Secret sau confidenţialitate medicală?
[youtube]http://youtube.com/watch?v=peLGHibgjpo[/youtube]
TRANSCRIERE:
Secretul medical este esenţa relaţiei între medic şi pacient, pentru că protejează informaţiile cu caracter personal privat şi respectă demnitatea pacienţilor. Ne întrebăm însă dacă informatizarea medicinei nu aduce o atingere acestui secret profesional.
Informatizarea medicinei este utilă pentru că datele sunt disponibile oricând, ai un acces rapid, facil, uneori şi la distanţă, ai o probabilitate redusă de a pierde datele, un transfer şi o copiere uşoară, ai posibilitatea înregistrării greşelilor medicale - deci profilaxia greşelii.
Dar nimeni nu vorbeşte despre dezavantaje. Şi dezavantajele majore constau în încălcarea secretului medical pentru că datele bio-medicale nu mai sunt ale pacientului, singurul care poate să controleze difuzarea şi circulaţia acestora, ci devin proprietatea statului, proprietatea unui sistem, în aşa fel încât se aduce o atingere fundamentală nu numai pentru viaţa privată dar şi pentru evoluţia ulterioară profesională, socială, politică a pacientului.
De aceea consider că legile care există în prezent nu protejează în mod real această informaţie. Pentru că înregistrarea electronică a datelor medicale este ultilă pentru politicieni, pentru organizatorii din sănătate, pentru personalul medical şi de ce nu pentru hackeri: acolo unde există acces autorizat totdeauna există şi acces neautorizat.
De aceea putem spune că protecţia absolută a datelor medicale într-un sistem informatizat este imposibilă, iar măsurile excesive de securitate implică costuri mari şi îngreunează accesul, dar nu ajung la efectul de a da înapoi proprietatea pacientului - ea rămâne proprietatea statului.
Secretul medical în epoca informaticii medicale s-a transformat în confidenţialitate medicală şi atunci mă întreb: ar putea relaţia medic-pacient supravieţui acestor nevoi moderne? Contează ea cu adevărat?
TRANSCRIERE:
Secretul medical este esenţa relaţiei între medic şi pacient, pentru că protejează informaţiile cu caracter personal privat şi respectă demnitatea pacienţilor. Ne întrebăm însă dacă informatizarea medicinei nu aduce o atingere acestui secret profesional.
Informatizarea medicinei este utilă pentru că datele sunt disponibile oricând, ai un acces rapid, facil, uneori şi la distanţă, ai o probabilitate redusă de a pierde datele, un transfer şi o copiere uşoară, ai posibilitatea înregistrării greşelilor medicale - deci profilaxia greşelii.
Dar nimeni nu vorbeşte despre dezavantaje. Şi dezavantajele majore constau în încălcarea secretului medical pentru că datele bio-medicale nu mai sunt ale pacientului, singurul care poate să controleze difuzarea şi circulaţia acestora, ci devin proprietatea statului, proprietatea unui sistem, în aşa fel încât se aduce o atingere fundamentală nu numai pentru viaţa privată dar şi pentru evoluţia ulterioară profesională, socială, politică a pacientului.
De aceea consider că legile care există în prezent nu protejează în mod real această informaţie. Pentru că înregistrarea electronică a datelor medicale este ultilă pentru politicieni, pentru organizatorii din sănătate, pentru personalul medical şi de ce nu pentru hackeri: acolo unde există acces autorizat totdeauna există şi acces neautorizat.
De aceea putem spune că protecţia absolută a datelor medicale într-un sistem informatizat este imposibilă, iar măsurile excesive de securitate implică costuri mari şi îngreunează accesul, dar nu ajung la efectul de a da înapoi proprietatea pacientului - ea rămâne proprietatea statului.
Secretul medical în epoca informaticii medicale s-a transformat în confidenţialitate medicală şi atunci mă întreb: ar putea relaţia medic-pacient supravieţui acestor nevoi moderne? Contează ea cu adevărat?
