Stiinta care face moartea frumoasa
Paliatologie – tanatologie – sunt ramuri noi, considerate stiinte aflate in legatura directa cu medicina si bioetica. Desi au nume sofisticate si sunt considerate novatoare, domeniul lor principal de studiu este unul foarte vechi, la fel de vechi de cind exista viata pe pamint: sunt stiinte care se ocupa de moarte.
Dimensiunea mortii este direct proportionala cu explozia demografica. Peste 52 de milioane de oameni mor anual, mai mult de 60% dintre acestia de batrinete. In tarile europene se observa o tendinta de medicalizare a mortii: 70 dintr-o suta de oameni mor in spitale sau in azile. In Romania, procentul este exact invers: doar 30% dintre muribunzi isi gasesc sfirsitul pe un pat de spital. Traditia romaneasca spune ca omul nu trebuie instrainat de familia si de casa lui in pragul mortii.
Tendinta de europenizare face insa ca moda internarii unui bolnav pentru care sfirsitul este inexorabil sa fie tot mai des adoptata. Sistemul sanitar, sarac si mereu in dificultate, suporta cu mare greutate aceasta tendinta. Incet si pe alocuri apar si in Romania centre specializate in ingrijirea pacientilor aflati in stadiu terminal.
Nu stim exact daca trebuie sa invatam sa ne ingrijim muribunzii sau daca trebuie doar sa ne reamintim traditia si sa gasim solutii actuale pentru respectarea ei. E un subiect de dezbatere...
Dimensiunea mortii este direct proportionala cu explozia demografica. Peste 52 de milioane de oameni mor anual, mai mult de 60% dintre acestia de batrinete. In tarile europene se observa o tendinta de medicalizare a mortii: 70 dintr-o suta de oameni mor in spitale sau in azile. In Romania, procentul este exact invers: doar 30% dintre muribunzi isi gasesc sfirsitul pe un pat de spital. Traditia romaneasca spune ca omul nu trebuie instrainat de familia si de casa lui in pragul mortii.
Tendinta de europenizare face insa ca moda internarii unui bolnav pentru care sfirsitul este inexorabil sa fie tot mai des adoptata. Sistemul sanitar, sarac si mereu in dificultate, suporta cu mare greutate aceasta tendinta. Incet si pe alocuri apar si in Romania centre specializate in ingrijirea pacientilor aflati in stadiu terminal.
Nu stim exact daca trebuie sa invatam sa ne ingrijim muribunzii sau daca trebuie doar sa ne reamintim traditia si sa gasim solutii actuale pentru respectarea ei. E un subiect de dezbatere...
26 October 2007 la 11:26 PM
daca finalul acestui comentariu este de fapt o intrebare, iata un posibil raspuns: “CIT DE PREGATIT ESTE SISTEMUL ROMANESC PENTRU A PUTEA IMPRUMUTA OBICEIUL OCCIDENTAL DE A INGRIJI MURIBUNZII IN SPITALE, CU MEDICI, ASISTENTI, PREOTI SI PSIHOLOGI? decit sa ne reprosam ca ne lasam parintii si bunicii pe miinile strainilor nepregatiti, mai bine sa ii pastram acasa la noi! si sa ii ingrijim.
27 October 2007 la 12:51 PM
Si eu consider ca intr-un moment atat de greu cum este moartea, muribundul trebuie sa beneficieze de afectiunea celor apropiati. Solutia asistentei intr-o unitate bine dotata, dar rece si fara cei dragi aproape, nu mi se pare umana. Dar cum poti s-o realizezi in zilele noastre? Deseori exista chiar o imposibilitate obiectiva. Societatea nu a creat institutii care realmente sa ajute o familie integrata social sa faca fata unei asemenea situatii. Recent un bun prieten m-a rugat sa gasesc o persoana care sa poata ingriji acasa pe mama sa de 87 de ani care a suferit o fractura de col femural. Aceasta deoarece si el si sotia sa aveau un program zilnic incarcat si nu doreau sa o abandoneze intr-o institutie medicala in care sa vina sa o viziteze in orele de program. Nu aveau probleme financiare deoarece erau dispusi sa plateasca oricat dar s-o aiba pe mama acasa. Organizatiile de ingrijire la domiciliu mi-au comunicat ca se ocupa doar de asistenta medicala, cateva ore pe zi, daca pacienta are nevoie de tratament. Nu am gasit pe nimeni dispus sa ingrijeasca in restul timpului batrana. Sotia prietenului meu si-a luat concediu fara plata si a stat 5 luni acasa. Cati dintre noi isi pot permite acest lucru? Cati dintre noi se sacrifica (profesional) pentru a-si onora o datorie umana?
18 March 2009 la 3:24 PM
Pai muribunzii nostri sunt o parte din noi, si nu i-am lasa sa “plece” indiferent in ce stare s-ar afla…