatos…). In plus nu au mijloace financiare (pensii indexate care apoi sunt spulberate de scumpiri ulterioare) pentru o alimentatie echilibrata.
Medicatia lor este in acord cu pensia, plafonul farmaciei si desigur aderenta este slaba in aceste circumstante (se face economie la “sange”)
Cel mai grav lucru este izolarea lor (nu asunt implicate in actiuni caritabile, voluntariat in spitale etc) si lipsa drepturilor. Nu cunosc daca exista institutia de “legal guardian” in Romania care sa-i protejezede abuzuri.
Cat despre bolnavii aflati in stare terminala (considerata a fi mai putin de 6 luni de trait), ar trebui sa existe centre paleative care sa asigure o ingrijire igienica, de atenuarea a suferintei prin medicamente si suport spiritual. Ar trebui sa consideram o decenta a mortii in aceste circumstante.
Probabil ca mai sunt fonduri pierdute pe undeva in hatisul ministerelor care plaseaza responsabilitatea de la unul la celalalt (fotbalul este cu toate scandalurile inca un sport rege…)
Stiu ca inca exista Institutul Ana Aslan (cu acces limitat). Ma intreb, daca mai exista gerontologi …
2 January 2008 la 10:09 PM
La multi ani! Cu scuzele de rigoare pt ca nu v-am scris direct pe mail, m-ar interesa parerea dvs [ca om autorizat din sistem] despre dr. Raed Arafat, secretar de stat in Ministerul Sanatatii. Ma refer inclusiv la ideea de a face parte din guvernul Tariceanu, din ministerul condus de dl. Nicolaescu – nu stiu daca domnia sa s-a inregimentat politic.
Cred ca un articol al dvs. pe aceasta tema ar fi interesant.
Cu stima,
Daniel Matasaru
9 January 2008 la 7:35 AM
Cum stim in tarile de pe continentul Nord American ca si in cele ale Europei batranetea a devenit nu numai o problema demografica dar si una de sanatate publica.Scade natalitatea, creste numarul de batrani si de foarte batrani.Cauzele imbatranirii populatiei sunt multiple.Una este cresterea calitatii ingrijirilor medicale .Cu cat stiinta avanseaza si accesibilitatea la ingrijiri specializate sporeste.In acelasi timp insa apar multiple probleme bio-psiho-sociale.Singuratate, saracire, incapacitate de functionare sociala, tulburari de ,,memorie”(demente). La noi in tara ne sprijinim prea mult pe ONG-uri sau pe ajutor exterior.Nu exista programe unitare, sisteme diferentiate de ingrijire medicala si sociala.Programul guvernului Nastase,al Unitatilor medico-sociale s-a dovedit un fiasco.Trebuie conceput un model romanesc care sa adapteze experienta statelor vestice la situatia concreta din Romania.Unicii parteneri de forta sunt Ministerul Sanatatii, Ministerul Muncii(ANPH-ul care e sublim dar lipseste cu desavarsire fiind total demedicalizat si neprofesional) si Colegiul Medicilor.Organizatii de aparare ale drepturilor batranilor nu au prea aparut sau nu se fac cunoscute.
Sper ca acesta interventie a Colegiului, prin vocea vicepresedintelui sau sa nu ramana iar o petarda mediatica si sa fie urmata de o dezbatere publica si de un proggram pe termen lung legat de acest subiect atat de sensibil si de neglijat.Sa nu uitam ca tinerii de astazi sunt batranii de maine!
9 January 2008 la 5:28 PM
Domnule Profesor,
Am o experienta trista privind ingrijirea batranilor si bolnavilor atat din familie cat si din zona in care locuiesc si in care traieste o populatie varstnica.
Iertati-mi indrazneala de a mai scrie ca pacient-medic dizabilitat!
O ”prietena mi-a atras atentia ca eu trebuie sa actionez pe ceea ce sunt acum-o handicapata!-nu pe ceea ce am fost-medic primar stomatolog,asistent universitar,doctorand doar!
Va propun o varianta pe care doresc s-o experimentaz eu in primul rand pentru ca situatia cazului meu o impune.