9 November 2007 la 7:00 PM
Domnule profesor,
Confidentialitatea relatiei medic-pacient ar trebui sa constituie un principiu in desfasurarea unei activitati medicale. Ingrijorarea Dvs. (intemeiata) cu privire la o posibila piratare a informatiilor confidentiale este normala. Insa, trebuie sa luam in calcul si aceasta posibilitate in viata noastra. De fapt, traim intr-o societate care are comportamenul unui Big Brother. Indiferent de numele pe care il poarta ca democratie, intotdeauna cerintele de ordin “strategic” vor avea prioritate. Convorbirile telefonice sunt inregistrate (cu sau fara autorizatie (!)…), e-mailurile sunt scanate, etc. Numai simpla folosire a cardului la cumparaturi, ofera o multime de informatii. Un profiler, intr-un moment de amuzament, ar descoperi lucruri uimitoare… Informatia se vinde chiar cu acordul nostru (vezi disclaimer-ul). Cred ca mult mai ingrijorator este fenomenul de a vorbi despre sanatatea unora sau altora in public (mai ales intr-o mass-media exacerbata de senzational) cu divulgarea datelor personale, fara acordul acestora. Consider o incalcare evidenta a deontologiei profesionale. Sau poate gresesc… Terapia in “orb” se justifica cand e vorba de un pacient anonim (john/Jane Doe), care se afla intr-o situatie critica si trebuie sa aplici un protocol standard. Dar cand ai niste date de identificare si poti accesa un istoric al bolii, stii despre alergii, internari anterioare, chiar si regimul medicamentos, atunci intr-adevar ai sansa unei terapii “personalizate” si pacientul are sanse mai bune de supravietuire/vindecare… Problema unui eventual abuz de utilizare a datelor confidentiale nu este de nerezolvat. Avem nevoie de un climat de incredere.
12 November 2007 la 5:02 PM
Sunt de acord cu dvs. Poate tusa opiniei mele a fost putin ingrosata. Am vrut sa atrag atentia ca si in epoca informaticii medicale secretul medical trebuie pretejat. Am vrut sa subliniez ca pretectia la sursa nu este suficienta pentru a apara interesele pacientului si ca trebuie sa existe si o protectie la receptor. Daca datele medicale nu vor avea nici o utilitate pentru angajator, societate de asigurari, etc., deoarece legile impotriva discriminarilor pe motive medicale vor fi eficiente, atunci cunoasterea datelor medicale a unei persoane va fi utila doar pentru medici si neinteresanta pentru ceilalti.
23 November 2007 la 3:02 PM
Buna ziua.
Daca va intereseaza efectul placebo, daca doriti sa stiti mai multe, daca aveti intrebari referitor la acest subiect sau daca doriti sa ne impartasiti din cunostintele sau experienta dvs. va astept sa va alaturati grupului.
Va multumesc.
Adrian
Efect_Placebo
http://groups.yahoo.com/group/Efect_Placebo
23 November 2007 la 3:28 PM
As dori un raspuns privind politica si procedurile existente in Romania referitoare la placebo si administrarea sa.
>
>Cateva din aspectele ce ma intereseaza:
>- sunt obligati medicii sa aiba consimtamantul informat din partea pacientului inainte de a-i administra un pacebo in cadrul demersului terapeutic si/sau in cadrul experimentelor stiintifice efectuate?
>- tin ei o evidenta scrisa stricta a tuturor situatiilor in care au administrat placebo si a rezultatului aparut?
>- este aceasta evidenta centralizata la nivel national pe tipuri de afectiuni in care s-a administrat placebo si a rezultatului aparut?
>-cum verifica colegiul medicilor respectarea procedurilor ref. la consimtamantul informat?
>-in ce conditii recomanda colegiul medicilor folosirea placebo?
