Medic bun?
“Recomanda-mi un medic bun”. De cite ori nu am auzit aceasta propozitie si de cite ori nu am rostit-o fiecare dintre noi!?! Dar de fapt ce anume cerem noi? Ce inseamna medic bun?
Intrebarea – retorica – este de mare actualitate. Nu doar pacientii doresc sa afle raspunsul. Guvernele, sistemele de asigurari, ministerele de resort, ziaristii, ba chiar si forurile medicale incearca, in ultima vreme, sa creioneze portretul standard al unui medic bun.
Acest concept trebuie sa cuprinda, automat, doar adjective pozitive: dragut, intelegator, pregatit, instruit, rabdator, dedicat, indemanatic.
Dar nu toti medicii pot avea toate calitatile enumerate in doze maxime. Unul poate fi mai putin pregatit insa foarte amabil si intelegator. Altul poate fi foarte indeminatic si la curent cu ultimele noutati insa mai putin dragut si mai putin rabdator. Care dintre cei doi medici este “mai bun”?
Intrebarea – retorica – este de mare actualitate. Nu doar pacientii doresc sa afle raspunsul. Guvernele, sistemele de asigurari, ministerele de resort, ziaristii, ba chiar si forurile medicale incearca, in ultima vreme, sa creioneze portretul standard al unui medic bun.
Acest concept trebuie sa cuprinda, automat, doar adjective pozitive: dragut, intelegator, pregatit, instruit, rabdator, dedicat, indemanatic.
Dar nu toti medicii pot avea toate calitatile enumerate in doze maxime. Unul poate fi mai putin pregatit insa foarte amabil si intelegator. Altul poate fi foarte indeminatic si la curent cu ultimele noutati insa mai putin dragut si mai putin rabdator. Care dintre cei doi medici este “mai bun”?
22 October 2007 la 11:37 AM
Domnule profesor, ce mult ma bucur ca va intrebati si dumneavoastra care este portretul unui medic bun. Si mai dati si niste variante de raspuns!
Pentru mine, un medic bun ar fi o echipa formata din doctorul indeminatic si pus la punct cu ultimele noutati si doctorul mai putin priceput dar binevoitor si dragut. Unul sa ma trateze si altul sa imi explice ce face primul. Ati fost vreodata la un doctor? la altul decit la colegii draguti si servili? V-a povestit vreodata un pacient cum e sa vorbesti cu un doctor care te priveste de foarte de sus si nu iti explica nimik pentru ca astfel ar pierde el din farmec, din enigma, din nasul pe sus?
Ati patit vreodata sa se supere rau de tot pe dv un medic pentru simplu motiv ca ati pus la indoiala o recomandare de a lui?
Cred ca toti doctorii ar trebui sa faca mai intii un stagiu de pacient, sa fie trecuti pe la medici din alte judete, pe care nu ii cunosc. Abia dupa aia sa le fie dati pacienti pe mina!
22 October 2007 la 8:16 PM
dle profesor, eu sunt medic. nu stiu exact in ce categorie definita de dv ma incadrez. as vrea sa fac un mix. sa fiu si buna si intelegatoare, dar si indeminateca si priceputa. as putea oare? m-a pregatit suficient universitatea pentru asta? rezidentiatul a fost unul pe masura asteptarilor mele? salariul de medic vine sa confere suficient suport pentru combinarea celor doua jumatati de medic bun? domnule profesor, in calitate de medic ma pling ca nu mi se ofera destul de la statul roman. in calitate de pacient, ma pling ca nu mi se acorda suficienta grija de la statul roman, prin intermediul profesionistilor – medici, asistente, farmacisti etc. ati putea sterge larcrimile de la atitea pligeri ale mele?
27 October 2007 la 12:36 PM
Multumesc pentru comentarii. Nu intamplator am initiat aceasta dezbatere. M-am saturat sa tot aud despre medicalizarea actului medical si despre binefacerile stiintei. Se uita ca actul medical, alaturi de incarcatura stiintifica, are si o componenta etico-psihologica. Fetisizam mijloace utile cum ar fi medicina bazata pe dovezi, protocoale, standarde de calitate si uitam ca pacientul este in primul rand om si nu obiect sau mijloc de a ne satisface ambitiile profesionale. Invatamantul medical uita ca medicina este o stiinta umanista si nu tehnica si de aceea medicii nu sunt instruiti in ceea ce priveste comunicarea. In acelasi timp unui medic obosit, tracasat, culpabilizat si prost platit ii mai putem cere sentimente de compasiune? Personal mi-e dor de medicul pediatru care m-a ingrijit in copilarie (dr. Friedman). Cand eram bolnav, parintii mei spriati il chemau si el venea zambitor la orice ora din zi sau din noapte si primul lucru pe care il facea era sa-mi alunge spaima de doctor: imi zambea, spunea o poveste, glumea si abia apoi ma consulta. Colegii rautaciosi aveau obiceiul de a face glume (dupa mine de prost gust) trimitandu-l noaptea la pacienti inexistenti. Dr. Friedman mergea de fiecare data si niciodata nu se supara. Eram copil si deci nu pot sa stiu cata meserie stia dar stiu ca totdeauna m-am vindecat si n-am ajuns niciodata la spital.
4 November 2007 la 1:42 PM
Domnule profesor, eu sunt student la medicina generala, in Iasi. Stiti ce cred eu ca poate face un medic sa fie bun? O motivatie buna. Dar nu bani, cariera superluminoasa, relatii sus puse, laude de la oameni; astea se vor duce; ci sa vrei sa il faci din tot sufletul bine pe sarmanul bolnav din fata ta. In medicina trebuie sa ta dedici trup-suflet. Asa ajungi sa repari si putin din sufletul bolnavului. Si asta, e foarte important. Desigur, trebuie sa fii foarte bine pregatit profesional [la asta am de lucrat]. Dar aceasta pregatire trebuie pusa pe o baza puternica ce este deja formata din familie. Am sa ma stadui sa-mi insusesc toate calitatile pt a fi un medic bun. Cat se poate. As vrea sa fiu un… Dr Friedman. (Sper sa nu-mi scada acest entuziasm tineresc)
12 November 2007 la 5:25 PM
Ma bucur ca medicina din Iasi are astfel de studenti! Succes in continuare!
24 April 2008 la 6:25 PM
Succesul unui medic nu consta in diagnosticul precis si complet pe care il pune, ci mai degraba in reusita formarii unei relatii de incredere intre el si pacient, atata timp cat un pacient are incredere in medic se va intoarce la el indiferent de rezultatul tratamentului. Comunicarea si simtul clinc al medicului corelate impreuna fac ca boala sa fie trecatoare…
12 January 2009 la 9:10 AM
Nu sunt medic, dar In urma cu cativa ani am lucrat intr-o editura cu profil medical. A fost cel mai jenant job pe care l-am avut pana atunci. Cartile pe care le tipaream sareau, pe vremea aceea, de 3 sau 4 milioane, un pret imens pana si pentru un medic cu salariu bun. La targurile de carte vedeam doctori tineri care frunzareau cate un tom luandu-si notite la stand. Zile intregi ma certam cu seful meu, spunandu-i ca informatia e aceeasi si pe hartie de ziar. El imi vorbea de profit, de afacere, de castig. Rezultatul e cel pe care il cunoastem, astazi cand medicii incep sa plece.