Pentru a evita complicatiile existentiale datorate conflictelor de interese cu rudele care m-au renegat!, doresc sa transform locuinta parentala din care legal imi revine 1/2 intr-un” Centru protejat, individual, independent pentru persoana dizabilitata fizic”-conexat forurilor locale si in care sa pot trai coform cerintelor sindromului de vasculita imun-alergica.
Ar fi un centru pilot care prin transformarea necesara mi-ar asigura conexiunile presupuse de managementul existential cu facilitatile corespunzatoare si mai ales evitarea riscului vital presupus de conflictele ce s-au ivit din pacate dupa decesul tatalui .
Daca proiectul este viabil se poate aplica si altor categorii in special varstnicilor uitati de neamuri sau fara ele.
Este un proiect indraznet poate dar asigura un self-respect si un trai decent celor in situatii asemanatoare.
Cu respect.Dr.Anca Purdu
14 January 2008 la 5:10 PM
Un comentariu interesant si profesionist. Sunt de acord cu tot ce ati scris. Sper ca si vizitatorii acestui blog sa fie de acord si impreuna sa incercam sa schimbam mentalitatea pe care o acuzati. Intr-adevar, am sa ma interesez care este situatia gerontologiei si sistemul in care ea este integrata. Totusi consider ca societatea civila trebuie sa se implice ma mult. M-am saturat de tot felul de campanii adresate medicilor sub deviza “nu da spaga” si mai putin privind “ajuta batranii”.
14 January 2008 la 5:16 PM
Am pareri contradictorii despre Raed Arafat pe care-l cunosc din 1994. As putea sa-l caracterizez dupa numele unui serial dinainte de 1989: “Lumini si Umbre”. Este un personaj, complex, interesant si cred ca cred ca aveti dreptate ca ar trebui, cand voi avea timp, sa scriu un articol despre el. Multumesc pentru urari. La fel si dvs.
14 January 2008 la 5:23 PM
De acord ca trebuie initiata o campanie insotita de dezbateri publice pentru a fundamenta un sistem romanesc de asistenta a batranilor. Cu o precizare: aceasta campanie trebuie sa pornesca din societatea civila. Pe acest blog nu prezint pozitia oficiala a Colegiului Medicilor ci opiniile mele personale. De aceea nu pot promite o actiune a CMR. Dar daca cei care au comentat ar comunica intre ei si ar porni o asemenea initiativa as sustine-o in limita posibilitatilor mele.
14 January 2008 la 5:28 PM
Este o initiativa admirabila cea pe care ati propus-o, dar consider ca trebuie sa capacitati si pe alti entuziasti si comunitatea locala pentru ca un astfel de demers sa devina realizabil. Cred ca ar putea face chiar subiectul unui proiect de finantare din fonduri interne sau ale UE. Va urez curaj si succes. Am cele mai alese sentimente fata de persoane ca dvs. care lupta cu boala si care nu se lasa infranti de suferinta.
12 November 2009 la 10:18 PM
Lucrez intr-o unitate medico-sociala si stiu foarte bine care sunt nevoile pacientilor varstnici. In aceasta unitate asta facem… ingrijiri paleative. Suport emotional pentru cei pe ultima suta de metri. De fapt, aici sunt trimisi pacientii batrani, cronici, de multe ori in faza terminala a unei boli incurabile, bolnavi ce nu mai sunt primiti la alte spitale, ce sunt trimisi acasa sa moara. Sunt abandonati de familii, de societate si nu de multe ori se sfarsesc mai repede tocmai din aceasta cauza, pt ca se simt singuri, abandonati… inutili.
Au nevoie de oameni care sa-i inteleaga, sa le spuna o vorba buna, sa-i ajute sa aiba un sfarsit demn. Din pacate legea nu tine cu ei… Abia am primit o adresa de la Ministerul Sanatatii, raspuns negativ la cererea ce o facusem noi, de a infiinta un compartiment de ingrijiri paleative… Ar trebui doar scriptic, pentru ca faptic exista, dar raspunsul a fost nu. Nu, pentru ca nu pot functiona decat in spitale si nu in unitati medico-sociale… Pacat… pentru ca ar trebui sprijinite serviciile pe care unitatile medico-sociale le acorda, pentru ca tot mai multi batrani ajung in astfel de unitati, iar conditiile nu sunt grozave nici pentru ei, nici pentru cei care lucreaza acolo … si asta din cauza legislatiei deficitare, a lipsei banilor si a nepasarii oamenilor!