>-exista reglementari ale ministerului sanatatii referitoare la administrarea de placebo si la consimtamantul informat?
stiu ca :
Consimtamintul informat al
participantilor este obligatoriu, se obtine ca si in alte tipuri de cercetare. Particularitatea consta in faptul ca pacientul, desi este informat ca participa intr-un studiu placebo, nu stie in care grup va fi inclus. Asadar, pacientul trebuie sa stie ca este un studiu cu placebo! Reglementarile legale si deontologice care trebuiesc respectate in cercetare in Romania se gasesc in legea 206/2004 privind buna conduita in cercetarea stiintifica, dezvoltarea tehnologica si inovare si in codul deontologic al colegiului medicilor din Romania, documente pe care le atasez la acest mesaj. De asemenea, Romania a ratificat Conventia de la Oviedo prin legea 17/2001.
INSA:
ref. regulile etice pe care medicii trebuie sa le respecte in cadrul experimentelor stiintifice. Avand in vedere cadrul legal din acest punct de vedere nu cred sa fie probleme mari in Romania , mai ales ca studii care sa se focalizeze asupra efectului placebo in primul rand – nu ca masura de verificare a calitatilor farmaceutice a diverselor medicamente- nu exista din ce stiu eu (daca cunoasteti astfel de preocupari v-as ruga sa-mi oferiti o modalitate de contact cu respectivii cercetatori).
Probleme apar cred eu in cadrul demersului terapeutic de zi cu zi, in care medicii pot oferi pacientilor din diverse motive medicamente placebo (fara valoare farmaceutica sau cu un continut total inadecvat respectivei probleme medicale). Aceasta categorie include si proceduri chirurgicale care nu trateaza problema reala dar care au ca rezultat imbunatatirea sanatatii pacientului. Probabil medicii de feresc sa vorbeasca de astfel de situatii, aparute poate mai mult accidental in demersul terapeutic insa eu sunt interesat daca ei sunt obligati sa tina o evidenta a acestor cazuri si a efectelor avute asupra pacientilor (deoarece cercetarea poate fi ajutata de asemena informatii). Dupa cum arata si literatura internationala, cel putin in cazul antidepresivelor (probabil in anumite situatii) efectul placebo poate inlocui medicamente ca prozac (vezi I.Kirsch). Presupun ca cel putin in psihiatrie efectul placebo este luat in considerare (fie si dupa principiul teoriei conditionarii farmaceutice a lui Ader).
http://groups.yahoo.com/group/Efect_Placebo
25 November 2007 la 2:09 PM
Ma bucur ca exista un grup de discutii privind efectul placebo (EP) si in cadrul acestui grup sunteti interesati de probleme de bioetica. La intrebarile puse va pot raspunde numai in masura in care am informatii incit luati-le sub rezerva verificarii:
Potrivit legii, consimtamantul informat al pacientului este obligatoriu. Daca insa este vorba de un studiu dublu orb in care se utilizeaza placebo pacientul trebuie sa fie informat doar cu privire la faptul ca s-ar putea sa fie inclus intr-un lot in care i se administreaza placebo.
Este obligatoriu in cadrul cercetarii sa se tina o evidenta stricta a rezultatelor aparute prin EP. Acesta evidenta o tine echipa de cercetare si nu obligatoriu medicul care aplica medicatia si care s-ar putea ca si el sa nu stie daca foloseste un medicament cu eficienta terapeutica sau placebo.
Din cate stiu nu exista o evidenta centralizata a EP.
In momentul in care un medic este reclamat ca a incalcat principiul consimtamantului informat Colegiul Medicilor verifica acest lucru prin intermediul Comisiei de disciplina.
Recomandarile terapeutice se fac de catre societatile profesionale medicale, care elaboreaza ghiduri si protocoale ce sunt avizate de comisiile de profil ale Colegiului Medicilor. Acceptarea acestor recomandari este o decizie individuala a fiecarui medic curant.
Nu cunosc o reglementare speciala privind administrarea de placebo din partea MS, iar in ceea ce priveste consimtamantul informat el este definit in legea privind drepturile pacientilor, legea 95/2006 privind reforma in sanatate, legea 17/2001 privind ratificarea Conventiei de la Oviedo si Codul deontologic al CMR.