Cadrele medicale din aceste unitati nu au aceleasi drepturi ca cele din spitale, nu primesc nici sporul de preventie macar, desi ingrijesc bolnavi cu diverse boli, incepand de la boli psihice, cancer, cronici TBC, ulcere varicoase, sechele AVC, imobilizati la pat majoritatea. Credeti ca serviciile pot fi de calitate cand nu sunt platiti iar numarul lor e mult mai mic decat trebuie? E greu si se fac eforturi mari din partea lor, dar se pare ca nimeni nu vede… Oare se va schimba ceva in priviinta asta? Daca da, cand?
13 November 2009 la 3:57 PM
Pentru Chirileanu P.
Comentariul dvs vorbeste despre o problema putin numita ca atare in Roamania si anume ingrijiri paliative (IP) pentru varstnici. Acest tip de ingrijire este mai mult corelata cu bolnavii de cancer desi morbiditatea non-oncologica formeaza majoritatea cazurilor care intr-o societate au nevoie de IP. Mai mult, conform prognozelor la nivel european, se pare ca IP pentru pacientii cu dementa va deveni una dintre problemele cu care se vor confrunta europeenii, din ce in ce mai logevivi.
Luna trecuta a fost organizat la Bucuresti un workshop semnal prezidat de dl prof Astarastoaie despre care s-a scris pe acest web-site ( prezentarile sustinute sunt de gasit pe website-ul revistei Paliatia: http://www.paliatia.eu). Printre altele se propunea un program national de IP pentru toate categoriile de pacienti, pentru toti cei care au nevoie, indiferent unde se afla, acasa sau intr-o unitate medico-sociala. Personal m-am implicat in ultimii 6 ani in programe de IP cu scopul de a impulsiona dezvoltarea si impllementarea acestui tip de servicii in sistemul medical din RO. Ultimul program (www.repacaro.ro) incheiat de curand si cu ocazia caruia s-a organizat si workshopul de mai sus, s-a dovedit un succes. Cu ajutorul unei campanii de advocacy sustinuta de cei implicati in proiect se va reusi mentinerea centrului de expertiza la nivel regional.
Se pare ca legislatia din RO nu permite organizare peste tot a acestui tip de ingrijiri dar cu modificari minime acest lucru este posibil. Doar ca cineva , din partea societatii civile, de la nivel parlamentar, si sau profesionistii ar trebui sa preia acesta problema si sa o impuna pe agenda politicienilor din sanatate. Implementarea serviciilor de IP la nivelul serviciilor de asitenta medico-sociala nu poate decat creste calitatea actului medical si al ingrijirilor.
Pe blogul de pe webul medicalnet.ro am scris in cateva randuri despre IP iar revista Paliatia isi va continua aparitia on-line si gratuita. Despre IP pentru varstnici va fi publicat anul viitor un numar tematic, deja am primit articole. Daca aveti un punct de vedere, va invit sa va aduceti contributia si va alturati grupului celor care militeaza pentru dezvoltarea IP si scriu desre paliatie in RO.
Cu colegialitate,
Dr M vd Heuvel-Olaroiu
16 November 2009 la 11:15 AM
Ptr Chirileanu P
Exista foarte multe discriminari in RO.Inclusiv in sistemul de ingrijiri.Este perfect adevarat; centrele medico-sociale nu au acelasi statut ca cele medicale.In fond un sistem paralel si nedemocratic, caci se ingrijesc aceiasi cetateni ai Ro , cu aceleasi patologii.Si ingrijitorii acestor bolnavi sunt discriminati, inclusiv sub raport al veniturilor.Persoanele care sunt ingrijite in sistemul ANPH poarta o alta denumire pentru acest sistem, nu pe cea de bolnavi ci pe cea de beneficiari.Ceeace ii decade din statutul acordat lor de legislatia medicala, inclusiv de Legea 43/2003 a drepturilor pacientului.Centrele sunt demedicalizate, fara specialisti, si fara logistica in domeniul medical.Ele sunt mai pe romaneste spus; ,,azile”.Adica asa cum este continutul semantic al termenului, locuri de cazare si cateodata de paza (tip aproape penitenciar-atunci cand vorbim de bolnavii mintali). Discriminarea opereaza in domeniul dementelor si in ceeace priveste incadrarea legala in grad de handicap.
Daca clasificarea OMS, CIM 10 citeaza cam 20 de tipuri de demente care au comun sd.demential( al tulburarii cronice de memorie si operational logice) dar cu diverse etiologii si forme anatomo-clinice, Ordinul MMFES nr 762/31 aug.2007 permite acordarea gradului de handicap doar la 3 forme de demente atofico-degenerative: dementa senila, dementa Alzheimer si Boala Pick.In afara faptului ca se exclud mai ales dementele vasculare care de departe ocupa locul doi in morbiditatea prin demente, actul normativ dovedeste nu numai cinism, dar si totala necunostere profesionala.Taxonomia utilizata actualmente de catre CIM 10,( obligatorie in Romania), cat si cea din manualul american DSM IV R, desfiinteaza denumirea de dementa senila si o introduce pe cea sinonima de dementa Alzheimer.Fara alte comentarii!
PS aveti cumva vre-o legatura de rudenie cu familia marelui carturar Academicianul Gheorghe T.Kirileanu, nascut la Holda Brosteni, donator al unei impresionante colectii de carte catre Biblioteca din Piatra Neamt?
13 October 2010 la 6:55 PM
Cine are grijă de bătrâni? Se pare că un adevăr strămoşesc – un proverb, o exprimare a tradiţiei – şi anume “să ai grja de bătrânii tăi cum vei dori ca urmaşii să aibă grija de tine”.
In Romania nimeni nu mai are grija de batrani nici macar Justitia nu ii apara. Socrii mei si-au lasat casa unui fiu prin act de vanzare-cumparare, fara clauze, fiul a murit si nora desi locuia cu ei le manca pensiile si ei traiau de azi pe maine, intelectuali cu pensii bunicele (cca 4000 lei impreuna).
Sotul meu a cerut anularea actului si justitia a dat dreptate norei nu batranilor. Acum a ramas unul si banii nu-i mai ajung pentru o femeie pemanent. Sotul meu a angajat una printr-o fundatie dar permanent suma e foarte mare. Ma intreb daca judecatorii au parinti??? Cum e posibil sa nu aperi niste batrani inselati (actele s-au facut cand erau trecuti de 80 de ani), acum casa se putea valorifica pentru intretinerea lor. Eu si sotul meu suntem pensionari, pensiile stiti cum sunt si avem si noi bolile noastre. Probabil judecatorii au considerat ca le vrem casa. Au gresit, nu o vrem dar doream sa fie bine ingrijiti.
Ca o ironie a sortii, Justitia Romana nici macar actul de donatie al locului de veci ,pe care si l-au pregatit batranii, nu l-au anulat. Nici pe acesta nu il doream, eu si sotul meu am stabilit sa ne incineram.
Asta e grija fata de batranii din Romanica.
25 July 2011 la 11:40 AM
dezastros eu o am pe soacra mea in ingrijire are dementa senila si nu am facut nici un act pentru ca atat timp cat traieste nu e necesar o ingrijim noi si e foarte greu .dar ce sa faci .,din pacate in romania nici macar in spitale nu-i poti lasa cand am fost la spital cu ea am ramas blocata de mizeria care e acolo si cum sunt tratati ,nici macar nu am putut sa dorm noaptea de grija am scos=o dupa 4 zile amm cerut-o acasa .e foarte greu ca sa-i facem un tomograf la cap platim 190lei vreau sa spun ca soacramea are o pensie de 350lei medicamente tot ce e necesar noi platim ca sa ne de-a un ajutor trebuie sa umblii pe la usile lor cu zilele si sa cheltui o gramada de bani asa ca mai bine te lipsesti.,asta e sistemul nu numai in justitie dar si in sanatate .dar mi-as dorii sa ajunga toti in situatie sa stie cu ce se mananca .ei nu stiu pentru ca sunt inbuibati cu de toate dar ,la toti ne vine randul in fata lui d-zeu